Scoala israelito-romana Odobesti
Din cercetările mele, nu am găsit date asupra venirii primilor evrei în Odobeşti. Se crede că primii evrei au venit din oraşele mai mari din jurul Odobeştilor ca : Focşani şi Râmnicul Sărat.
Mult timp Odobeştii au fost un târg cu populaţie eterogenă, evreii reprezentând între 20 - 25 % dintre locuitori. Scoala Israelito - Română s-a înfiinţat în anul 1894, pe baza legii obligativităţii, dată de primul Domn al Principatelor Unite, ca urmare a demersurilor comunităţii israelite din oraş.
Vreau să scot în evidenţă că populaţia evreiască a avut "şcoli" particulare tradiţionale ( heder ) unde învăţau copiii scris şi citit, de la 3 ani până la 7 ani, iar cei care le predau ( melamed ), nu erau întotdeauna cadre didactice potrivite. Aceasta dovedeşte importanţa şi grija părinţilor pentru educaţia generaţiei viitoare.
E de înţeles de ce comunitatea evreiască a luat iniţiativa de a cere instituţiilor de Stat să le acorde dreptul de a deschide o şcoală sub supravergherea statului.
Timp de câteva decenii, va funcţiona ca Scoală de Băieţi având local propriu al comunităţii israelite pe strada Decebal. In şcoală, se preda limba română, idis, religia mozică, şi discipline de cultură generală.
In anul 1905, comunitatea cere autorizare de funcţionare ca şcoală mixtă, din grija pentru educaţia fetelor. Ministerul Cultelor aprobă cererea. Pe timpul acela, şcoala avea ca învăţător pe Heli Fischer. Din Septembrie 1905, a fost numit director Arnold Schot, absolvent al Scolii Israelite din Bucureşti. Preşedinte al comunităţii, pe timpul acela era Mendel Stafler.
La 12 noiembrie 1906, inspectorul şcolar Constantin Tomescu constata că şcoala are condiţii bune, dar manualele folosite, în limba ebraică, nu aveau aprobarea Ministerul Cultelor. La data inspecţiei, directorul şcolii era M. Perlstein, institutor fiind Isac Reifer. La 30 decembrie 1906, acelaşi inspector este trimis să cerceteze din nou situaţia şcolii Israelito-Române. La 8 ianuarie 1907, raportul inspectorul Constantin Tomescu propune închiderea şcolii, deoarece şcola nu are director şi nici personal, personalul didactit nu cunoaşte limba română, nu există arhivă. Pe scurt, nereguli administrative. Se face vinovat noul director Aroneanu.
In anul 1907, în urma acestor recomandări, ministrul aprobă închiderea şcolii. Mendel Stafler, preşeditele comunităţii, trimite Ministerului Cultelor documentele cerute pentru intrarea în legalitate.
In anul scolar 1907-1908 colectivul didactiv era format din: I.Aroneanu - director şi profesor de limba română clasele a 3 şi 4; S.H.Cerbeanu- institutor, limba română, ebraică şi germană; Dr. Ghitla Volf - profesoară de lucru manual; Isac Gheber - profesor de limba ebraică, germană şi religia mozaică; Iohaneta Cerbeanu- profesoara de lucru manual; Pessa Feldman - institutoare şi profesoară de limba română clasele 1 şi 2 şi Samuil Soreanu - profesor de limba ebraică şi religia mozaică
In primăvara anului 1921 localul şcolii a ars şi sa construit un nou local. Cursurile se desfăşurau zilnic de duminică până vineri între orele 8-12 şi 14-16. In fiecare clasă existau în medie câte 15 elevi.
In timpul celui de al doilea război mondial, în anul 1941 şcoala a fost închisă.
După cel de al doilea război mondial, copiii înstăriţi din Odobeşti au fost trimişi de părinţii lor la Liceul Evreiesc din Focşani. După desfiinţarea şcolii israelite, clădirea a fost folosită de şcoala Gimnazială orăşănească.
In Anul 2005 localul a revenit comunităţii izraelienii.
Mult timp Odobeştii au fost un târg cu populaţie eterogenă, evreii reprezentând între 20 - 25 % dintre locuitori. Scoala Israelito - Română s-a înfiinţat în anul 1894, pe baza legii obligativităţii, dată de primul Domn al Principatelor Unite, ca urmare a demersurilor comunităţii israelite din oraş.
Vreau să scot în evidenţă că populaţia evreiască a avut "şcoli" particulare tradiţionale ( heder ) unde învăţau copiii scris şi citit, de la 3 ani până la 7 ani, iar cei care le predau ( melamed ), nu erau întotdeauna cadre didactice potrivite. Aceasta dovedeşte importanţa şi grija părinţilor pentru educaţia generaţiei viitoare.
E de înţeles de ce comunitatea evreiască a luat iniţiativa de a cere instituţiilor de Stat să le acorde dreptul de a deschide o şcoală sub supravergherea statului.
Timp de câteva decenii, va funcţiona ca Scoală de Băieţi având local propriu al comunităţii israelite pe strada Decebal. In şcoală, se preda limba română, idis, religia mozică, şi discipline de cultură generală.
In anul 1905, comunitatea cere autorizare de funcţionare ca şcoală mixtă, din grija pentru educaţia fetelor. Ministerul Cultelor aprobă cererea. Pe timpul acela, şcoala avea ca învăţător pe Heli Fischer. Din Septembrie 1905, a fost numit director Arnold Schot, absolvent al Scolii Israelite din Bucureşti. Preşedinte al comunităţii, pe timpul acela era Mendel Stafler.
La 12 noiembrie 1906, inspectorul şcolar Constantin Tomescu constata că şcoala are condiţii bune, dar manualele folosite, în limba ebraică, nu aveau aprobarea Ministerul Cultelor. La data inspecţiei, directorul şcolii era M. Perlstein, institutor fiind Isac Reifer. La 30 decembrie 1906, acelaşi inspector este trimis să cerceteze din nou situaţia şcolii Israelito-Române. La 8 ianuarie 1907, raportul inspectorul Constantin Tomescu propune închiderea şcolii, deoarece şcola nu are director şi nici personal, personalul didactit nu cunoaşte limba română, nu există arhivă. Pe scurt, nereguli administrative. Se face vinovat noul director Aroneanu.
In anul 1907, în urma acestor recomandări, ministrul aprobă închiderea şcolii. Mendel Stafler, preşeditele comunităţii, trimite Ministerului Cultelor documentele cerute pentru intrarea în legalitate.
In anul scolar 1907-1908 colectivul didactiv era format din: I.Aroneanu - director şi profesor de limba română clasele a 3 şi 4; S.H.Cerbeanu- institutor, limba română, ebraică şi germană; Dr. Ghitla Volf - profesoară de lucru manual; Isac Gheber - profesor de limba ebraică, germană şi religia mozaică; Iohaneta Cerbeanu- profesoara de lucru manual; Pessa Feldman - institutoare şi profesoară de limba română clasele 1 şi 2 şi Samuil Soreanu - profesor de limba ebraică şi religia mozaică
In primăvara anului 1921 localul şcolii a ars şi sa construit un nou local. Cursurile se desfăşurau zilnic de duminică până vineri între orele 8-12 şi 14-16. In fiecare clasă existau în medie câte 15 elevi.
In timpul celui de al doilea război mondial, în anul 1941 şcoala a fost închisă.
După cel de al doilea război mondial, copiii înstăriţi din Odobeşti au fost trimişi de părinţii lor la Liceul Evreiesc din Focşani. După desfiinţarea şcolii israelite, clădirea a fost folosită de şcoala Gimnazială orăşănească.
In Anul 2005 localul a revenit comunităţii izraelienii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu