MANASTIREA TARNITA
(de maici)
Este situata pe soseaua Focsani-Tulnici-Brasov ramificatie din Gagesti la stanga in zona releului de televiziune 8 km. Se poate ajunge la manastire si de la manastirea Buluc peste deal in directia nord 9 km sau prin Padureni satucul Pitigoi-Scanteia 10 km, iar din Scanteia pe drum forestier dupa 6 km se trece pe langa manastirea pe stil vechi Sfintii Voievozi care se afla la 400 m de drum pe stanga. Daca suntem atenti putem vedea din sosea manastirea. De aici continuam drumul pana se intersecteaza cu alt drum forestier care urca in directia vest pe linia stalpilor retelei electrice si dupa 2 km de la intersectie (3 km de la manastirea pe stil vechi Sfintii Voievozi) ajungem in manastire. Dar atentie, dupa 2 km drumul coteste in dreapta inca 1 km pana la releul de televiziune care se afla in Magura Odobestilor, cel mai inalt masiv, la varful Titila fiind cota 1001 m. Pozitia geografica a manastirii se inscrie in lantul Almasului din Subcarpatii de curbura. Asezamantul monahal este construit intr-o poiana a dealului Magura la altitudinea de 900 m, inconjurat de alte dealuri mai inalte la sud, vest si nord si numai in partea estica dealurile sunt mai joase. Aici prin deschiderea ce-o face drumul forestier si linia de stalpi electrici se vede in departare la est orasul Panciu. Intrarea spre incinta asezamantului se face pe o poarta din lemn si dupa circa 30 m se intra pe sub gangul clopotnitei printr-o alta poarta construita dintr-un cadru metalic si plasa de sarma. La intrarea in incinta pe dreapta este o troita din lemn.
Istoric
Numele Tarnita poate fi de origine sarba, folosit in special in Moldova cu inteles de sa. Probabil ca intre lucratorii priceputi la realizarea seilor din lemn erau unii calugari care au primit numele de pusnicii de la Tarnita. Schitul a fost construit de calugarii care au plecat de la Babele din cauza ca erau deranjati de razboaiele dintre munteni si moldoveni. S-au asezat la Vitanesti, dar fiind si aici deranjati de satenii care-i inconjurau cu constructiile lor, s-au retras mai sus spre cota 1001 m unde au construit o biserica din lemn, organizandu-se aici viata pustniceasca. Aceasta s-a intamplat, dupa unele surse de informatii, in anul 1702, dupa altele in 1758. Legenda spune ca mergand pe drum la locul unde s-a construit biserica, s-a rupt tarnita de pe magarul care cara podoabele bisericesti. Considerandu-se aceasta ca un semn ceresc, s-au oprit aici, acordandu-se si numele asezamantului Sihastria de la Tarnita. In jurul anului 1805 s-au facut lucrari de reparatii. Intr-o statistica din 1809 in tinutul Putna care apartinea eparhiei Romanului, este mentionat si schitul Tarnita. Primul razboi mondial facandu-i asezamantului mari stricaciuni, a fost necesar sa i se faca multe reparatii in anii 1919-1920. Din nou eparhia Romanului mentioneaza printre cele 13 schituri si schitul Tarnita din jud. Putna. Anii celui de al II-lea razboi mondial a dus la agravarea deteriorarii cladirilor, paraginindu-se. Episcopia Buzaului prin PS Episcop Epifanie a restaurat bisericuta, convins fiind de importanta acestui schit. In anul 1950 manastirea de calugari a fost transformata in manastire pentru maici. Dupa aceasta data manastirea a cunoscut o situatie infloritoare pana in anul 1959 cand urmare a decretului 410 maicile au fost aruncate din manastire si in timp de 30 ani toate cladirile au fost ruinate si distruse. A fost reinfiintata si populata cu maici dupa 1990. Prin truda maicilor si a PS Episcop Epifanie totul s-a innoit in aceasta vatra sihastreasca redata celor iubitori de frumusetile pamantului si credintei stramosesti. Pentru cei care se straduiesc sa ajunga pana aici, manastirea Tarnita reinnoita este o oaza de odihna, bucurii si satisfactii sufletesti.
Descriere
Biserica este o constructie din lemn pe fundatie de beton, intarita in zona Altarului prin 3 stalpi contraforti. Are forma de cruce contrar obiceiului moldovenesc cu forma de nava. Este compartimentata in Altar, naos si pronaos. Pridvorul inchis, lasa impresia ca a fost adaugat mai tarziu. Altarul este luminat de o fereastra la est si alta la nord precum si prin geamurile usii vesmantariei construita in sudul altarului. Catapeteasma din lemn simplu ajunge pana la bolta. Icoanele catapeteasmei donate de diversi credinciosi sunt pictate de amatori. In Sfantul Altar o icoana poarta numele donatorului Matache Orasanu-Braila. Naosul cu spatiu mic are absidele largi dar putin pronuntate. Se delimiteaza de pronaos prin 2 stalpi grosi din lemn care sustin si plafonul. Pe naos este o turla mare deschisa care la baza (tamburul) este patrata, in continuare hexagonala, iar partea terminala este de forma unei mitre arhieresti. Are 3 ferestre si este acoperita cu tabla. Pronaosul este luminat ca si naosul de cate o fereastra pe fiecare parte. Ferestrele din Altar, naos, pronaos sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, cu alte mici ferestre deasupra lor arcuite. In pridvor lumina vine de la o fereastra dreptunghiulara asezata la vest si de la geamurile usii care este asezata in partea nordica. Usa este din lemn in doua canaturi. Tot pe o usa din lemn in doua canaturi cu geamuri in partea superioara, se intra din pridvor in pronaos. Interiorul bisericii este tencuit si zugravit in culoare alba. Dusumeaua este de scandura, acoperisul este din tabla. Fatadele exterioare sunt tencuite si zugravite in alb.
Alte date
Clopotnita se afla la 20 m nord de Altar. Este din lemn, asezata pe 4 furci de lemn cu zidire intre ele in sud si nord. Este acoperita cu sindrila si are o cruce din lemn deasupra ei. Cele doua clopote aflate in clopotnita au fost turnate in anul 1929 cu osteneala monahului Gherasim Grebea (superior fiind ieromonahul Mihart D. Rotaru), cu contributia enoriasilor din Vitanesti si din alte sate asa cum scrie pe clopotul mare. In fata bisericii la circa 20 m. vest si N-V de pridvor sunt construite doua mici cladiri, alte doua fiind la 20 m nord de biserica in a doua terasa creata datorita diferentei de nivel a terenului. Sunt cladiri cu cerdacuri si verande, tencuite si zugravite in alb, crem, bleu, vernil si acoperite cu sindrila.
Numele Tarnita poate fi de origine sarba, folosit in special in Moldova cu inteles de sa. Probabil ca intre lucratorii priceputi la realizarea seilor din lemn erau unii calugari care au primit numele de pusnicii de la Tarnita. Schitul a fost construit de calugarii care au plecat de la Babele din cauza ca erau deranjati de razboaiele dintre munteni si moldoveni. S-au asezat la Vitanesti, dar fiind si aici deranjati de satenii care-i inconjurau cu constructiile lor, s-au retras mai sus spre cota 1001 m unde au construit o biserica din lemn, organizandu-se aici viata pustniceasca. Aceasta s-a intamplat, dupa unele surse de informatii, in anul 1702, dupa altele in 1758. Legenda spune ca mergand pe drum la locul unde s-a construit biserica, s-a rupt tarnita de pe magarul care cara podoabele bisericesti. Considerandu-se aceasta ca un semn ceresc, s-au oprit aici, acordandu-se si numele asezamantului Sihastria de la Tarnita. In jurul anului 1805 s-au facut lucrari de reparatii. Intr-o statistica din 1809 in tinutul Putna care apartinea eparhiei Romanului, este mentionat si schitul Tarnita. Primul razboi mondial facandu-i asezamantului mari stricaciuni, a fost necesar sa i se faca multe reparatii in anii 1919-1920. Din nou eparhia Romanului mentioneaza printre cele 13 schituri si schitul Tarnita din jud. Putna. Anii celui de al II-lea razboi mondial a dus la agravarea deteriorarii cladirilor, paraginindu-se. Episcopia Buzaului prin PS Episcop Epifanie a restaurat bisericuta, convins fiind de importanta acestui schit. In anul 1950 manastirea de calugari a fost transformata in manastire pentru maici. Dupa aceasta data manastirea a cunoscut o situatie infloritoare pana in anul 1959 cand urmare a decretului 410 maicile au fost aruncate din manastire si in timp de 30 ani toate cladirile au fost ruinate si distruse. A fost reinfiintata si populata cu maici dupa 1990. Prin truda maicilor si a PS Episcop Epifanie totul s-a innoit in aceasta vatra sihastreasca redata celor iubitori de frumusetile pamantului si credintei stramosesti. Pentru cei care se straduiesc sa ajunga pana aici, manastirea Tarnita reinnoita este o oaza de odihna, bucurii si satisfactii sufletesti.
Descriere
Biserica este o constructie din lemn pe fundatie de beton, intarita in zona Altarului prin 3 stalpi contraforti. Are forma de cruce contrar obiceiului moldovenesc cu forma de nava. Este compartimentata in Altar, naos si pronaos. Pridvorul inchis, lasa impresia ca a fost adaugat mai tarziu. Altarul este luminat de o fereastra la est si alta la nord precum si prin geamurile usii vesmantariei construita in sudul altarului. Catapeteasma din lemn simplu ajunge pana la bolta. Icoanele catapeteasmei donate de diversi credinciosi sunt pictate de amatori. In Sfantul Altar o icoana poarta numele donatorului Matache Orasanu-Braila. Naosul cu spatiu mic are absidele largi dar putin pronuntate. Se delimiteaza de pronaos prin 2 stalpi grosi din lemn care sustin si plafonul. Pe naos este o turla mare deschisa care la baza (tamburul) este patrata, in continuare hexagonala, iar partea terminala este de forma unei mitre arhieresti. Are 3 ferestre si este acoperita cu tabla. Pronaosul este luminat ca si naosul de cate o fereastra pe fiecare parte. Ferestrele din Altar, naos, pronaos sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, cu alte mici ferestre deasupra lor arcuite. In pridvor lumina vine de la o fereastra dreptunghiulara asezata la vest si de la geamurile usii care este asezata in partea nordica. Usa este din lemn in doua canaturi. Tot pe o usa din lemn in doua canaturi cu geamuri in partea superioara, se intra din pridvor in pronaos. Interiorul bisericii este tencuit si zugravit in culoare alba. Dusumeaua este de scandura, acoperisul este din tabla. Fatadele exterioare sunt tencuite si zugravite in alb.
Alte date
Clopotnita se afla la 20 m nord de Altar. Este din lemn, asezata pe 4 furci de lemn cu zidire intre ele in sud si nord. Este acoperita cu sindrila si are o cruce din lemn deasupra ei. Cele doua clopote aflate in clopotnita au fost turnate in anul 1929 cu osteneala monahului Gherasim Grebea (superior fiind ieromonahul Mihart D. Rotaru), cu contributia enoriasilor din Vitanesti si din alte sate asa cum scrie pe clopotul mare. In fata bisericii la circa 20 m. vest si N-V de pridvor sunt construite doua mici cladiri, alte doua fiind la 20 m nord de biserica in a doua terasa creata datorita diferentei de nivel a terenului. Sunt cladiri cu cerdacuri si verande, tencuite si zugravite in alb, crem, bleu, vernil si acoperite cu sindrila.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu