COMUNA BILIESTI-JUDETUL VRANCEA
Aşezarea
Ridicat pe malul drept al râului Siret, existenţa satului şi viaţa locuitorilor săi au fost, de-a lungul timpului, influenţate puternic de vecinătatea cu marele râu.
Istorie
Se spune, la Bilieşti, că acela care bea apă de aici va rămâne în acest sat pentru totdeauna. Aşezat în buza Luncii Siretului, Bilieştiul are, într-adevăr, o apă de băut cum rar se găseşte, dar, cu siguranţă, şi alte daruri venite de la Dumnezeu fac localitatea atât de primitoare şi de prosperă.
Începuturile locuirii oamenilor aici - lângă sufletul, când domol, când furios al Siretului - se pierd în negura istoriei. Nimeni nu poate spune cu cât de câtă precizie când s-au aşezat aici cei care aveau să întemeieze satul. Poate că timpul acela a fost cu multe sute de ani în urmă. Poate mai târziu. Memoria colectivă nu mai păstrează decât puţinele evenimente despre care s-a vorbit din urmaşi în urmaşi: nişte inundaţii devastatoare, un incendiu pârjolitor în care a pierit şi biserica satului, un cutremur mare şi mutarea în timp a zonei de locuire ceva mai departe de Siretul care a însemnat mereu pentru oamenii locului sursă de hrană, de desfătare, dar şi de pericol atunci când el şi-a ieşit din matcă.
Pesemne că în drumurile lor către hotarul de sud al Moldovei şi în raidurile prin Muntenia domnitorii moldoveni vor fi adăstat şi prin locurile acestea, cu siguranţă legături comerciale între negustorii acelor timpuri şi între ţărani vor fi existat de sute de ani, însă menţiuni documentare găsim abia după anul 1800. Menţiunile, atâtea câte au rămas în documentele de prin arhive, arată că Bilieştiul are o istorie impresionantă, de care cetăţenii ei de azi pot fi foarte mândri.
Succint – şi cronologic – spicuim prin documente din arhive naţionale referiri la localitatea Bilieşti:
1823: Ţinutul Putna avea 8 ocoale, unul dintre ele fiind Ocolul Bilieşti care cuprindea satele: Bilieşti, Sasu, Dimaciul, Suraia, Cracul Călieni, Năneşti, Belciugul, Nămoloasa, Slobozia Clucerului, Blehanii, Slobozia lui Ciucă, Costienii, Malurile, Vulturul, Moşiile lui Conachi, Răstoaca;
1832: Ţăranii loviţi în interesele lor de către marii proprietari şi de către autorităţile nepăsătoare li s-au împotrivit cu vehemenţă, apărându-şi interesele. Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu locuitorii satelor Sasu şi Bilieşti care – în semn de protest faţă de împilările la care îi supunea arendaşul Petrache Vogoride – şi-au părăsit gospodăriile şi au fugit de pe moşia hatmanului Ştefanache Vogoride pe o moşie răzăşească vecină;
1835: Ocolul Bilieşti cuprindea 32 de sate, cu 3.070 case, după ce şi Milcovul de Jos a trecut în întregime la Ocolul Bilieşti;
În acelaşi an, potrivit savantului C.C. Giurescu, se menţionează că locuitorii din Sasu ar fi fost „populaţie venită din Transilvania – „unguri băjenari noi”, de unde şi „fântâna Sasului”.
1859: Recensământul populaţiei în judeţul Putna evidenţia, între altele, că Bilieştiul era reşedinţă plasei cu acelaşi nume, cu o populaţie de 15.227 persoane: 7931 bărbaţi şi 7292 femei;
1864: Judeţul Putna cuprindea cele 159 de sate, organizate administrativ în cinci plăşi, una dintre ele fiind Plasa Bilieşti – cu 30 de sate. În plasa Bilieşti, 2190 de trăitori erau clăcaşi;
1869, 18 februarie: Prin decret domnesc era stabilită împărţirea teritorială a brigăzilor, regimentelor şi batalioanelor în judeţul Putna. Compania 1, din plasa Bilieşti, îşi avea reşedinţa în Dimaci;
1872: A luat fiinţă Şcoala Bilieşti, printre primele din judeţul Putna, Bilieştiul putându-se mândri cu aproape 140 de ani de învăţământ primar.
În aceleşi an, Plasa Bilieşti cuprindea localităţile: Bilieşti, Nămoloasa, Călieni, Năneşti, Ciuşlea, Răstoaca, Costieni, Suraia, Făurei, Tg. Nămoloasa, Focşani, Vulturul de Jos, Jorăşti, Vulturu de Sus, Mărăşeşti şi Mirceşti;
1919: Într-un document al vremii găsim menţiunea că în acest an în curtea bisericii din Bilieşti erau 24 de morminte, iar în iemaşul satului Sasu 27 de morminte, toate ale unor ostaşi necunoscuţi.
Bilieştenii au plătit un scump tribut de sânge în cele două războaie mondiale, zece şi zeci de ostaşi apărându-şi cu preţul suprem glia străbună. Cele două monumente ale eroilor de la Bilişti şi Sasu încearcă să le păstreze numele şi faima în conştiinţa celor de astăzi.
În timp, Bilieştiul a dat ţării mulţi oameni care au făcut cinste satului natal – profesori, medici, ingineri, doctori în ştiinţe, diplomaţi, ziarişti.
Bilieştiul a fost şi unul dintre punctele de rezistenţă împotriva colectivizării forţate, supunerea oamenilor durând până în 1962, anul încheierii cooperativizării agriculturii.
Un alt moment de samavolnicie în viaţa comunităţii bilieştene a fost 1968 – anul desfiinţării abuzive a comunei Bilieşti şi al încorporării satului în Comuna Suraia, în a cărei administrare a fost timp de 36 de ani.
Reparaţia istorică avea să vină în anul 2004, graţie eforturilor unor fruntaşi ai satului, când, prin lege, comuna Bilieşti a fost reînfiinţată.
În anul 2005, comuna Bilieşti a suferit cumplit de pe urma inundaţiilor, peste 500 de gospodării având mari pierderi materiale: 53 de case au fost distruse în totalitate, alte câteva sute fiind afectate de furia apei.
Ca şi în alte momente potrivnice ale istoriei multiseculare a satului, oamenii săi au luat-o de la capăt, şi-au refăcut gospodăriile distruse şi cred într-un viitor mai bun pentru ei şi pentru copiii lor.
Se spune, la Bilieşti, că acela care bea apă de aici va rămâne în acest sat pentru totdeauna. Aşezat în buza Luncii Siretului, Bilieştiul are, într-adevăr, o apă de băut cum rar se găseşte, dar, cu siguranţă, şi alte daruri venite de la Dumnezeu fac localitatea atât de primitoare şi de prosperă.
Începuturile locuirii oamenilor aici - lângă sufletul, când domol, când furios al Siretului - se pierd în negura istoriei. Nimeni nu poate spune cu cât de câtă precizie când s-au aşezat aici cei care aveau să întemeieze satul. Poate că timpul acela a fost cu multe sute de ani în urmă. Poate mai târziu. Memoria colectivă nu mai păstrează decât puţinele evenimente despre care s-a vorbit din urmaşi în urmaşi: nişte inundaţii devastatoare, un incendiu pârjolitor în care a pierit şi biserica satului, un cutremur mare şi mutarea în timp a zonei de locuire ceva mai departe de Siretul care a însemnat mereu pentru oamenii locului sursă de hrană, de desfătare, dar şi de pericol atunci când el şi-a ieşit din matcă.
Pesemne că în drumurile lor către hotarul de sud al Moldovei şi în raidurile prin Muntenia domnitorii moldoveni vor fi adăstat şi prin locurile acestea, cu siguranţă legături comerciale între negustorii acelor timpuri şi între ţărani vor fi existat de sute de ani, însă menţiuni documentare găsim abia după anul 1800. Menţiunile, atâtea câte au rămas în documentele de prin arhive, arată că Bilieştiul are o istorie impresionantă, de care cetăţenii ei de azi pot fi foarte mândri.
Succint – şi cronologic – spicuim prin documente din arhive naţionale referiri la localitatea Bilieşti:
1823: Ţinutul Putna avea 8 ocoale, unul dintre ele fiind Ocolul Bilieşti care cuprindea satele: Bilieşti, Sasu, Dimaciul, Suraia, Cracul Călieni, Năneşti, Belciugul, Nămoloasa, Slobozia Clucerului, Blehanii, Slobozia lui Ciucă, Costienii, Malurile, Vulturul, Moşiile lui Conachi, Răstoaca;
1832: Ţăranii loviţi în interesele lor de către marii proprietari şi de către autorităţile nepăsătoare li s-au împotrivit cu vehemenţă, apărându-şi interesele. Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu locuitorii satelor Sasu şi Bilieşti care – în semn de protest faţă de împilările la care îi supunea arendaşul Petrache Vogoride – şi-au părăsit gospodăriile şi au fugit de pe moşia hatmanului Ştefanache Vogoride pe o moşie răzăşească vecină;
1835: Ocolul Bilieşti cuprindea 32 de sate, cu 3.070 case, după ce şi Milcovul de Jos a trecut în întregime la Ocolul Bilieşti;
În acelaşi an, potrivit savantului C.C. Giurescu, se menţionează că locuitorii din Sasu ar fi fost „populaţie venită din Transilvania – „unguri băjenari noi”, de unde şi „fântâna Sasului”.
1859: Recensământul populaţiei în judeţul Putna evidenţia, între altele, că Bilieştiul era reşedinţă plasei cu acelaşi nume, cu o populaţie de 15.227 persoane: 7931 bărbaţi şi 7292 femei;
1864: Judeţul Putna cuprindea cele 159 de sate, organizate administrativ în cinci plăşi, una dintre ele fiind Plasa Bilieşti – cu 30 de sate. În plasa Bilieşti, 2190 de trăitori erau clăcaşi;
1869, 18 februarie: Prin decret domnesc era stabilită împărţirea teritorială a brigăzilor, regimentelor şi batalioanelor în judeţul Putna. Compania 1, din plasa Bilieşti, îşi avea reşedinţa în Dimaci;
1872: A luat fiinţă Şcoala Bilieşti, printre primele din judeţul Putna, Bilieştiul putându-se mândri cu aproape 140 de ani de învăţământ primar.
În aceleşi an, Plasa Bilieşti cuprindea localităţile: Bilieşti, Nămoloasa, Călieni, Năneşti, Ciuşlea, Răstoaca, Costieni, Suraia, Făurei, Tg. Nămoloasa, Focşani, Vulturul de Jos, Jorăşti, Vulturu de Sus, Mărăşeşti şi Mirceşti;
1919: Într-un document al vremii găsim menţiunea că în acest an în curtea bisericii din Bilieşti erau 24 de morminte, iar în iemaşul satului Sasu 27 de morminte, toate ale unor ostaşi necunoscuţi.
Bilieştenii au plătit un scump tribut de sânge în cele două războaie mondiale, zece şi zeci de ostaşi apărându-şi cu preţul suprem glia străbună. Cele două monumente ale eroilor de la Bilişti şi Sasu încearcă să le păstreze numele şi faima în conştiinţa celor de astăzi.
În timp, Bilieştiul a dat ţării mulţi oameni care au făcut cinste satului natal – profesori, medici, ingineri, doctori în ştiinţe, diplomaţi, ziarişti.
Bilieştiul a fost şi unul dintre punctele de rezistenţă împotriva colectivizării forţate, supunerea oamenilor durând până în 1962, anul încheierii cooperativizării agriculturii.
Un alt moment de samavolnicie în viaţa comunităţii bilieştene a fost 1968 – anul desfiinţării abuzive a comunei Bilieşti şi al încorporării satului în Comuna Suraia, în a cărei administrare a fost timp de 36 de ani.
Reparaţia istorică avea să vină în anul 2004, graţie eforturilor unor fruntaşi ai satului, când, prin lege, comuna Bilieşti a fost reînfiinţată.
În anul 2005, comuna Bilieşti a suferit cumplit de pe urma inundaţiilor, peste 500 de gospodării având mari pierderi materiale: 53 de case au fost distruse în totalitate, alte câteva sute fiind afectate de furia apei.
Ca şi în alte momente potrivnice ale istoriei multiseculare a satului, oamenii săi au luat-o de la capăt, şi-au refăcut gospodăriile distruse şi cred într-un viitor mai bun pentru ei şi pentru copiii lor.
Populatie:
Bilieştiul este una dintre comunele mici ale Vrancei, cu o populaţie de 2350 de locuitori. Aproape 400 de personae cu vârste între 18 şi 50 de ani sunt plecaţi la muncă în ţări din Vestul Europei, cei mai multe dintre ele în Italia.
97 la sută dintre locuitorii comunei sunt români, 3 la sută fiind cetăţeni români de etnie romă, toţi coabitând într-o comunitate bine închegată şi în bună înţelegere.
Din punct de vedere religios, în jur de 2300 de locuitori se declară de religie ortodoxă, aproximativ 50 aparţinând cultului penticostal.
Satul are trei biserici – două ortodoxe şi una penticostală -, două şcoli şi o grădiniţă, un cămin cultural, dispensar uman şi alte instituţii de interes public.
Bilieştenii sunt oameni harnici, cu o stare materială bună, iar satul lor este una dintre cele mai prospere localităţi din zonă. Un sfert din casele satului sunt construite numai în ultimii 8-10 ani, cu deosebire din banii câştigaţi din munca în Italia şi din valorificarea legumelor şi fructelor.
97 la sută dintre locuitorii comunei sunt români, 3 la sută fiind cetăţeni români de etnie romă, toţi coabitând într-o comunitate bine închegată şi în bună înţelegere.
Din punct de vedere religios, în jur de 2300 de locuitori se declară de religie ortodoxă, aproximativ 50 aparţinând cultului penticostal.
Satul are trei biserici – două ortodoxe şi una penticostală -, două şcoli şi o grădiniţă, un cămin cultural, dispensar uman şi alte instituţii de interes public.
Bilieştenii sunt oameni harnici, cu o stare materială bună, iar satul lor este una dintre cele mai prospere localităţi din zonă. Un sfert din casele satului sunt construite numai în ultimii 8-10 ani, cu deosebire din banii câştigaţi din munca în Italia şi din valorificarea legumelor şi fructelor.
Economie:
Situat în zonă de şes, Bilieştiul are ca principală activitate economică cultivarea pământului, culturile agricole predominante fiind porumbul, grâul, orzul, ovăzul. Este, în acelaşi timp, satul cu cele mai mari suprafeţe de teren cultivate cu legume din Vrancea, cu recoltele de tomate, ardei, vinete varză etc. de pe cele aproximativ 50 de hectare de solarii şi culturi în câmp bilieştenii aprovizionând pieţele mai multor oraşe ale Moldovei. De asemenea, la Bilieşti există 300 hectare de livadă de măr aparţinând locuitorilor comunei, plantaţie de o bună calitate şi cu cu producţii mari de fructe.
La Bilieşti, în lunca Siretului, există şase balastiere în care se produc cantităţi mari de agregate de balastieră: nisip, sorturi de pietriş, piatră concasată.
Comuna are un potenţial economic încă nevalorificat decât în mică măsură.
La Bilieşti, în lunca Siretului, există şase balastiere în care se produc cantităţi mari de agregate de balastieră: nisip, sorturi de pietriş, piatră concasată.
Comuna are un potenţial economic încă nevalorificat decât în mică măsură.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu