Manastirea Sihastru-Judetul Vrancea

  MANASTIREA SIHASTRU

(de maici)        

               Este situata pe soseaua Adjud-Tecuci. Credinciosii lipsiti de mijloace de transport proprii pot folosi, in afara ocaziilor, autobuzele de transport public pana in satul Ploscuteni. De aici pe drum de piatra 7 km (din care 2 km prin padure) pana la manastire, care-i pe stanga drumului. Complexul manastiresc este construit pe un mic platou (in stanga Siretului) care domina toata valea Siretului pana departe, iar dealurile in valuri se desfasoara ca o panorama, oferind vizitatorilor o incantatoare priveliste.

Istoric

  La inceput aici a fost o biserica veche din lemn facuta de hatmanul Sendrea pe la 1474 care cu vremea s-a distrus. Fiind cumnatul lui Stefan cel Mare si Sfant, a ridicat biserica in urma razboiului avut cu Radu cel Frumos, domnul Tarii Romanesti, la 8 noiembrie 1473, langa Gheorghita - Ilfov. In anul 1748 hatmanul Sandu Sendrea si sotia sa Sanda ridica o alta biserica in locul celei daramate. Legenda spune ca hatmanul a fost ranit la picior intr-o lupta cu tatarii si a fost vindecat cu plante de sihastrul Sebastian (care se pusnicea langa paraul Orbului), caruia i-a rasplatit astfel dandu-i numele schitului de Sihastru. Schitul isi duce o viata monahala cu anumite impliniri pana in anul 1836 cand Costache Sendrea, un descendent hraparet, exploateaza abuziv schitul pe care 1-a acaparat tot abuziv, ducand in cele din urma la ruinarea si desfiintarea acestui asezamant. Dupa moartea lui Costache, schitul a fost dat prin testament sotiei sale Fatima. La randul ei 1-a lasat mostenire fiilor si acestia au lasat averea in administrarea fratelui mai mare Petrache, care, cu sustinere politica, n-a dat nici o socoteala de veniturile mosiei. Este reclamat de neamuri si in felul acesta a fost determinat ca in 1882 sa inceapa zidirea unei biserici din caramida care a fost terminata abia in 1891, dar nepictata. Petrache pusese pe foc biserica veche din lemn de stejar construita in 1748. Reinfiintarea schitului a avut loc in 1903 cand a trecut sub conducerea Casei Bisericii care-1 administreaza pana in 1925, dupa care revine sub ascultarea canonica a Episcopiei Romanului. In 1914 schitul a fost vizitat de N. Iorga care noteaza: astazi el se infatiseaza dres, curatat, reinnoit. De la infiintarea schitului pana in 1955 viata monahala a fost intretinuta de calugari, cel mai mare numar al lor de 34 fiind in 1834. In 1931-1934 staret a fost calugarul Filaret care a avut o deosebita traire duhovniceasca. A calatorit la Muntele Athos de unde a adus particele din Sfintele moaste a mucenicilor Acachie, Eftimie, Ioanichie si Dimitrie Hiolic, ceea ce a determinat credinciosii din zona sa fie mai mult alaturi de schit. Protosinghelul Dosoftei Mocanescu (1949-1953) a inaugurat o puternica viata duhovniceasca, fapt ce a atras multi tineri, unii dintre ei ajungand in functii importante in ierarhia monahala. S-au remarcat ca buni gospodari; staretul ieromonah Clement Cucu (1936-1939) a construit chiliile din aripa de vest si nord si staretul arhimandrit Glicherie Lovin (1940-1950) care a facut reparatiile dupa cutremurul din 1940 si a mutat gospodaria anexa peste sosea in afara incintei manastirii. Numarul calugarilor ajunge in 1943 la 43, multi dintre ei ocupandu-se cu impletituri de rachita, cu tamplaria, croitoria sau armuraria, ateliere infiintate in 1949. La 9 aprilie 1955 manastirea a fost transformata in manastire pentru calugarite. A fost adusa ca stareta monaha Tecla Popa de la manastirea din apropiere Buciumeni, impreuna cu alte 20 calugarite, intre anii 1956-1958 maicile au lucrat in atelierele lor de croitorie pentru haine preotesti, de tricotaje si in 1958 si in cel nou infiintat pentru covoare. Dar urmare a decretului 410/1959 maica stareta Tecla Popa fiind tanara a trebuit sa paraseasca manastirea. Intre 1966- 1986 s-a remacat prin pilduitoarea viata de obste stareta Agata Ciuciu. In acest timp s-a construit trapeza cu bucataria si magazia pentru alimente, o cladire cu 6 camere, hol si veranda in aripa nordica si tot in aripa nordica alte cladiri cu cate o camera, bucatarie si grup sanitar, iar in 1982 s-a construit un nou grajd. Dupa 1990, cu stradania maicii starete Anatolia Dodita si a soborului ce-1 conduce s-a construit un paraclis modern care a fost pictat de preotul Petre Brasoveanu, un nou adapost pentru porci, s-a modernizat grajdul pentru bovine si s-a reparat reteaua de conducte pentru apa si canalizare.
Descriere

  Biserica mare este o constructie din zid in forma de cruce cu Altar luminat de o fereastra mare in fata (est) si alta la nord. Pe latura sudica a Altarului s-a construit vesmantaria. Catapeteasma din 1891 a fost inlocuita cu alta noua in 1962. Este din lemn, realizata de mesterul popular Vasile Gaman din satul Lunca, corn. Vanatori Neamt, tot el lucrand si stranele. Naosul este luminat la sud si nord de cate o fereastra mare, ca si pronaosul. Pridvorul inchis este luminat dinspre vest. Are intrarea printr-o usa de stejar sculptata in interior si exterior cu ingeri in partea superioara si Sfinti Apostoli la mijloc. Turla octogonala este luminata de 4 ferestre inguste. Are acoperisul cu tabla ca si biserica. Pardoseala bisericii este din parchet. Fatadele exterioare sunt simple cu un brau mic in partea superioara si caramida aparenta. Paraclisul este construit continuarea altei cladiri pentru chilii. Are altarul luminat de o fereastra mare pe stanga, naosul si pronaosul luminate de 3 ferestre mari amplasate pe dreapta Pridvorul inchis este pictat si luminat de o fereastra mare pe stanga. Intrarea se face prin sud mai intai intr-o veranda lunga si larga care margineste pe dreapta biserica de la pridvor pana la Altar. Peretii si plafonul verandei sunt pictati. Catapeteasma din lemn si stranele au o sculptura realizata de Arinev Leonard. Turla este octogonala, acoperita cu tabla in solzi si tot cu tabla este acoperita si biserica. Pardoseala este din scandura.
Pictura

  Pictura bisericii mari este executata in stil neobizantin in anii 1982-1983 de pictorul Grigore Popescu. Sunt reprezentati si unii sfinti si cuviosi autohtoni ca: ieroschimonahul Ioan Iacob din pustiul Iordanului, mort in 1960, Sf. mucenic Zotic de la Niculitel, Sf. Teodora de la Sihla a carei moaste se afla la Lavra Pecersca din Kiev si cei trei mucenici: Fotie, Eftimie si Dimitrie Hiotis din moastele carora se gasesc particele in manastire.
Alte date

  Pisania paraclisului Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh. Aceasta biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului s-a zidit in anul 1991, in timpul Arhipastoririi si cu binecuvantarea Prea Sfintitului Episcop Epifanie Norocel, al Eparhiei Buzaului, prin stradania Maicii Starete Anatolia Dodita, ajutata de Consiliile de maici si cu soborul Manastirii prin contributia lor baneasca si a binecredinciosilor crestini, preot slujitor fiind Protosinghelul Haralambie Herescu. Intreaga pictura a fost executata de preot pictor Petre Brasoveanu din Buzau in anii 1993-1994, resfintirea oficiala la data de 8 sept. 1995, de catre PS Episcop Epifanie inconjurat de un distins sobor de slujitori si o mare multime de credinciosi. Pisania bisericii mari Aceasta manastire Sihastru s-a intocmit la anul 1748 de hatmanul Sandu Sendrea si sotia sa Sanda la indemnul calugarului Sihastru Sebastian. La 1888 intaia biserica de lemn se naruie si urmasii familiei Sendrea si rudele ridica un nou locas de zid. Cutremurul din 1977 produce mari avarii fiind necesare reparatii radicale. In anul 1980, sub obladuirea PS Episcop de Buzau Dr. Antonie Plamadeala ridicat la rangul de Mitropolit al Sibiului in 1982, Patriarh al bisericii ortodoxe Romane fiind prea Fericirea sa Dr. Iustin Moisescu s-a inceput restaurarea acestui sfant lacas. Lucrarile au continuat in zilele pastoririi PS sale Episcop Epifanie Norocel, in timpul staratiei cuvioasei Sale maici Agata Ciuciu preot fiind protoschimonahul duhovnic Clement Cucu, ajutata de un consiliu de maici si de soborul manastirii cu contributia baneasca a Sf. Episcopii a Buzaului si a binecredinciosilor crestini. Intreaga pictura interioara a fost executata de pictorul Grigore Popescu. Anul mantuirii 1983 iunie 29. Clopotnita s-a construit in 1972 la 60 m sud de biserica. Este o constructie cu gang prin care se face intrarea in incinta, marginita de cate o incapere pe fiecare parte (dreapta-stanga). Are o turla hexagonala. Colectia de arta veche bisericeasca organizata in trei incaperi in continuarea staretiei, cuprinde 50 icoane zugravite pe lemn, la care se adauga inca 30 provenite de la Catapeteasma din 1891 (care a fost inlocuita). Una reprezinta pe Maica Domnului, pe lemn cu rama sculptata, este din 1748 si alta din 1751. Apoi din sec. XVIII Maica Domnului, Sf. Nicolae si Domnul Savaot. Din sec. XIX Maica Domnului (1831, 1851), Sf. Mina (1850), Sfintii Casian si Antonie (1829) si alte 20 icoane tot pe lemn sec. XIX. Trei icoane sunt zugravite pe sticla: una cu Sf. Ilie si doua cu Maica Domnului. O icoana starneste nedumerire si mult interes. Il reprezinta pe Sfantul Hristofor cu cap de caine. Carti vechi. Tipican 1816, Didahiile lui Antim Ivireanul 1834 Liturghier 1834, tiparite la Iasi, Octoih 1776, Psaltire 1796, Liturghier 1813 tiparite la Ramnic etc; Vietile Sfintilor 1809-1812; Scara lui Ioan Scararu 1841 etc. tiparite la Neamt. Simion Tesalonicul 1715 tiparit la Bucuresti, Biblie 1795 tiparita la Blaj si Biblie din 1854, tiparita la Buzau.