Muzeul Vrancei-Stiinte ale Naturii

STIINTE ALE NATURII

  Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Vrancei din Focşani are ca sediu o frumoasă clădire de patrimoniu din strada Cuza Vodă nr.35. La baza constituirii secţiei au stat colecţiile particulare ale profesorului Anghel Bardan, care, în 1948 le pune la dispoziţia Filialei de Vânătoare Putna, spre păstrare şi vizionare. 
  După mai multe locaţii şi titulaturi, în anul 1950 i se repartizează localul din strada Republicii nr.79, iar în anul 1958 se numeşte Muzeu de Ştiinţele Naturii, instituţie cu director, o schemă restrânsă, un patrimoniu de 334 piese şi o tematică axată pe probleme de vânătoare. In următorii ani au loc reorganizări succesive, iar în iunie 1968 se redeschide un muzeu modern, cu metode muzeografice noi pentru acea perioadă. Ecosisteme reprezentative pentru judeţul Vrancea, cu flora şi fauna caracteristică, au fost prezentate după principii noi, ecologice, dioramatice. In acelaşi an s-au terminat lucrările volierei din parcul zoologic din curtea muzeului, unde era şi un frumos parc botanic. 
  Timp de aproape 10 ani Muzeul de Ştiinţele Naturii din Focşani a fost o instituţie de referinţă ca activitate muzeistică. A fost perioada când se număra printre primele muzee de profil din ţară, ca număr, ca mărime şi ca valoare a colecţiilor, cu o expoziţie de bază modernă şi cu specialişti de valoare naţională şi internaţională, aşa cum a fost Carol Nagler, recunoscut entomolog, mulţi ani directorul acestei instituţii. 
  Martie 1977 a însemnat începutul unei perioade întunecate pentru Muzeul de Ştiinţele Naturii din Focşani. Cutremurul a afectat nu doar clădirile muzeului dar şi expoziţiile şi o parte din patrimoniu. În anul 1979, Muzeul de Ştiinţele Naturii devine secţie a Complexului Muzeal Vrancea. În 1980, parcul zoologic este mutat într-un crâng la 3 km. de Focşani, iar în anii 1982 şi respectiv 1984 au fost demolate ambele clădiri ale fostului muzeu. Incepe o perioadă nouă pentru Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Vrancei. Noul imobil repartizat este cel în care ne desfăşurăm activitatea şi astăzi. 
  Incepând din 1989 funcţionează la demisolul imobilului primul acvariu din Focşani, care prezintă faună şi floră acvatică vie, exotică şi indigenă în cele 16 acvarii de sticlă şi 9 bazine mari . In acelaşi spaţiu este organizată, cu un vădit scop didactic, expoziţia “Vieţuitoare acvatice ”. Aici, alături de noţiuni de bază ale ecologiei mediului acvatic, sunt expuse vieţuitoare acvatice: plante şi animale naturalizate din aproape toate grupele sistematice, începând cu meduze şi corali, până la mamifere, dar şi alge marine. Modalitatea de prezentare: vitrine de sticlă, vitrine dioramă, dioramă, grafică, albume. 
  La parterul clădirii, într-un spaţiu de aproximativ 60 mp, se poate vizita expoziţia “Minunata lume a păsărilor”, nu întâmplător aici la Focşani, unde muzeul nostru deţine una din cele mai mari colecţii de păsări din ţară. Expoziţia este o lecţie de ornitologie, cu expunerea a peste jumătate din păsările identificate în România, dar şi câteva exotice. Nu lipsesc aspecte grafice cu noţiuni de morfologie, anatomie, biologie, etologie, cercetare şi ocrotire a păsărilor. Ca modalitate de prezentare, am folosit vitrine de sticlă de dimensiuni şi formate diferite şi vitrine dioramă.
  Expoziţia “Vânat şi trofee de vânătoare” organizată tot la parterul clădirii, prezintă trofee de vânătoare medaliate ce au aparţinut colecţiei cinegetice a lui Nicolae Ceauşescu de la Scroviştea, precum şi piese naturalizate – mamifere mari şi mici, ce reprezintă vânat, deasemeni vânat cu pene de toate mărimile, din colecţiile muzeului. 
  O sală de aproximativ 40 mp prezintă periodic expoziţii temporare care ţin la curent pe vizitatori cu cele mai interesante, cele mai noi şi mai utile “evenimente” ce se petrec în natură şi societate, sau prezentarea mereu a unui alt segment al universului viu, cu tot ce se poate arăta şi spune despre acel grup sistematic.
  Activitatea expoziţională, ştiinţifică, educativă a secţiei, se bazează, înainte de toate, pe patrimoniul bogat al muzeului – 53.083 de piese. Dintre acestea, colecţia de insecte numără 35.943 de exemplare, colecţia de ornitologie cuprinde 1190 exemplare păsări naturalizate, 532 exemplare balguri, 64 de cuiburi cu 417 ouă. Mai deţinem 102 piese mamifere, 3817 piese moluşte, 10.420 planşe cu plante, iar restul patrimoniului cuprinde piese ce aparţin celorlalte grupe sistematice precum şi piese de geologie şi paleontologie.
  Patrimoniul deţine şi piese de valoare ştiinţifică sau documentară, unicate sau piese apreciabile ca vechime.
  Amintim din colecţia de entomologie, fam. Panorpidae (ord. Mecoptera) ce cuprinde 3 exemplare de holotipi din speciile: Panorpa şusteri Nag., Panorpa pseudoalpina Nag. şi Panorpa antiporum Nag., specii noi pentru ştiinţă, semnalate şi descrise de entomologul Carol Nagler. Mai deţinem restul exemplarelor de paratipi ai acestor specii care sunt şi endemisme dacice pentru Carpaţii româneşti, cât şi exemplare din toate cele 10 specii de Panorpidae semnalate în România.
  Ca elemente deosebite ale colecţiei de geologie a muzeului, semnalăm prezenţa a două fragmente de meteorit feros (136.5 gr şi 396.6 gr ) trimise de Academia de Ştiinţe a U.R.S.S. şi colectate la Sikhote – Alinsky, la data de 12.02.1947.
  Din colecţia de paleontologie, considerăm piese de interes, două fragmente de oase de Bos primigenius – os frontal cu coarne, găsit la Gura Văii, comuna Câmpuri, jud. Vrancea, în anul 1975 şi corn stânga, găsit la Homocea, jud. Vrancea, în anul 1970. Colecţia de botanică deţine şi un ierbar cu Gramineae din Ungaria, vol. 3, ce datează din anul 1900, şi este în foarte bună stare de conservare.
  Cercetarea muzeală a fost dirijată în special spre rezervaţiile naturale şi ariile protejate din jud. Vrancea, unde s-au efectuat studii de floră şi faună. S-au făcut studii asupra unor grupe de insecte: Panorpidae, Bittacidae, Chrysopidae, Syrphidae, Cantharidae. Amintim şi un amplu studiu etnobotanic efectuat în 16 comune din judeţul Vrancea.
  Nu putem să nu amintim şi grija deosebită pe care au avut-o specialiştii muzeului, întelegând prin aceştia, nu numai muzeografi ci şi preparatori, conservatori, restauratori. Indiferent de perioadele mai grele sau mai puţin grele, au vegheat la păstrarea în bune condiţii a patrimoniului, la îmbogăţirea lui cu piese achiziţionate, dar şi cu piese colectate şi preparate de specialişti cu multă pasiune şi talent, poate printre cei mai buni din ţară.