COMUNA SLOBOZIA BRADULUI
Comuna Slobozia Bradului reprezintă poarta de intrare dinspre sud în Moldova pe drumul E 85, care o traversează pe direcţia N-S. Este o comună de mărime mijlocie (aproape 23 km 2 ) în rândul localităţilor judeţului Vrancea. Comuna Slobozia Bradului are în componenţa sa şase sate: Slobozia Bradului - satul reşedinţă de comună, Coroteni, Cornetu, Valea Beciului, Lieşti şi Olăreni. Relieful este format din dealuri subcarpatice, câmpie piemontană, alunecări de teren şi văi torenţiale. Comuna este situată pe un asemenea interfluviu (între văile Cotatcu şi Slimic), a căror monotonie este deranjată mai ales în Nord de reţeaua de pâraie Vărzaru şi Dulcea care au o agresivitate foarte mare.
Cei din Slobozia Bradului se pot mândri cu proiectele realizate de către administraţia locală în ultima perioadă.
Cei din Slobozia Bradului se pot mândri cu proiectele realizate de către administraţia locală în ultima perioadă.
Istoric:
Denumirea localităţii Slobozia Bradului este legată de unele schimbări de natură socio-economică de la mijlocul secolului al XIX-lea. După unele surse locale acest nume este legat de eliberarea („slobozirea”) ţiganilor din robie, veniţi în aceste locuri mai ales la începutul secolului al XIX-lea. Cele mai vechi urme ale existenţei oamenilor în aceste locuri se găsesc în apropierea satului Coroteni şi datează dinainte de Epoca Bronzului pe teritoriul ţării noastre (3 – 4 milenii înainte de Hristos).
Aceste vestigii ce dovedesc vechimea oamenilor în aceste locuri au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice realizate în apropierea satului Coroteni în punctele „C.A.P.” şi „Biserica veche” de către Muzeul de Istorie a judeţului Vrancea din Focşani. Aceste descoperiri dovedesc o intensă activitate economică cu profil agricol şi meşteşugăresc.
Perioada romană şi-a lăsat şi ea urmele în istoria localităţii, lucru dovedit de câteva monede de argint romane aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Focşani. În evul mediu continuitatea locuitorilor în aceste locuri este clar dovedită de urmele materiale descoperite, de existenţa unor grupări de familii, care în perioada următoare au devenit puternice. În prezent mai există aceste grupări de familii (Socol, Panait, Bîzu etc.) chiar dacă au mai venit în localitate şi alte denumiri onomastice.
Gradul de rudenie între aproape toţi locuitorii satului dovedeşte o evoluţie a localităţii pe o perioadă foarte îndelungată. În documente satul este amintit încă dinainte de secolul al XVII-lea fără alte precizări privind activitatea oamenilor.
Aceste vestigii ce dovedesc vechimea oamenilor în aceste locuri au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice realizate în apropierea satului Coroteni în punctele „C.A.P.” şi „Biserica veche” de către Muzeul de Istorie a judeţului Vrancea din Focşani. Aceste descoperiri dovedesc o intensă activitate economică cu profil agricol şi meşteşugăresc.
Perioada romană şi-a lăsat şi ea urmele în istoria localităţii, lucru dovedit de câteva monede de argint romane aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Focşani. În evul mediu continuitatea locuitorilor în aceste locuri este clar dovedită de urmele materiale descoperite, de existenţa unor grupări de familii, care în perioada următoare au devenit puternice. În prezent mai există aceste grupări de familii (Socol, Panait, Bîzu etc.) chiar dacă au mai venit în localitate şi alte denumiri onomastice.
Gradul de rudenie între aproape toţi locuitorii satului dovedeşte o evoluţie a localităţii pe o perioadă foarte îndelungată. În documente satul este amintit încă dinainte de secolul al XVII-lea fără alte precizări privind activitatea oamenilor.
Resurse Locale:
Torenţialitatea, şiroirea şi alunecările de teren sunt fenomene obişnuite în văile apelor din zonă şi au drept consecinţă degradarea rapidă a terenurilor, decopertarea solului şi în final scoaterea din circuitul economic a unor suprafeţe de terenuri agricole. Ocupaţia de bază la nivelul comunei rămâne totuşi agricultura.
Tradiţii
Etnia rromă a localităţii nu are o cultură tradiţională, totuşi, în trecut câteva familii au practicat fierăritul şi cărămidăria.
Etnia rromă a localităţii nu are o cultură tradiţională, totuşi, în trecut câteva familii au practicat fierăritul şi cărămidăria.
Cultura:
Ca repere culturale ale comunei Slobozia Bradului amintim Mănăstirea Rogozu: de călugăriţe, reînfiinţată în 1991, cu hramul "Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), datează probabil din sec. XVII, după documente din sec. XVIII, ctitorită de preotul Manea şi Armean; biserica din lemn reclădită (după Anuarul din 1909) în 1825, fondată de Constantin Ghimba Robescu, întărită cu anumite drepturi de a primi 30 de bolovani de sare pe fiecare an de Grigore Ghica voievod la 1828; casa de odihnă a Episcopiei Buzăului din 1960. În comună sunt două Camine culturale situate în satele Slobozia Bradului şi Coroteni.
Turism:
Ca obiective turistice enumerăm: Mănăstirea "Rogozu", schitul de maici situat la 7 km de E85, Biserica "Sf. Nicolae" sat Slobozia Bradului.Biserica "Sf. Nicolae" sat Slobozia Bradului
Lăcaşul cu hramul „Sf.Nicolae”, monument istoric, a fost zidit în anul 1808 cu blagoslovenia Episcopului Buzaului fiind ajutat de către vistiernicul Iordache Niculescu şi boierul Asanache Robescu.
La început biserica s-a zugravit în ulei fiind apoi restaurată în anul 1901 de către C.Sutzu cu ajutorul pictorului Nae Orăşanu.
În anul 1953 biserica s-a pictat în tehnica fresco de către pictorul Adolf Cantini; cutremurul din 1977 a produs mari avarii la structura bisericii necesitând lucrări de consolidare.
În anul 1994 s-au început lucrările de pictură din nou tot în tehnica fresco de către Elena Vasilescu.
Lăcaşul cu hramul „Sf.Nicolae”, monument istoric, a fost zidit în anul 1808 cu blagoslovenia Episcopului Buzaului fiind ajutat de către vistiernicul Iordache Niculescu şi boierul Asanache Robescu.
La început biserica s-a zugravit în ulei fiind apoi restaurată în anul 1901 de către C.Sutzu cu ajutorul pictorului Nae Orăşanu.
În anul 1953 biserica s-a pictat în tehnica fresco de către pictorul Adolf Cantini; cutremurul din 1977 a produs mari avarii la structura bisericii necesitând lucrări de consolidare.
În anul 1994 s-au început lucrările de pictură din nou tot în tehnica fresco de către Elena Vasilescu.
Localizare:
Regiune: Subcarpaţii Vrancei - Câmpia Râmnicului
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focşani
Această localitate este situată în sudul judeţului Vrancea, la contactul dintre Subcarpaţii de Curbură ai Vrancei şi Câmpia înaltă a Râmnicului. Are ca vecini comunele Tâmboeşti în N, Obrejiţa în E şi Podgoria (judeţul Buzău) în SE.
Modalităţi de acces:
Accesul în comună se face pe drumul E 85.
Mănăstirea "Rogozu"
În partea de NV a comunei, în mijlocul unei frumoase păduri, este situată "Mănăstirea Rogozu". În această mănăstire îşi desfăşoară activitatea un număr important de maici. Aceasta are o vechime mare, primele date concrete sunt din timpul domnitorului Matei Basarab. În ultimul timp aici au fost construite o capelă, un muzeu al mănăstirii şi o clădire nouă pentru cazarea maicilor.
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focşani
Această localitate este situată în sudul judeţului Vrancea, la contactul dintre Subcarpaţii de Curbură ai Vrancei şi Câmpia înaltă a Râmnicului. Are ca vecini comunele Tâmboeşti în N, Obrejiţa în E şi Podgoria (judeţul Buzău) în SE.
Modalităţi de acces:
Accesul în comună se face pe drumul E 85.
Mănăstirea "Rogozu"
În partea de NV a comunei, în mijlocul unei frumoase păduri, este situată "Mănăstirea Rogozu". În această mănăstire îşi desfăşoară activitatea un număr important de maici. Aceasta are o vechime mare, primele date concrete sunt din timpul domnitorului Matei Basarab. În ultimul timp aici au fost construite o capelă, un muzeu al mănăstirii şi o clădire nouă pentru cazarea maicilor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu