MANASTIREA VARZARESTI
(de calugari)
Situata la circa 15 km S-V de Focsani si 25 km N-V de Rm. Sarat, este deservita de soseaua nationala Focsani-Rm. Sarat. Din sosea, intersectia Urechesti, se parcurg 3 km pe asfalt prin comuna, apoi pe drum de piatra pana la dispensar si in continuare tot pe drum pietruit la stanga pana in satul Palanca. Din satul Palanca se urca printre plantatiile de vii, se coboara in marginea padurii, dupa care se urca pe drumul de pamant ce insoteste stalpii pentru linia electrica prin padure, inca 2 km si dupa aproape 8 km din soseaua Focsani-Rm. Sarat ajungem in manastire. Manastirea este asezata intr-o poiana in mijlocul padurii sub punctul ce se cheama Magura. Mai la vale de manastire este paraul Schitului care dupa ploi se varsa in paraul Oreavul ce se formeaza din dreptul comunei Odobeasca - la circa 6 km de manastire si dupa ce trece prin Urechesti se indreapta spre rasarit si se varsa in raul Ramnic. Dealul este acoperit cu padure de stejar impestritata cu fag, carpen, tei. Privind din manastire spre rasarit, se vede o parte de campie pana unde ochiul poate sa strabata zarea. Uneori se vede la orizont silueta muntilor Macin din Dobrogea. Din varful Magura se vede campia din fata, apoi in dreapta este Rm. Sarat si in stanga peste Milcov, pana la malurile Siretului, la Cosmesti.
Istoric
Manastirea a fost intemeiata in 1645 de Radu vel armas al lui Matei Basarab. Datorita unor intrigi, ctitorul a fost omorat impreuna cu alti boieri, chiar pe mosia sa, in a doua jumatate a sec. XVII (in 1653). Nepotii ctitorului o inchina manastirii Aninoasa-Muscel la 1 aprilie 1684. La sfarsitul sec. XVIII manastirea Urechesti, cum s-a numit de la infiintare, ia numele de Varzaresti, imprumutat, probabil, de la padurea Varzareasca. In lucrarea Vetre de sihastrie romaneasca. Sec. IV-XX se mentioneaza ca ctitorul se numea Radu Varzaru. Intre anii 1749-1780 schitul ramane pustiu. In ianuarie 1794 mitropolitul Dositei Filitis observa ca, datorita distantei mari dintre Urechesti si Aninoasa schitul este neglijat, fapt pentru care hotaraste ca acesta sa fie metoc al mitropoliei. Ramane in aceasta situatie pana in 1835 cand isi recapata independenta. In 1890 Ionita Ilie din Palanca impreuna cu alti credinciosi incep construirea unei noi biserici care se sfinteste in anul 1900 de ziua Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Vremea scursa, dar si datorita gropnitei pe care este asezata, biserica aceasta incepe sa se ruineze. Este renovata in 1928 in timpul staretului Casian Dumitrache, de Stan Ilie, fiul adoptiv al lui Ionita Ilie ctitorul. Ministerul de Razboi doneaza un clopot si prin intermediul fratelui Zaharia Andreescu din manastire, bu-curesteanul Nicolau doneaza pe al doilea (vechile clopote au fost luate de armata germana in razboiul 1916-1918). In 1929-1931 prin grija ieromonahului Lavrentie se renoveaza biserica veche, aceasta suportand si o parte din cheltuieli. Cel mai de seama staret pe care 1-a avut manastirea a fost protosinghelul Severian care a pastorit intre 1849-1874. In vremea lui schitul a avut o situatie infloritoare. El a construit clopotnita si alte case, a turnat clopotul cel mare ridicat de germani in razboi si a facut reparatii capitale la biserica veche. Fiind bun organizator, cinstit, el a fost solicitat ca staret si la manastirea Dalhauti, fiind in vremea aceea singurul staret la doua manastiri.
Descriere
Biserica veche (aflata la stanga celei noi) este construita din zid masiv, gros de 1 m. N-are sanuri si este prevazuta numai cu o singura turla. Spatiul a fost marit prin adaugarea mai tarziu a pronaosului si pridvorului, din lemn captusit cu scandura. Interiorul este prevazut cu 4 stalpi din zid in muchii, despartind actualul pronaos de naos. Altarul incapator este despartit de naos printr-o catapeteasma din lemn facuta in secolul trecut, in locul celei din zid. Prin dreapta Altarului se intra in vesmantarie. Peretii exteriori au in partea superioara un brau, deasupra caruia sunt firide ce urmeaza sa fie pictate. Biserica noua (asezata in dreapta celei vechi a lui Radu V. Varzaru) este zidita din caramida. Dedesubt este o gropnita cu asezamintele martirilor. Este in forma de cruce, fara pridvor. Intrarea in biserica se face printr-o usa din lemn. Pardoseala este tot din lemn. Dupa revolutie prin grija staretului Arhimandrit Serafim Maciuca i s-au adaugat doi stalpi de rezistenta intre naos si pronaos. La soclu s-a facut o centura de rezistenta. Peretii in exterior sunt simpli, varuiti in alb. In jurul bisericii sunt 12 brazi.
Pictura
Pictura (bisericii vechi) este opera pictorului D. Nicoleanu din Buzau. Catapeteasma este pictata in 1877 de vestitul zugrav D. Teodorescu din Buzau, cu exceptia a doua Icoane imparatesti zugravite de Matache Orasanu. In pronaos se afla 4 Icoane imparatesti donate de Gh. Constantinescu din Bucuresti la 27 martie 1892. Pictura bisericii noi: catapeteasma a fost repictata in 1901 de D. Gh. Nicoleanu, vechea pictura a unui anonim nefiind reusita. Icoanele din pronaos sunt semnate de Atanase schimonah, 4 august 1896. S-au pictat cu cheltuiala lui Tache Nestor din Focsani.
Alte date
Clopotnita este construita cam in fata bisericii vechi. Are turla in 4 muchii, ridicata deasupra a 4 camere bune de locuit. Este acoperita cu tabla. Cladirile pentru chilii, trapeza, bucatarie, etc. fac un patrulater in jurul bisericilor. Toate sunt din gard de nuiele si pamant. Cea mai veche este cladirea staretiei cu incaperile de sub ea, ridicate dupa anul 1800. Manastirea are si o colectie de odoare si carti vechi tiparite intre 1704-1865.
Manastirea a fost intemeiata in 1645 de Radu vel armas al lui Matei Basarab. Datorita unor intrigi, ctitorul a fost omorat impreuna cu alti boieri, chiar pe mosia sa, in a doua jumatate a sec. XVII (in 1653). Nepotii ctitorului o inchina manastirii Aninoasa-Muscel la 1 aprilie 1684. La sfarsitul sec. XVIII manastirea Urechesti, cum s-a numit de la infiintare, ia numele de Varzaresti, imprumutat, probabil, de la padurea Varzareasca. In lucrarea Vetre de sihastrie romaneasca. Sec. IV-XX se mentioneaza ca ctitorul se numea Radu Varzaru. Intre anii 1749-1780 schitul ramane pustiu. In ianuarie 1794 mitropolitul Dositei Filitis observa ca, datorita distantei mari dintre Urechesti si Aninoasa schitul este neglijat, fapt pentru care hotaraste ca acesta sa fie metoc al mitropoliei. Ramane in aceasta situatie pana in 1835 cand isi recapata independenta. In 1890 Ionita Ilie din Palanca impreuna cu alti credinciosi incep construirea unei noi biserici care se sfinteste in anul 1900 de ziua Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Vremea scursa, dar si datorita gropnitei pe care este asezata, biserica aceasta incepe sa se ruineze. Este renovata in 1928 in timpul staretului Casian Dumitrache, de Stan Ilie, fiul adoptiv al lui Ionita Ilie ctitorul. Ministerul de Razboi doneaza un clopot si prin intermediul fratelui Zaharia Andreescu din manastire, bu-curesteanul Nicolau doneaza pe al doilea (vechile clopote au fost luate de armata germana in razboiul 1916-1918). In 1929-1931 prin grija ieromonahului Lavrentie se renoveaza biserica veche, aceasta suportand si o parte din cheltuieli. Cel mai de seama staret pe care 1-a avut manastirea a fost protosinghelul Severian care a pastorit intre 1849-1874. In vremea lui schitul a avut o situatie infloritoare. El a construit clopotnita si alte case, a turnat clopotul cel mare ridicat de germani in razboi si a facut reparatii capitale la biserica veche. Fiind bun organizator, cinstit, el a fost solicitat ca staret si la manastirea Dalhauti, fiind in vremea aceea singurul staret la doua manastiri.
Descriere
Biserica veche (aflata la stanga celei noi) este construita din zid masiv, gros de 1 m. N-are sanuri si este prevazuta numai cu o singura turla. Spatiul a fost marit prin adaugarea mai tarziu a pronaosului si pridvorului, din lemn captusit cu scandura. Interiorul este prevazut cu 4 stalpi din zid in muchii, despartind actualul pronaos de naos. Altarul incapator este despartit de naos printr-o catapeteasma din lemn facuta in secolul trecut, in locul celei din zid. Prin dreapta Altarului se intra in vesmantarie. Peretii exteriori au in partea superioara un brau, deasupra caruia sunt firide ce urmeaza sa fie pictate. Biserica noua (asezata in dreapta celei vechi a lui Radu V. Varzaru) este zidita din caramida. Dedesubt este o gropnita cu asezamintele martirilor. Este in forma de cruce, fara pridvor. Intrarea in biserica se face printr-o usa din lemn. Pardoseala este tot din lemn. Dupa revolutie prin grija staretului Arhimandrit Serafim Maciuca i s-au adaugat doi stalpi de rezistenta intre naos si pronaos. La soclu s-a facut o centura de rezistenta. Peretii in exterior sunt simpli, varuiti in alb. In jurul bisericii sunt 12 brazi.
Pictura
Pictura (bisericii vechi) este opera pictorului D. Nicoleanu din Buzau. Catapeteasma este pictata in 1877 de vestitul zugrav D. Teodorescu din Buzau, cu exceptia a doua Icoane imparatesti zugravite de Matache Orasanu. In pronaos se afla 4 Icoane imparatesti donate de Gh. Constantinescu din Bucuresti la 27 martie 1892. Pictura bisericii noi: catapeteasma a fost repictata in 1901 de D. Gh. Nicoleanu, vechea pictura a unui anonim nefiind reusita. Icoanele din pronaos sunt semnate de Atanase schimonah, 4 august 1896. S-au pictat cu cheltuiala lui Tache Nestor din Focsani.
Alte date
Clopotnita este construita cam in fata bisericii vechi. Are turla in 4 muchii, ridicata deasupra a 4 camere bune de locuit. Este acoperita cu tabla. Cladirile pentru chilii, trapeza, bucatarie, etc. fac un patrulater in jurul bisericilor. Toate sunt din gard de nuiele si pamant. Cea mai veche este cladirea staretiei cu incaperile de sub ea, ridicate dupa anul 1800. Manastirea are si o colectie de odoare si carti vechi tiparite intre 1704-1865.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu