MANSATIREA BULUC
(de maici)
Din Focsani cu autobuze care circula din ora in ora, cu plecare din zona garii, se merge pana in centrul comunei Jaristea. De la Jaristea, pe un drum in parte asfaltat, in parte pietruit, se merge pana la marginea satului Padureni, distanta de 3 km, apoi pe un drum de pamant care serpuieste printre dealuri si rapi prapastioase se ajunge dupa alti 3 km intr-o frumoasa poiana inconjurata de padure. Aici este construit asezamantul monahal situat pe versantul de rasarit al dealului Magura Odobestilor la o inaltime de 400 m. In anul 1792, Ion Custian Strave, seful ambasadei rusesti la Constantinopol, vizitand aceste locuri, lasa aceasta insemnare: Te crezi despartit de ce mai este pe pamant si nu cunosc alte locuri mai marete si potrivite pentru cei carora singuratatea le este draga.
Istoric
In urma unei vanatori facute de razesii si fruntasii din satele vecine, in frunte cu Isaia Caragea, boier din Odobesti, surprinsi de un viscol se aseaza buluc in jurul unui foc. La gandul ca s-ar putea sa nu mai scape cu viata, se roaga la Dumnezeu sa fie salvati, promitand ca daca vor scapa teferi vor ridica in acest loc o biserica cu toate cele necesare pentru intemeierea unei vieti manastiresti. Au scapat cu bine, s-au tinut de cuvant si au construit biserica pe care au sfintit-o la 8 martie 1679. Boierul Isaia s-a calugarit, fapt consemnat in actul pe care 1-a gasit istoricul C. Giurescu in Colectia Pamfilestilor din Odobesti. Iata ce scrie in actul respectiv: Eu Isaia Caragea ieromonahul am facut schitul Bulucului de iznoava din Codrul Merei, unde se cinsteste si praznuieste hramul Sfintei Troite si a Sfantului Duh. Se arata apoi darurile facute de razesii adunati la sfintirea bisericii, pentru vesnica pomenire a fericitilor ctitori. Schitul a fost inzestrat cu multe paduri si poieni, cu vii in Varsatura si Odobesti, cu o moara pe garla trasa din Milcov in partea de sud a targului Odobesti. Un document autentic din 2 mai 1744 arata ca Athanasie monahul doneaza schitului un pogon de loc cand s-a facut calugar. La 25 octombrie 1751, ieromonahul Mitrofan, staretul de la schitul raposatului Isaia Caragea de la Buluc, schimba doua pogoane vie cu crama si casa pe ulita de Jaristea la Vale de la Hodor, vie ce era daruita de Safta vaduva lui Constantin Nenical vel capitan. In catagrafia eparhiei Romanului din anul 1809, schitul Buluc apare cu 10 vietuitori. La 6 august 1816 Constantin Chihaia si sotia sa Floarea daruiesc schitului Buluc un loc zis locul Chihaiei ca sa fie de hrana parintilor calugari. Razesii din Odobesti, la 6 aprilie 1828 daruiesc si ei 8 falci de padure si poieni schitului Buluc in care se cuprinde si locul mai sus de Chihaia daruit de preotul Epure in 1826. Ion Buda si sotia sa Maria din Focsani daruiesc schitului Buluc, la 23 dec. 1835, o moara pe garla trasa din Milcov, apoi doua pogoane de vie pe rod in dreptul morii si doua ciozvarte de loc sterp. La 10 iulie 1859, conform actelor existente, iermonahul Veniamin, egumenul schitului, face un schimb cu azilul Apostol Pavel din Busteni, pentru un pogon si jumatate vie in Varsatura Mica. Statistica din 1936 a eparhiei Romanului care avea si tinutul Putna, pomeneste intre cele 13 schituri si schitul Buluc. In 1937 schitul a fost improprietarit cu 7 ha teren arabil in satul Ivanesti. Tot in acest an s-a refacut lacul Chihaia si s-a populat cu peste. Afluenta credinciosilor care viziteaza schitul fiind mare, s-au construit in partea de sus a schitului case cu 10 camere si ca punct de atractie s-au plantat 5000 puieti de brazi in jur, grupul pe care-1 vedem si azi la sud-vest de incinta. Cutremurul din 1940 a deteriorat putin biserica noua din zid, dar conducerea legionara a timpului a demolat-o pana la temelie. Tot atunci a fost furata Salba din aur foarte bogata a bisericii Bulucului, care fusese data in pastrare familiei Vasile Vasilache din Jaristea. Dupa daramarea bisericii noi in 1940, a ramas pentru slujire numai biserica din barne de brad a lui Isaia Caragea ieromonahul. In toata istoria schitului se constata ca viata monahala a fost intotdeauna sustinuta de calugari, dar in 1951 au ramas prea putini care nu s-au mai putut intretine singuri si atunci schitul a devenit schit pentru maici, fiind aduse aici 30 vietuitoare din manastirea Cotesti. Aparitia decretului 410 din 1959 duce la desfiintarea schitului in 1961, biserica fiind data ca filiala a parohiei Varsatura din comuna Jaristea. Revolutia din 1989 creeaza conditii ca dupa 1990 schitul sa fie reinfiintat cu destinatie pentru calugarite. Mica obste construieste la 35 m N-V de biserica o cladire din lemn si pamant acoperita cu tabla. Aceasta este in fata celorlalte doua cladiri din zid, cu cerdacuri sustinute de stalpi din beton si acoperite cu tabla. Cladirile sunt tencuite si varuite in alb.
Descriere
Biserica este construita din barne de brad in forma de cruce. Altarul luminat de o fereastra la est, se desparte de naos prin catapeteasma din lemn sculptat, aceasta prelungindu-se pana la peretele coborator din bolta. Naosul are absidele largi si este luminat de cate o fereastra la sud si nord; se delimiteaza de pronaos prin grinzi de lemn. Pe naos este o turla infundata (oarba) de forma octogonala. Pronaosul este luminat de cate o fereastra la sud si nord. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, terminate in arc. Pridvorul inchis in fata cu geamuri are si cate o fereastra la sud si nord. Intrarea in pridvor se face prin apus pe usa din lemn in doua canaturi si tot printr-o usa din lemn se intra din pridvor in pronaos, dar aceasta este intr-un singur canat. Pardoseala este din scandura, acoperisul din tabla zincata. Interiorul bisericii nu este pictat, dar peretii sunt vopsiti in culoare bleu si impodobiti cu icoane. Fatadele exterioare sunt tencuite si varuite in alb numai in zona Altarului, naosului si pronaosului. Pridvorul nu este tencuit in exterior, dar este captusit cu scandura.
Alte date
Clopotnita este construita din lemn la 25 m est de Altar. Intrarea in incinta manastirii se face prin partea de vest printr-o poarta din lemn.
In urma unei vanatori facute de razesii si fruntasii din satele vecine, in frunte cu Isaia Caragea, boier din Odobesti, surprinsi de un viscol se aseaza buluc in jurul unui foc. La gandul ca s-ar putea sa nu mai scape cu viata, se roaga la Dumnezeu sa fie salvati, promitand ca daca vor scapa teferi vor ridica in acest loc o biserica cu toate cele necesare pentru intemeierea unei vieti manastiresti. Au scapat cu bine, s-au tinut de cuvant si au construit biserica pe care au sfintit-o la 8 martie 1679. Boierul Isaia s-a calugarit, fapt consemnat in actul pe care 1-a gasit istoricul C. Giurescu in Colectia Pamfilestilor din Odobesti. Iata ce scrie in actul respectiv: Eu Isaia Caragea ieromonahul am facut schitul Bulucului de iznoava din Codrul Merei, unde se cinsteste si praznuieste hramul Sfintei Troite si a Sfantului Duh. Se arata apoi darurile facute de razesii adunati la sfintirea bisericii, pentru vesnica pomenire a fericitilor ctitori. Schitul a fost inzestrat cu multe paduri si poieni, cu vii in Varsatura si Odobesti, cu o moara pe garla trasa din Milcov in partea de sud a targului Odobesti. Un document autentic din 2 mai 1744 arata ca Athanasie monahul doneaza schitului un pogon de loc cand s-a facut calugar. La 25 octombrie 1751, ieromonahul Mitrofan, staretul de la schitul raposatului Isaia Caragea de la Buluc, schimba doua pogoane vie cu crama si casa pe ulita de Jaristea la Vale de la Hodor, vie ce era daruita de Safta vaduva lui Constantin Nenical vel capitan. In catagrafia eparhiei Romanului din anul 1809, schitul Buluc apare cu 10 vietuitori. La 6 august 1816 Constantin Chihaia si sotia sa Floarea daruiesc schitului Buluc un loc zis locul Chihaiei ca sa fie de hrana parintilor calugari. Razesii din Odobesti, la 6 aprilie 1828 daruiesc si ei 8 falci de padure si poieni schitului Buluc in care se cuprinde si locul mai sus de Chihaia daruit de preotul Epure in 1826. Ion Buda si sotia sa Maria din Focsani daruiesc schitului Buluc, la 23 dec. 1835, o moara pe garla trasa din Milcov, apoi doua pogoane de vie pe rod in dreptul morii si doua ciozvarte de loc sterp. La 10 iulie 1859, conform actelor existente, iermonahul Veniamin, egumenul schitului, face un schimb cu azilul Apostol Pavel din Busteni, pentru un pogon si jumatate vie in Varsatura Mica. Statistica din 1936 a eparhiei Romanului care avea si tinutul Putna, pomeneste intre cele 13 schituri si schitul Buluc. In 1937 schitul a fost improprietarit cu 7 ha teren arabil in satul Ivanesti. Tot in acest an s-a refacut lacul Chihaia si s-a populat cu peste. Afluenta credinciosilor care viziteaza schitul fiind mare, s-au construit in partea de sus a schitului case cu 10 camere si ca punct de atractie s-au plantat 5000 puieti de brazi in jur, grupul pe care-1 vedem si azi la sud-vest de incinta. Cutremurul din 1940 a deteriorat putin biserica noua din zid, dar conducerea legionara a timpului a demolat-o pana la temelie. Tot atunci a fost furata Salba din aur foarte bogata a bisericii Bulucului, care fusese data in pastrare familiei Vasile Vasilache din Jaristea. Dupa daramarea bisericii noi in 1940, a ramas pentru slujire numai biserica din barne de brad a lui Isaia Caragea ieromonahul. In toata istoria schitului se constata ca viata monahala a fost intotdeauna sustinuta de calugari, dar in 1951 au ramas prea putini care nu s-au mai putut intretine singuri si atunci schitul a devenit schit pentru maici, fiind aduse aici 30 vietuitoare din manastirea Cotesti. Aparitia decretului 410 din 1959 duce la desfiintarea schitului in 1961, biserica fiind data ca filiala a parohiei Varsatura din comuna Jaristea. Revolutia din 1989 creeaza conditii ca dupa 1990 schitul sa fie reinfiintat cu destinatie pentru calugarite. Mica obste construieste la 35 m N-V de biserica o cladire din lemn si pamant acoperita cu tabla. Aceasta este in fata celorlalte doua cladiri din zid, cu cerdacuri sustinute de stalpi din beton si acoperite cu tabla. Cladirile sunt tencuite si varuite in alb.
Descriere
Biserica este construita din barne de brad in forma de cruce. Altarul luminat de o fereastra la est, se desparte de naos prin catapeteasma din lemn sculptat, aceasta prelungindu-se pana la peretele coborator din bolta. Naosul are absidele largi si este luminat de cate o fereastra la sud si nord; se delimiteaza de pronaos prin grinzi de lemn. Pe naos este o turla infundata (oarba) de forma octogonala. Pronaosul este luminat de cate o fereastra la sud si nord. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, terminate in arc. Pridvorul inchis in fata cu geamuri are si cate o fereastra la sud si nord. Intrarea in pridvor se face prin apus pe usa din lemn in doua canaturi si tot printr-o usa din lemn se intra din pridvor in pronaos, dar aceasta este intr-un singur canat. Pardoseala este din scandura, acoperisul din tabla zincata. Interiorul bisericii nu este pictat, dar peretii sunt vopsiti in culoare bleu si impodobiti cu icoane. Fatadele exterioare sunt tencuite si varuite in alb numai in zona Altarului, naosului si pronaosului. Pridvorul nu este tencuit in exterior, dar este captusit cu scandura.
Alte date
Clopotnita este construita din lemn la 25 m est de Altar. Intrarea in incinta manastirii se face prin partea de vest printr-o poarta din lemn.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu