Comuna Bordesti-Judetu Vrancea

COMUNA BOREDESTI-JUDETUL VRANCEA
       Bordeştiul este o aşezare tipică pentru zona colinară a Subcarpaţilor de curbură, un sat de tip răsfirat, înşiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeştiul este situat la aproximativ acceaşi distanţă de oraşele Râmnicu Sărat (17 km NE) şi Focşani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la E.
Numele aşezării stârneşte şi astăzi o mică dispută între cei interesaţi, existând două teorii:
- Prima teorie consideră că numele localităţii provine după locuinţa de tip bordei, foarte răspândită în zonă;
- Adepţii celei de-a doua teorii sunt de acord cu ideea lansată de Nicolae Iorga în lucrarea “Revelaţii toponimice pentru istoria neştiută a românilor”, Bucureşti 1941 în care afirmă faptul că toponimele terminate în sufixul –eşti, provin de la numele unui strămoş; suntem de acord cu această teorie, dovadă fiind toponimul Podul Bordii pentru vechea vatră a satului, şi numeroasele nume de localităţi similare din zonă: Cândeşti, Popeşti, Urecheşti.
Scurtă evoluţie

Zona a fost locuită continuu încă din eneolitic, dovadă numeroasele dovezi arheologice de prim rang, precum unelte de piatră, ceramică de tip Sărata Monteoru, ceramică grosieră butoni sau tezaurul de denari republicani romani, descoperit la Vărsătura în 1964.
Prima atestare documentară directă datează din 1638, existând într-un document mai târziu şi o referire la un eveniment petrecut la Bordeşti în 1620. Hrisoul menţionat confirmă vânzarea de către Dumitru Gonţoiu din Bordeşti către Iane Dumbrăveanul a unei livezi pentru 300 de aspri. Este astfel prima atestare a transformării obştei libere de moşneni în obşte de clăcaşi, fenomen comun în zona de “margine” şi nu numai, în secolele XVII- XVIII, datorat sporirii obligaţiilor şi nesfârşitelor conflicte cu turcii, tătarii, moldovenii, polonezii sau cazacii. Din acest motiv, la sfârşitul secolului XVII, obştea liberă dispare prin vânzări voite sau silite către mari proprietari precum Iane Dumbrăveanul, căpitanii Costin şi Mănăilă sau Mănăstirea Măxineni. Proprietatea privată ţărănească revine după reforma lui Cuza din 1864 şi este întărită de marile reforme de după războaie, dispare iarăşi în epoca comunistă, revenind după revoluţia din 1989. Forma obştească nu şi-a mai regăsit originea la Bordeşti după nici una din aceste reforme.
Biserica Mănăstirii Bordeşti
Ctitorii

În 1646 moşnenii din Bordeşti vindeau o parte de moşie şi dăruiau Domnului Matei Basarab “un loc de pomet, cât se va alege, să-şi facă Măria Sa metoh. Aşijderea şi Măria Sa, căt se va îndemna să ne facă bine”[1]. Anii tulburi de la sfârşitul domniei l-au împiedicat pe “domnul prea creştin” să-şi ţină făgăduiala. A îndeplinit-o însă un boier buzoian, ridicat prin mijloace proprii la rangul de ceauş (1680 – 1684), la cel de logofăt (1685 – 1687), căpitan de Buzău, de lefegii, de margine, mare căpitan (1693 – 1704), şătrar (1705 – 1715) şi mare clucer (1715 – 1723) conform Teodor Rădulescu, după cum reiese dintr-un document din 20 iunie 1742 prin care domnul Mihai Racoviţă refăcea documentele Episcopiei Buzăului pierdute în răzmeriţe la începutul secolului (Arhivele Statului, Bucureşti,, Episcopia Buzăului, XIII / 29): “...schitul Bordeşti care este făcut din temelie de răposatul Mănăilă biv vel clucer şi l-au închinat Şărban polcovnic şi Ştefan căpitan, feciorii lui, la Sfânta Episcopie, precum arată cartea de închinăciune...”
Mănăilă, boier credincios Cantacuzinilor, a acumulat o avere însemnată de ambele maluri ale Milcovului: Aldeni, Albeşti, Bahnele, Bălţaţi Berindeşti, Bordeşti, Cândeşti, Goniţi, Măxim, Măgura, Mărăcineni, Opăriţi, Sineşti, Tâmboieşti în Valahia şi Mărtineşti, Modruzeni, Mocirleni, Negoşinu în Moldova. În spiritul epocii, el a avut şi o intensă activitate de ctitor, în zona noastră de interes, ctitorind bisericile mănăstirilor Bordeşti şi Recea – Cândeşti.
Biserica de la Bordeşti a fost ridicată din cărămidă, piatră şi lemn pe un mic platou de sub Dealul Străjii, pe malul unui pârâiaş – numit azi al Bisericii. Pe tabloul votiv al ctitorilor, apar Mănăilă şi soţia sa Mina, alături de domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Ştim cu certitudine, dintr-o inscripţie de pe uşa din lemn sculptat a bisericii (azi dispărută), că în ianuarie 1699, construcţia era gata, pictura finalizându-se în 1722. Biserica a primit hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi a devenit schit de călugări, fiind înzestrată cu fosta moşie a moşnenilor din Bordeşti: pădure, livadă, fâneaţă, loc de moară, vad de han şi, mai ales, vie.
Arhitectura

Biserica are un plan clasic, trilobat, cu naosul şi pronaosul lărgite. Intrarea se face prin latura de vest, printr-un privdor brâncovenesc susţinut de şase coloane din piatră frumos sculptate. Iniţial, biserica avea două turle, turla cea mai mare, cea de pe pronaos îndeplinind şi rolul de clopotniţă[2].

Constructorul bisericii a realizat un perete între pridvor şi pronaos de 1.2 metri grosime, ce ascunde şi scara de acces către clopotniţă, eliminându-se astfel o scară exterioară sau o altă turlă(soluţie foarte ingenioasă dar nu foarte fericită într-o zonă seismică). Dimensiunile armonioase ale bisericii (22 metri lungime, 5.36 m şi 4.60 m), diametrul turlelor, lungimea altarului de 3.20 m, înălţimea pereţilor de 6.70 m, 22 m înălţimea până în vârful crucii de pe turla mare, după arhitect Ghica Budeşti), împreună cu sculptura în lemn şi piatră şi pictura murală au făcut din biserica schitului Bordeşti o mică bijuterie. Sunt remarcabile realizările meşterilor sculptori, similare cu cele de la Sinaia şi Stavropoleos, de pe coloanele din pridvor şi dintre pronaos şi naos sau de la ancadramentele ferestrelor, constând în dantelărie spiralică, formată din vreji, flori şi fructe specifice. Ceea ce s-a sculptat în lemn a dispărut din păcate, toţi specialiştii fiind însă de acord cu faptul că uşa împărătească, sculptată în 18 panouri, încadrate într-un decor minuţios, reprezenta o capodoperă.
Despre pictura lui Pârvu Mutu şi a ucenicului său Radu de la biserica mănăstirii Bordeşti, specialiştii au scris si vor continua să scrie. Frescele cu Adormirea Maicii Domnului şi autoportretul pictorului – unicat, păstrate azi la Muzeul de Artă al României, sunt emblematice.

Destinul mănăstirii

Până la un punct, ctitoriile surori ale căpitanului Mănăilă, Bordeşti şi Recea, au avut un destin similar: au fost închinate altor mănăstiri, exploatate, distruse şi părăsite de monahi. Mănăstirea Bordeşti, înzestrată de căpitanul Mănăilă cu peste 40 de pogoane de vie, a fost închinată de fii acestuia Episcopiei Buzăului, iar către sfârşitul secolului XVIII, Episcopia a închinat-o Schitului Băbeni, care a exploatat bogăţiile moşiei şi a ignorat necesităţile monahilor şi ale construcţiilor. La sfârşitul secolului XIX, totul era paragină.
Principalele distrugeri le-au provocat infiltraţiile apelor freatice, alunecările de pământ, cutremerele din 1802, 1804, 1838 şi Războiul Crimeei: în 1853, egumenul Samoilă a fugit în Rusia cu arhiva şi odoarele mănăstirii, iar în 1856, un incendiu a distrus chiliile.
După secularizare, ctitoria devine biserică de mir, dar în 1899, o alunecare de pământ îi dă lovitura decisivă; după cutremurul din 1911, este părăsită defintiv.La 10 martie 1915, graţie valorii arhitectonice şi a importanţei picturii, la insistenţele unor fideli vizitatori (Vlahuţă, Delavrancea, Iorga, Grigorescu, etc.), prin Decret Regal, biserica a fost declarată monument istoric, nerealizăndu-se însă decât studii şi relevee.
Din 1954, au început lucrările de recuperare a operelorde artă şi de consolidare cu bani de la Ministerul Culturii. Simpozionul de la Bordesti din 1980, a părut că aduce un nou avânt eforturilor de restaurare, dar lucrările au reînceput abia în 1994.
Cercetările arheologice au fost iniţiate în 1991 de către Victor Bobi şi urmate de lucrări sistematice conduse de Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei.
Astăzi lucrările de consolidare şi reconstrucţie sunt încheiate iar soarta ctitoriei brâncoveneşti de la Bordeşti depinde de Episcopia Buzăului şi, mai ales, de voinţa politică locală.

Perspective

Ctitoria căpitanului Mănăilă a însemnat pentru foştii moşneni bordeşteni certitudinea aservirii lor precum şi începutul unei continuuie convieţuiri cu ţiganii, foşti robi, azi dezrădăcinaţi, fără să-şi mai (re)cunoască originile sau limba.
Mănăstirea Bordeşti a adus şcoala pe aceste locuri cu mult înaintea laicilor Regulamente sau Reforme.
Pictura lui Pârvu Mutu a făcut faimos numele de Bordeşti, în cercurile academice, încă din secolul al XIX- lea.
Rana ruinelor bisericii, seculară, a arătat indifirenţa puternicilor, incapacitatea localnicilor, nepăsarea şi apetitul pentru distrugere al neaveniţilor.
Şi pentru că toate acestea trebuiau să capete un sens, renaşterea bisericii brâncoveneşti şi redobândirea mândriei de a fi bordeştean, un om şi-a trăit viaţa, arătându-ne că se poate! Numele lui este Gheorghe Asănache, fiu de ţăran, învăţător, ofiţer pe Frontul de Est, prizonier de război, modelator de caractere, vânător, povestitor, creatorul Colecţiei Muzeale, iniţiatorul Simpozionului din 1980, creatorul Monumentului eroilor bordeşteni, luptatorul neobosit pentru salvarea Bisericii brâncoveneşti. Împinirea muncii sale de o viaţă, e nascut în 1911, i-au adus-o fii satului ce au reuşit publicarea minunatei sale “Monografia comunei Bordeşti şi a Mănăstirii Bordeşti”, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007, lucrare pe care se bazează şi prezentarea noastră, ce se va încheia însă cu un omagiu adus omului care ne-a adus posibilitatea de a vedea perspectivele. Omagiul de mai jos i-a fost adus de către unul din fii săi spirituali, profesorul de istorie Gheorghe Fiştoc, în primul număr al revistei “VIŢA”, revista comunităţii bordeştene, pe care am iniţiat-o în mai 2006.

În septembrie 1953 când începeam clasa a IV-a îşi face locul în orarul săptămânal un nou obiect de studiu şi anume limba rusă . Toţi ne întrebam fireşte cu cine vom aborda această disciplină nouă şi necunoscută, având în vedere că profesorii de limba rusă erau inexistenţi pe aceste meleaguri. Iată că a sosit şi mult aşteptata întâlnire cu cel ce ne va conduce prin iţele încurcate ale limbii unui popor pentru care românii nutreau un sentiment, poate justificat, de oarecare respingere. În clasă îşi face apariţia un personaj deja cunoscut de noi datorită exigenţei cu care supraveghea elevii atât la ore cât şi în pauze, profesorul bun la toate după cum o cereau nevoile şcolii. Înalt, cu părul coliliu, privire vioaie, corp atletic, plin de sănătate şi energie, ne salută pe ruseşte, noi răspundem ruseşte şi începem ora. După atâţia ani mă întreb ce simţea în acel moment omul din faţa noastră care petrecuse cinci ani în lagărele groazei din Rusia şi acum era obligat să răspândească în şcoala românească limba asupritorului. Mi-a fost profesor, mai apoi coleg de cancelarie iar acum vecin. Ce caracter deosebit, ce om de omenie! Activist deosebit, altruist până la obsesie, adevărat mentor al tinerei generaţii, respectat de consăteni până la veneraţie, nu a existat problemă majoră a comunităţii să nu se implice în rezolvarea ei. Instalaţia de apă, Schitul Brâncoveanu , Cimitirul eroilor, monumentul eroilor bordeşteni, cimitirul satului, iată numai câteva repere la care şi-a dat prinosul de energie şi spirit de iniţiativă şi organizatoric. Dar cea mai mare realizare a acestui om deosebit a fost munca de cercetare prim muzee şi arhive a documentelor scrise şi nescrise despre istoria localităţii. Un loc deosebit l-a ocupat în preocupările acestui om istoria şcolii din Bordeşti, precum şi cunoaşterea acestor documente în lumea specialiştilor şi chiar a novicilor. Acest vas ales este învăţătorul - cetăţeanul Gheorghe Asanache, consăteanul nostru, valoros prin faptele sale dar şi mai valoros prin spiritul de dreptate, setea de adevăr, robul ideilor şi faptelor înalte, autorul unei adevărate linii de comportament între rigoare şi pragmatism, exigenţă şi seriozitate, sentimentalism şi sensibilitate la nevoile materiale şi spirituale ale aproapelui. Şi toate acestea datorită dragostei nemărginite faţă de aceste mirifice meleaguri şi minunaţii săi oameni.

Comuna Bolotesti-Judetu Vrancea

COMUNA BOLOTESTI-JUDETUL VRANCEA


Aşezare:

        Comuna Boloteşti este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România. Este situată la poalele de SE ale Măgurii Odobeşti, pe râul Putna, la 15 km de Panciu. Comuna este alcătuită din 6 sate: Boloteşti, Găgeşti, Ivănceşti, Pietroasa, Putna şi Vităneştii de sub Măgură. Se crede că în evul mediu pe locul actualului sat se afla Târgul Putnei, fost târg din Moldova, localitate astăzi dispărută.
Istorie:

Satul Boloteşti, menţionat documentar, prima oară, în 1565, s-a numit până în secolul XVII, Târgoveţi.
Obiective tehnico-economice cu valoare pentru turism:

Centrul viticol Boloteşti, care face parte din podgoria Odobeşti are o suprafaţă de 850 ha, este cultivat cu soiurile: Chasselas doré, Fetească regală, Aligoté.
Obiective turistice naturale şi antropice:

Lunca Putnei, în partea de NE a comunei, cu pajişti de luncă şi zăvoaie de plopi şi salcie, unde sunt condiţii prielnice de odihnă şi agrement.

Măgura Odobeşti (1001 m), oferă o splendidă panoramă asupra Ţării Vrancei.

Mânăstirea Tarniţa , cu biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1702, aflat într-o zonă deosebit de pitorească, sub releul de pe Măgura Odobeşti. Aici vin foarte mulţi pelerini la 15 august. Pe raza comunei mai sunt Mânăstirile Secături şi Tazlău.

Biserica Sf. Nicolae , ctitorită înainte de 1809, a fost refăcută între 1867-1870 şi distrusă în timpul războiului din 1916-1918. A fost reclădită între 1920-1925.

O moară domnească, acţionată cu apă, cu două instalaţii.

Urmele unei aşezări din Paleoliticul superior Gravettian au fost descoperite la 500 m faţă de biserica din satul Vităneşti, iar în satul Pietroasa urmele unei aşezări din epoca Neolitică (Cultura Cucuteni).

• Localitatea este săracă în manifestări folclorice. S-au mai păstrat datini populare, sărbători religioase – Crăciun, Anul Nou (colinde).

Pe lângă posibilităţile de drumeţie, degustări de vinuri, vizite la combinatele de vinificaţie şi la crame, vizite la mânăstiri, în localitate este un cămin cultural, o bibliotecă comunală şi un stadion (în satul Vităneşti).
Cazare şi agrement

• motelul Km. 25 - cu 20 locuri de cazare, iar în apropierea acestuia se construieşte un camping cu 7 căsuţe (14 locuri) şi spaţii pentru corturi; • pensiunea rurală Balcan Florica ; • pensiunea rurală Sichin Ştefan 
Personalităţi locale

În cătunul Căpoteşti s-a născut în 1626 cărturarul Varlaam, mitropolit al Moldovei. El a dăruit rudelor sale părţi de moşii din Putna. La data de 16 noiembrie 1948 , în satul Găgeşti ,se naste Ion Cristoiu jurnalist, scriitor şi analist politic român.

Comuna Boghesti-Judetu Vrancea

COMUNA BOGHESTI-JUDETUL VRANCEA

Geografie

Comuna Bogheşti este situată în extremitatea nord-estică a judeţului Vrancea, în marea unitate geografică care se întinde pe o suprafaţă de 4000 Km2 – Colinele Tutovei. Se află la contactul cu Judeţul Bacău reprezentat prin Comuna Podu Turcului la nord şi nord-vest, la contactul cu Judeţul Vaslui reprezentat de Comuna Iveşti la est, iar la sud-est cu Judeţul Galaţi reprezentat prin Comuna Priponeşti. În partea de vest se află situată Comuna Corbiţa, iar la sud-vest Comuna Tănăsoaia, ambele fiind situate pe teritoriul judeţului Vrancea.
Istoric

În cronica liuzilor din 1803 sunt consemnate satele Prisecani şi Bogheşti de Jos ca fiind răzăşeşti, Tăbăceşti, sat mixt, răzăşesc şi clăcăcesc şi Pleşeşti sat clăcăcesc. În Cartografia Moldovei de la 1831 şi în Cronica proprietarilor din Moldova din 1833 se arată că Prisecanii erau sat răzăşesc. Din aceleaşi documente rezultă că Tăbăceşti era sat răzăşesc şi clăcăcesc. Cartografia din 1831 atestă Bicheştii şi Bogheştii de Jos ca sate răzăşeşti.


Demografie

ANUL .........................1956; 1966; 1998; 2002;

POPULAŢIA ........... 3944; 3544; 1718; 1839;

SUPRAFAŢA (Km2) 50; 50; 50; 50;

DENSITATEA ........ 34; 36; 36; 78.
Economie
Agricultură

cultura plantelor, (in special pomi fructiferi, vita de vie, cereale, sfecla) si cresterea animalelor. Exista facilitati pentru prelucrarea produselor animaliere si produselor agricole. Satele au in dezvoltare sisteme de alimentare cu apa si sunt inconjurate de paduri, imasuri si vegetatie forestiera. Infrastructura rutiera este reabilitata periodic si este compusa din drumuri pietruite si de pamant. Comuna este traversata de drumul judetean DJ 241F, de la vest pana la limita cu Judetul Galati- Comuna Priponesti, pe o lungime de 12 Km din care doar 2 Km sunt asfaltati. Invatamantul este realizat in cele 7 scoli din sate, 6 cu clasele I-IV si una cu clasele I-VIII. Exista activitati organizate de societati comerciale sau intreprinzatori individuali pe domenii cum ar fi: comert, agricultura, productie si servicii; in special comertul cu amanuntul, cultura plantelor, cresterea animalelor, prelucrarea hartiei, mestesugarit etc.


Obiective

Stejar secular, sec.V, poate fi observat de la mare distanta pe coama dealului pe care se intinde satul Boghesti de Sus. Lacul si Barajul Pereschiv, in nord-estul comunei, este populat cu fauna piscicola si este continuat de paraul Pereschiv, fiind in acelasi timp un loc de agrement. Stanele de pe Dealul Pereschiv, loc traditional pentru cresterea oilor si prelucrarea produselor din lapte. Padurea Aus, Bodeasa, Bouros, sunt corpuri din codrii seculari care au impadurit Colinele Tutovei.

Comuna Biliesti-Judetu Vrancea

COMUNA BILIESTI-JUDETUL VRANCEA


Aşezarea
Ridicat pe malul drept al râului Siret, existenţa satului şi viaţa locuitorilor săi au fost, de-a lungul timpului, influenţate puternic de vecinătatea cu marele râu.

Istorie 

Se spune, la Bilieşti, că acela care bea apă de aici va rămâne în acest sat pentru totdeauna. Aşezat în buza Luncii Siretului, Bilieştiul are, într-adevăr, o apă de băut cum rar se găseşte, dar, cu siguranţă, şi alte daruri venite de la Dumnezeu fac localitatea atât de primitoare şi de prosperă. 
Începuturile locuirii oamenilor aici - lângă sufletul, când domol, când furios al Siretului - se pierd în negura istoriei. Nimeni nu poate spune cu cât de câtă precizie când s-au aşezat aici cei care aveau să întemeieze satul. Poate că timpul acela a fost cu multe sute de ani în urmă. Poate mai târziu. Memoria colectivă nu mai păstrează decât puţinele evenimente despre care s-a vorbit din urmaşi în urmaşi: nişte inundaţii devastatoare, un incendiu pârjolitor în care a pierit şi biserica satului, un cutremur mare şi mutarea în timp a zonei de locuire ceva mai departe de Siretul care a însemnat mereu pentru oamenii locului sursă de hrană, de desfătare, dar şi de pericol atunci când el şi-a ieşit din matcă. 
Pesemne că în drumurile lor către hotarul de sud al Moldovei şi în raidurile prin Muntenia domnitorii moldoveni vor fi adăstat şi prin locurile acestea, cu siguranţă legături comerciale între negustorii acelor timpuri şi între ţărani vor fi existat de sute de ani, însă menţiuni documentare găsim abia după anul 1800. Menţiunile, atâtea câte au rămas în documentele de prin arhive, arată că Bilieştiul are o istorie impresionantă, de care cetăţenii ei de azi pot fi foarte mândri. 
Succint – şi cronologic – spicuim prin documente din arhive naţionale referiri la localitatea Bilieşti: 
1823: Ţinutul Putna avea 8 ocoale, unul dintre ele fiind Ocolul Bilieşti care cuprindea satele: Bilieşti, Sasu, Dimaciul, Suraia, Cracul Călieni, Năneşti, Belciugul, Nămoloasa, Slobozia Clucerului, Blehanii, Slobozia lui Ciucă, Costienii, Malurile, Vulturul, Moşiile lui Conachi, Răstoaca; 
1832: Ţăranii loviţi în interesele lor de către marii proprietari şi de către autorităţile nepăsătoare li s-au împotrivit cu vehemenţă, apărându-şi interesele. Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu locuitorii satelor Sasu şi Bilieşti care – în semn de protest faţă de împilările la care îi supunea arendaşul Petrache Vogoride – şi-au părăsit gospodăriile şi au fugit de pe moşia hatmanului Ştefanache Vogoride pe o moşie răzăşească vecină; 
1835: Ocolul Bilieşti cuprindea 32 de sate, cu 3.070 case, după ce şi Milcovul de Jos a trecut în întregime la Ocolul Bilieşti; 
În acelaşi an, potrivit savantului C.C. Giurescu, se menţionează că locuitorii din Sasu ar fi fost „populaţie venită din Transilvania – „unguri băjenari noi”, de unde şi „fântâna Sasului”. 
1859: Recensământul populaţiei în judeţul Putna evidenţia, între altele, că Bilieştiul era reşedinţă plasei cu acelaşi nume, cu o populaţie de 15.227 persoane: 7931 bărbaţi şi 7292 femei; 
1864: Judeţul Putna cuprindea cele 159 de sate, organizate administrativ în cinci plăşi, una dintre ele fiind Plasa Bilieşti – cu 30 de sate. În plasa Bilieşti, 2190 de trăitori erau clăcaşi; 
1869, 18 februarie: Prin decret domnesc era stabilită împărţirea teritorială a brigăzilor, regimentelor şi batalioanelor în judeţul Putna. Compania 1, din plasa Bilieşti, îşi avea reşedinţa în Dimaci; 
1872: A luat fiinţă Şcoala Bilieşti, printre primele din judeţul Putna, Bilieştiul putându-se mândri cu aproape 140 de ani de învăţământ primar. 
În aceleşi an, Plasa Bilieşti cuprindea localităţile: Bilieşti, Nămoloasa, Călieni, Năneşti, Ciuşlea, Răstoaca, Costieni, Suraia, Făurei, Tg. Nămoloasa, Focşani, Vulturul de Jos, Jorăşti, Vulturu de Sus, Mărăşeşti şi Mirceşti; 
1919: Într-un document al vremii găsim menţiunea că în acest an în curtea bisericii din Bilieşti erau 24 de morminte, iar în iemaşul satului Sasu 27 de morminte, toate ale unor ostaşi necunoscuţi. 
Bilieştenii au plătit un scump tribut de sânge în cele două războaie mondiale, zece şi zeci de ostaşi apărându-şi cu preţul suprem glia străbună. Cele două monumente ale eroilor de la Bilişti şi Sasu încearcă să le păstreze numele şi faima în conştiinţa celor de astăzi. 
În timp, Bilieştiul a dat ţării mulţi oameni care au făcut cinste satului natal – profesori, medici, ingineri, doctori în ştiinţe, diplomaţi, ziarişti. 
Bilieştiul a fost şi unul dintre punctele de rezistenţă împotriva colectivizării forţate, supunerea oamenilor durând până în 1962, anul încheierii cooperativizării agriculturii. 
Un alt moment de samavolnicie în viaţa comunităţii bilieştene a fost 1968 – anul desfiinţării abuzive a comunei Bilieşti şi al încorporării satului în Comuna Suraia, în a cărei administrare a fost timp de 36 de ani. 
Reparaţia istorică avea să vină în anul 2004, graţie eforturilor unor fruntaşi ai satului, când, prin lege, comuna Bilieşti a fost reînfiinţată. 
În anul 2005, comuna Bilieşti a suferit cumplit de pe urma inundaţiilor, peste 500 de gospodării având mari pierderi materiale: 53 de case au fost distruse în totalitate, alte câteva sute fiind afectate de furia apei. 
Ca şi în alte momente potrivnice ale istoriei multiseculare a satului, oamenii săi au luat-o de la capăt, şi-au refăcut gospodăriile distruse şi cred într-un viitor mai bun pentru ei şi pentru copiii lor.
Populatie:
Bilieştiul este una dintre comunele mici ale Vrancei, cu o populaţie de 2350 de locuitori. Aproape 400 de personae cu vârste între 18 şi 50 de ani sunt plecaţi la muncă în ţări din Vestul Europei, cei mai multe dintre ele în Italia. 
97 la sută dintre locuitorii comunei sunt români, 3 la sută fiind cetăţeni români de etnie romă, toţi coabitând într-o comunitate bine închegată şi în bună înţelegere. 
Din punct de vedere religios, în jur de 2300 de locuitori se declară de religie ortodoxă, aproximativ 50 aparţinând cultului penticostal. 
Satul are trei biserici – două ortodoxe şi una penticostală -, două şcoli şi o grădiniţă, un cămin cultural, dispensar uman şi alte instituţii de interes public.
Bilieştenii sunt oameni harnici, cu o stare materială bună, iar satul lor este una dintre cele mai prospere localităţi din zonă. Un sfert din casele satului sunt construite numai în ultimii 8-10 ani, cu deosebire din banii câştigaţi din munca în Italia şi din valorificarea legumelor şi fructelor.
Economie:
Situat în zonă de şes, Bilieştiul are ca principală activitate economică cultivarea pământului, culturile agricole predominante fiind porumbul, grâul, orzul, ovăzul. Este, în acelaşi timp, satul cu cele mai mari suprafeţe de teren cultivate cu legume din Vrancea, cu recoltele de tomate, ardei, vinete varză etc. de pe cele aproximativ 50 de hectare de solarii şi culturi în câmp bilieştenii aprovizionând pieţele mai multor oraşe ale Moldovei. De asemenea, la Bilieşti există 300 hectare de livadă de măr aparţinând locuitorilor comunei, plantaţie de o bună calitate şi cu cu producţii mari de fructe. 
La Bilieşti, în lunca Siretului, există şase balastiere în care se produc cantităţi mari de agregate de balastieră: nisip, sorturi de pietriş, piatră concasată. 
Comuna are un potenţial economic încă nevalorificat decât în mică măsură.



Comuna Balesti-Judetu Vrancea

COMUNA BALESTI-JUDETUL VRANCEA


 Localizare:          

             Comuna Baleşti se afla in sudul judetului Vrancea, la limita cu judetul Buzau. 
Vecinii sunt comuna Sihlea la N-V, comuna Tataru la N-E, comuna Ciorasti la S-E si comuna Puiesti jud. Buzau la S. 
Comuna Balesti este strabatuta de DJ 202 C si DC 191 catre orasul Focsani, situat la o distanta de 60km. 
Cea mai apropiata cale ferata se afla la 10 km , in com. Ciorasti.


Geografie:

Comuna Balesti este situata in partea sudica a teritoriului administrativ, in zona de şes si face part din câmpia Râmnicului. 
Este strabatuta de pârâul Catatcu si Slimnic iar in marginea estica a comunei se afla balta naturala Balesti cu suprafata de 76 ha din care 7 ha este concesionata iar 69 ha este in mare parte acoperita cu stuf, aflându-se in administrarea primariei. 
Apa freatica este la o adâncime de 10-12 m sau 2-4 in apropierea balţii. 
Precipitaţiile medii anuale sunt de 450-500mm 
Suprafaţa administrativa a comunei este de 3955ha, din care 2845 ha arabil, 683 ha paşuni, 133 ha vii hibride situate in partea nordica a comunei.



Prima scoala a fost infiinţată in anul 1874

Populatie:

Numarul total de locuinţe este de 870 de care cu 785 gospodarii, un numar de aproximativ 85 de care vechi, fiind nelocuite, cu moştenitori străinaşi. 
Construcţiile reprezintă aprox. 50% din suprafaţa intravilanului 
Numarul de locuitori este de 2200, aprox. 20% reprezentând populaţia tânara pâna in 20 ani. 
Numarul locuitorilor fluctuează, fiind plecati la munca in afara ţarii, aproximativ 110 tineri; o parte dintre aceştia revin annual in ţara şi işi construiesc locuinţe pe raza localitaţii. 
Pe raza comunei Baleşti funcţioneaza o scoala construita in anul 1874, cu etaj, in care invaţa un numar de 235 elevi. 
Comuna este alimentata cu energie electrica printr-o linie de distribuţie aeriana, pe stâlpi de beton armat, intrega comuna fiind iluminata public. 
Peste 400 locuinţe sunt racordate la telefonia fixă. 
Este realizata reţeaua de alimentare cu apa potabila, urmând ca aceasta sa fie pusa in funcţiune; nu exista realizata canalizarea pentru deversarea si captarea apei reziduale


Economie:

Cea mai mare parte a populaţiei se ocupa cu agricultura. 
Structura culturilor este reprezentata preponderent de cereale si plante furajere. Pamântul se lucreaza in exploatatii de tip familial iar aproximativ 70% din suprafata este arendata deoarece populatia fiind destul de imbatrânita, având si o situatie materiala insuficienta pentru a-si lucra individual pamântul. 
In momentul de fata nu avem piaţa de desfacere pentru valorificarea eficienta a produselor obţinute, preţurile la unele produse ca fasolea, ceapa, arpagic, fiind facute de intermediari, care le preiau direct de la producator. 
Pe raza comunei funcţioneaza un atelier de confecţii unde lucreaza un numar de 40 tineri. 
Un numar de 7 magazine mixte aprovizioneaza populaţia cu cele necesare. 
O presa de ulei rece, valorifica o parte din cantitatea de floarea soarelui obţinuta de producatori.

Listă de Comune din Judeţul Vrancea

LISTA COMUNE-JUDETUL VRANCEA

Comuna                     Regiunea istorică

Andreiaşu de Jos          Moldova

Băleşti                            Muntenia

Bârseşti                         Moldova

Bilieşti                           Moldova

Bogheşti                        Moldova

Boloteşti                        Moldova

Bordeşti                         Muntenia

Broşteni                         Muntenia

Câmpineanca                Moldova

Câmpuri                        Moldova

Cârligele                        Muntenia

Chiojdeni                       Muntenia

Ciorăşti                          Muntenia

Corbiţa                          Moldova

Coteşti                           Muntenia

Dumbrăveni                 Muntenia

Dumitreşti                    Muntenia

Fitioneşti                      Moldova

Garoafa                         Moldova

Goleşti                          Muntenia

Gologanu                      Muntenia

Gugeşti                         Muntenia

Gura Caliţei                  Muntenia

Homocea                       Moldova

Jariştea                         Moldova

Jitia                               Muntenia

Măicăneşti                    Muntenia

Mera                             Moldova

Milcovul                        Muntenia

Moviliţa                        Moldova

Năneşti                         Muntenia

Năruja                           Moldova

Negrileşti                      Moldova

Nereju                           Moldova

Obrejiţa                        Muntenia

Paltin                             Moldova

Păuleşti                         Moldova

Păuneşti                        Moldova

Ploscuţeni                     Moldova

Poiana Cristei               Muntenia

Popeşti                          Muntenia

Pufeşti                           Moldova

Răcoasa                         Moldova

Răstoaca                        Moldova

Reghiu                            Moldova

Rugineşti                        Moldova

Sihlea                              Muntenia

Slobozia Bradului          Muntenia

Slobozia Ciorăşti           Muntenia

Soveja                             Moldova

Spulber                           Moldova

Străoane                         Moldova

Suraia                              Moldova

Tâmboeşti                      Muntenia

Tănăsoaia                       Moldova

Tătăranu                        Muntenia

Tulnici                             Moldova

Ţifeşti                              Moldova

Urecheşti                        Muntenia

Valea Sării                      Moldova

Vânători                          Moldova

Vârteşcoiu                       Muntenia

Vidra                                Moldova

Vintileasca                       Muntenia

Vizantea-Livezi               Moldova

Vrâncioaia                        Moldova

Vulturu                             Muntenia

Comuna Barsesti-Judetu Vrancea

COMUNA BARSESTI-JUDETUL VRANCEA

           Bârseşti este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România. Comuna Bîrseşti este situată în zona de deal a judeţului Vrancea, pe cursul mijlociu al râului Putna, fiind traversată de drumul naţional 2D Focşani - Târgu Secuiesc. Se află la o distanţă de 52 km faţă de municipiul Focşani, reşedinţa judeţului.

Localizare

Localitatea Bîrseşti, este amplasată pe D.N. 2D, între comunele Negrileşti şi Valea Sării, învecinându-se:

la Nord. - COMUNA NEGRILEŞTI, aprox. 4 km.

la Vest. - COMUNA TULNICI, aprox. 7 km.

la Sud. - COMUNA VRÎNCIOAIA, aprox. 7 km si COMUNA VALEA SÃRII, aprox. 7 km.

la Est. - COMUNA VIDRA,
aprox. 15 km şi COMUNA VIZANTEA LIVEZI, aprox. 20 km.

Comuna Bîrseşti este situată în partea de Nord-Vest a judeţului, cele două sate componente ale comunei fiind amplasate pe colinele de pe valea Râului Putna. Satul Bîrseşti este aşezat pe terasele Râului Putna şi se află dispus in trepte. Partea de jos numită " În Prund" se află chiar în lunca Râului Putna.
A doua treaptă a satului se află aşezată pe podul de terasă de 40 -50 m şi cuprinde cea mai mare parte a construcţiilor edilitar - gospodăreşti. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice şi au fost descoperite morminte aparţinând vechilor traci şi sciţi, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii.
Satul Topeşti este situat la aproximativ 1 km distantă de satul reşedinţă, fiind aşezat tot pe terasele Râului Putna sub dealurile Curmăturii şi Muchia Petrimanului care îl străjuiesc în partea de est.

Relieful

Relieful se prezintă sub forma a numeroase dealuri despărţite între ele prin văi transversale, secundare, proprii depresiunii submontane, adânci de la 120 m până la 220 m ce converg spre râul Putna.
Ca urmare a eroziunii active din timpul pleistocenului superior, s-au dezvoltat largi poduri de terase, în special cele ale nivelurilor de 60 - 70 m şi 40 - 50 m. Pe aceste poduri sunt aşezate cele două sate ale comunei. Fragmentarea reliefului este foarte accentuată pe partea stângă a râului Putna, în partea dreaptă fiind mai redusă.

Monumentul Eroilor Comuna Barsesti

Clima

În ceea ce priveşte clima, aceasta prezintă aceleaşi caracteristici ca şi cea a Depresiunii Vrancei în ansamblu, însă cu unele mici excepţii cauzate de relieful predominant deluros în partea de vest şi forma sa de "uluc" depresionar pe direcţia N-S. Iernile sunt blânde, moderate ca volum de precipitaţii, iar verile sunt calde şi bogate în precipitaţii.

Scurt istoric

Comuna Bîrseşti face parte din Depresiunea Vrancei.Conform legendei care circulă în ţinut ,numele ar veni de la Tudora Vrâncioaia,bătrâna care ar fi găzduit, ospătat şi încurajat în casa ei pe domnitorul Moldovei -Ştefan Cel Mare. Legenda spune că locuinţa bătrânei Tudora Vrâncioaia s-ar fi aflat pe teritoriul actual al comunei Bîrsesti, pe Dealul Dumbrava şi atunci când marele Ştefan Cel Mare rătăcea descurajat prin coclaurile munţilor, bătrâna româncă, vrednică şi cu mare dragoste de neam , îşi trimite pe cei şapte feciori ai ei (Bârsan , Bodea , Pavel, Negrilă , Spulber ,Nistor si Spânea) să adune toţi flăcăii ce păzeau oile pe plaiurile Vrancei.Mica ceată luptând cu mult eroism , îl ajută pe Ştefan să-i înfrangă pe duşmani,iar domnitorul drept răsplată,dăruieşte celor şapte feciori eroi,cei şapte munţi ai Vrancei pe care să-i stăpânească "din neam în neam" ,fără vreun amestec şi tulburare din partea cuiva.Vrâncenii susţin că marele voievod pentru a întări această danie,ar fi dat vrâncenilor un uric , scris cu litere de aur pe piele de viţel,semnat şi întărit cu pecetea domnească . Cei şapte feciori au întemeiat gospodării vrednice,formând adevărate sate cărora le-a dat numele lor: Bîrsesti, Bodeşti, Păuleşti ,Negrileşti Spulber ,Nistoresti şi Spineşti .După această legendă întemeietor al satului Bîrseşti ,ar fi acela dintre feciorii babei Tudora care poartă numele de Bârsan. Asupra numelui satului Topeşti s-au emis mai multe ipoteze,dintre care este considerată cea mai plauzibilă ,cea care spune că numele satului ar proveni de la topile(tochile) în limbaj local,pentru topitul cânepii.Cânepa era cultivata destul de mult în depresiune şi alături de lână,constituia materia primă de bază pentru confecţionarea îmbrăcămintei şi a celor necesare gospodăriei .
Din lucrarea lui Henri H Stahl- "Contribuţii la studiul satelor româneşti" aflăm că la prima " aruncătoare a munţilor pe sate "a avut loc în anul 1755 sub directa supraveghere a trimişilor domniei şi în urma adunării Sfatului cel mare al Vrancei .Cu această ocazie se face un inventar aproximativ al munţilor şi se stabileşte şi preţul total al lor la 240 lei .Raportat la cele 15 sate de atunci ,ar reveni în medie cate 16 lei de sat .Actualei comune Bîrseşti îi reveneau munţi în valoare de 24 lei . În anul 1777 are loc o nouă împărţire a munţilor Vrancei - o încercare îndrăzneaţă de a li se răpi vrâncenilor chiar si pământul lor ,stăpânit din moşi strămoşi, a dat naştere unei lupte pentru drepturile lor ,de o măreţie fără seamăn în istoria dreptului românesc.
În luna ianuarie 1801 domnitorul Moldovei, Constantin Al. Ipsilanti ,uzând de un mijloc obişnuit de cotropire a domnilor fanarioţi, dăruieşte vistiernicului său lordache Roset Roznovanu "tot ocolul locului Vrancei de la ţinutul Putnei,ce este cu sate pe dânsul " sub pretext că "au rămas din vechile vremi dreapta moşie domnească nedată danie nimănui'. Vrâncenii nu au izbutit decât cu preţul a mari cheltuieli materiale să facă dovada că Vrancea nu era pământ domnesc, ci o regiune de liberă ţărănie, mai veche decât însuşi descălecatul ţării.
Conform documentelor atât Constantin Ipsilanti cât şi Alexandru Moruz , care va urma la scaunul Moldovei după pierderea domniei,vor trece făţiş de partea marelui virstiernic. Procesul a durat 16 ani,dar merită evidenţiat faptul că vrâncenii au fost uniţi ripostând ca un singur om şi luptând din greu cu necazurile vremii .La sfatul vrâncenesc pentru susţinerea procesului a participat din satul Bîrsesti, locuitorul Ilie Cojocaru - nemesnicul satului .Procesul ia sfârşit în anul 1817,când mitropolitul Viniamin Costache -secretarul divanului domnesc de judecată dă "A N A F O R A U A " cu numărul 1813 din 1 martie ,prin care se consfinţesc drepturile vrâncenilor asupra întregului ţinut.După câştigarea procesului ,are loc o nouă împărţire a munţilor ,proporţional cu cheltuielile făcute. Munţii sunt împarţiţi pe 14 sate şi Bârseştenii şi Topeştenii ,primesc muntele Giurgiu.Alte împărţiri ale munţilor au loc în anii 1818 ,1831 , 1840,dar satele comunei noastre nu au fost afectate de aceste împartiri.


Monumentul Comemorativ Stefan cel Mare comuna Barsesti

Populaţie

Populaţia totală a comunei era la sfârşitul anului 2005 de 1.890 locuitori. Întreaga populaţie este de naţionalitate română şi majoritatea de religie ortodoxă. Comparativ cu numărul populaţiei din 2001, acesta a înregistrat o creştere uşoară. Majoritatea populaţiei este antrenată în activităţi agricole, un procent mic în sănătate, învăţământ, comerţ şi administraţie publică. Se observă o tendinţă de creştere a numărului persoanelor ce vor domiciliu stabil în localitate.
Datorită perioadei de tranziţie în care ne aflăm, a lipsei bazei materiale, a preţurilor foarte ridicate a utilajelor agricole, locuitorii au ales varianta, pe moment mai sigură, de a lucra în continuare în unităţile comerciale din judeţ.
Deasemenea, din cauza acestor impedimente de ordin financiar, se constată o tendinţă majoră a locuitorilor, în special a celor tineri, de a părăsi localitatea pe termen mediu şi lung, pentru a munci în străinătate, chiar dacă domiciliul stabil rămâne totuşi pe raza comunei.


Casa Babei Vrancioaia Comuna Barsesti

Economie

În mediul rural, s-au dezvoltat cu precădere industriile bazate pe prelucrarea resurselor locale agricole . Dintre factorii locali care stimulează dezvoltarea, cei mai importanţi sunt: resursele solului, fondul funciar şi resursele de muncă.
Având în vedere criteriul ocupării populaţiei, mediul rural are drept principală caracteristică, foarte slaba dezvoltare a activităţilor economice. In mai mult de jumătate din localităţile rurale ale judeţului, agricultura este aproape singura activitate economică.
Satele comunei Bîrseşti sunt clasificate ca fiind sate cu funcţiuni preponderent agricole. Principala activitate a locuitorilor este agricultura şi zootehnia. Densitatea agricolă este specifică zonelor de deal-şes unde majoritatea suprafeţelor sunt acoperite cu terenuri cultivate - 0,93 ha./locuitor. Terenul arabil ocupă 10,59 % din total administrativ, păşunile 12,56 %, fâneţe 28,86 %, vii 0,91 % şi livezi 1,20 %. Producţiile variază în funcţie de factorii meteorologici ai anului respectiv.
Populaţia ocupată în agricultură este în număr destul de mare.


Vedere Comuna Barsesti

Comuna Vintileasca-Judetu Vrancea



COMUNA VINTILEASCA
 
Despre așezarea Vintileasca, cândva Neculele, amintește A. Vlahuță în ,,România pitorească'': ,,Abatem la stânga și urcăm pe podișuri verzi, înecate de soare,căsuțe albe, rari, încep să se ivească pe trâmba de fâneață, ușor înclinată pe spatele rotund al muntelui, de sus, bisericuța de lemn privește în vale peste micile gospodarii împrăștiate pe întinsul tăpșan. E satul Neculele așternut în lumina, în zariște largă si in miros de flori''. Aici trăiesc oameni care își păstrează în sufletele lor moștenirile din străbuni, niște oameni simpli și totuși atât de nobili în îndeletnicirile lor."
Istoric:
Daca veți răsfoi filele de istorie despre denumirea comunei Vintileasca, ați vedea că se trage cu sute de ani în urmă, când pe acest platou au avut loc lupte intre hoardele tătare si băștinașii acestor locuri, conduși de Voievodul Vintilă Vodă. În urma acestor acte de eroism, teritoriul a fost donat Mânăstirii Poiana Mărului , astfel că, până în anul 1864, această moșie, cu denumirea de Vintileasca, a fost exploatată de către călugării și starețul schitului, folosindu-se la lucratul pământului de argați și chiar de robi. 
În anul 1864, când Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a trecut la secularizarea moșiilor mănăstirești, a împroprietărit țăranii argați și pe cei fără pământ care și-au construit case pe vechea moșie, întemeind astfel satul Vintileasca.
Resurse Locale:
Principalele resurse ale comunei Vintileasca sunt apele sulfuroase, agroturismul și nu în ultimul rând, fondul forestier.
Pădurea

Pădurea reprezintă principala sursă de trai pentru locuitorii acestei așezări, activitățile acestora din urmă fiind legate într-o proporție covârșitoare de exploatarea forestieră.

Apele sulfuroase 

Apele sulfuroase se află în satul Tănăsari, cândva aceste băi fiind un punct de atracție pentru turiști; având în vedere potențialul turistic, administrația locală urmărește readucerea la viață a acestor locuri, prin dezvoltarea de proiecte viabile în zonă.

Agroturismul

Plasarea localității într-o zonă muntoasă cu priveliști de o frumusețe rară constituie o resursă inepuizabilă pentru localnicii care practică agroturismul. Locurile atrag prin mirificul naturii, munții Stejicu, Monteoru și Furu Mare fiind un punct de atracție pentru montanieri.
Traditii:
Tradițiile păstrate în Vintileasca sunt legate de evenimentele cele mai importante din viața omului, precum nașterea, botezul, căsătoria, moartea, precum și de sărbătorile de peste an. Unele obiceiuri, precum Plugușorul, sunt păstrate cu sfințenie,altele și-au pierdut trăsăturile arhaice, căpătând nuanțe ale prezentului socio-economic și cultural; de exemplu obiceiurile legate de căsătorie, precum momentele pețitului,rolul surorilor de mireasă,vornicul păstrează doar o parte din farmecul de altădată.
Căsătoria, botezul, obiceiurile de înmormântare, claca (organizată pentru muncile mai grele precum scărmănatul lânii, culesul porumbului, cositul fânului, lipitul casei, etc. ), obiceiurile legate de construirea unei case, toate aceste tradiții încă fac parte din viața locuitorilor comunei Vintileasca.
Confecționarea măștilor folosite la sărbătorile de iarnă

Tot traditionale sunt si meştejugurile,unele care se mai păstrează şi azi,confectionarea măştilor,pentru sărbătorile de iarna.Măştile reprezintă:mos,babă,ursar,general,sanitar,pădurar.

Cusutul și țesutul 

Cusutul și țesutul obiectelor de îmbrăcăminte se mai practică doar în cercul de meșteșuguri .

Hora satului 

La Vintileasca încă mai au loc hore în sat, duminicile și în zilele de sărbătoare: Anul Nou,Paști,Rusalii.

Încondeiatul ouălor de Paști

De sfânta sărbătoare, orice gospodar din Vintileasca te va întâmpina cu ouă încondeiate sau căznite care îți încântă sufletul.
Ouăle pentru încondeiat se strâng începând cu prima zi a Postului Mare,la jumătatea postului se număra și se aleg, albe pentru încondeiat, roșcate pentru irosit. Încondeiatul se face de regulă în ziua de Joi Mari. Ouăle se fierb, se încondeiază cu izvodul(model). Apoi oul se scufundă într-o baie călduță cu vopsea sau, ca in vechime, cu zeama unor plante colorante. Se scot pe o cârpă moale și, după ce se usucă, se încălzesc în vatra sobei și se șterg de ceară cu o stofă aspră de lână(cioareci).
Cultura:
Vintileasca, vatră străveche a etnografiei şi folclorului românesc şi a unor valori culturale remarcabile, deţine un peisaj pitoresc, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumuseţe aparte: Pietrele Fetii, Lacul Mare, Muntele Stejicu, Vârful Furu. Totodată, mânăstirile Poiana Mărului din localitatea vecină Jitia, Schitul Monteoru-cu poiana Monteoru-rezervație naturală , atracţie turistică aparte, vorbesc de istoria acestui ţinut.
Valorile culturale din comuna Vintileasca îmbină elemente de cultura tradiționale(obiceiuri, meșteșuguri, folclor muzical și literar)precum si elemente de cultură moderne: interesul oamenilor pentru școală și valorile ei, interesul pentru valorile morale perene. 
Relieful, alcătuit din munţi şi dealuri subcarpatice, câmpie şi luncă, este completat de locuri şi monumente istorice, regiunea fiind purtătoarea unui străvechi şi valoros tezaur al civilizaţiei şi culturii populare
Localitatea dispune de un cămin cultural la care tinerii și vârstnicii se strâng la hori, baluri, unde au loc serbările și concursurile școlare. Prin Căminul Culturăl și prin organizarea activităților în cadrul căminului se păstrează tradițiile locale, se dezvoltă spiritul cultural, propovăduit prin intermediul formațiilor artistice: formații de dansuri și soliști vocali.
Turism:
Fiind un sat de munte din ținuturile Râmnicului Sărat, așezat în Depresiunea Neculele,cu deschidere spre dealuri și câmpie prin Valea Râmnicului Sărat, Vintileasca este o oaza de frumusețe, cunoscută pentru pădurile de brad, a schitului care străjuie pe vârful muntelui Monteoru, a lacului care se afla la intrarea în comună…toate acestea fac ca an de an, localitatea să fie o atracție turistică importantă. 
Poziţia geografică, cadrul natural şi cel cultural istoric favorizează diferitele forme de turism: de circulaţie, de sejur, cultural, rural, de vânătoare şi pescuit, agromontan sau de week-end. Dezvoltarea acestuia este garantată de promovarea unor proiecte privind reabilitarea şi echiparea edilitară a zonelor turistice, stimularea iniţiativelor private în turism, îmbunătăţirea structurii informaţionale privind oportunităţile turistice, conştientizarea populaţiei asupra avantajelor şi implicaţiilor agroturismului, protecţia mediului, turismul de vânătoare şi pescuit.
Lacul Mare

Printre numeroasele lacuri care au luat naștere prin acumularea apelor în depresiuni, în urma procesului de dizolvare a sării, se numără și Lacul Vintileasca (Lacul Mare). Lacul, bine conturat ca formă (malul vestic și cel nordic pătrund ușor sub apă, iar cel estic și cel sudic sunt abrupte) are o faună bogată în pești și crustacee.

Schitul Muntioru

La o altitudine de 1.300 metri, trecând printr-o superbă pădure de brad, pe un platou mirific, găsim Schitul Muntioru "Schimbarea la față", care se află în Poiana Muntioru. Aceasta se suprapune peste o fâneață împădurită, bogată în specii de orhidee. Vegetația ierboasă abundentă și caracteristicile arboretului din vecinătate fac din acest sit un areal intens frecventat de specii de ungulate și implicit de carnivore mari, aceasta arie protejată făcând parte din Rețeaua Ecologică Locală pentru Protecția Carnivorelor Mari din Vrancea".

Băile sulfuroase

Băile sulfuroase, care se află în satul Tănăsari, fiind cunoscute pentru nămolul care este benefic împotriva bolilor reumatice.

Pietrele feţii

Pietrele fetii, cunoscut monument natural, amintit în opera lui Vlahuță, "România pitorească"
Localizare:
Regiune: Regiunea de sud - est a ţării
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Râmnicu Sărat

Comuna Vintileasca este situată în partea de sud-vest a județului Vrancea, la granița cu județul Buzău, unde se învecinează cu comuna Chiojdeni , comunele Andreiașu de Jos și Nereju și Jitia. Localitatea are în componență șase sate (Vintileasca, Neculele, Tănăsari, Bahnele, Poiana Stoichi, După Măgura) și face parte din regiunea de sud-est a țării, cel mai apropiat oraș fiind Râmnicu Sărat, care se află la 67 km distanță.

Modalităţi de acces: 

Principala cale de acces este DN2R, care tranzitează localitatea.


Comuna Tulnici-Judetul Vrancea

COMUNA TULNICI
Tulnici este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România, aflată în zona munţilor Vrancei. Numără patru sate aflate în administraţie – Tulnici, Lepşa, Greşu şi Coza - care se întind pe o suprafaţă de peste 30.000 de hectare. Localitatea Tulnici, cu staţiunile montane Lepşa şi Greşu, se află în mijlocul Parcului Natural Putna, care se întinde pe 40.000 de hectare. Comuna este situată la o altitudine de 480 m deasupra nivelului mării la poalele munţilor Vrancei.
În Parcul Natural Putna sunt incluse rezervaţiile naturale de importanţă naţională şi mondială Cheile Tişiţei – floristică şi faunistică, Lepsuleţ – dendrologică, Lepşa, Cascada Putnei, dar şi Galaciuc, unde există singura rezervaţie de "pin silvestru pe soluri sărace" din întreaga Europă. În Tulnici se află un observator seismic.
Istoric:
Comuna Tulnici este atestată documentar în anul 1466. Se poate spune că nimic din ceea ce este vrâncean nu este străin Tulniciului, tot aşa cum tot ceea ce este tulnicean poartă pecetea specificului vrâncean. Geografia, cadrul natural, descrierea monografică a satelor componente comunei Tulnici, populaţia, viaţa spirituală, aşezămintele monahale, instituţiile publice, listele celor căzuţi la datorie în războaiele secolului trecut, portretele unor oameni peste numele cărora "ar fi nedrept să se aştearnă uitarea" – acestea sunt punctele de reper ale monografiei comunei Tulnici.
Resurse Locale:
Observatorul Tulnici are coordonatele geografice: j = 45055 14 şi l = 2604 15. El este situat pe terasa stângă a râului Putna, din Tulnici, în apropierea limitei sudice a frontului de convergenţă carpatică şi al sistemelor cutate din foreland-ul zonei de curbură a Carpaţilor Estici, cu foredeep-ul Depresiunii Focşani. El se află în nord-estul zonei seismogene Vrancea caracterizată prin mişcări crustale semnificative, recente, cu ridicări (25 mm/an) şi coborâri de blocuri (3 mm/an) şi o intensă activitate seismică normală şi intermediară, cu un volum seismogenic lateral limitat (70x30x200 km), puternic înclinat spre nord-vest.
În zona Tulnici sunt prezente, în special, depozite sedimentare de molasă miocen inferioare (sare, gipsuri, gresii, conglomerate, marne) şi medii (calcare, gipsuri, nisipuri etc) ale pânzei subcarpatice (2300-3400 m) - cea mai externă unitate a Molavidelor, suprapusă tectonic pe depozitele de molasă ale cuverturii foredeep-ului Depresiunii Focşani. Cuvertura menţionată cuprinde depozite de molasă miocen superioare - pleistocen inferioare (cca 10 km), formate într-un regim susţinut de subsidenţă întreţinut de fracturi profunde cu orientări NV-SE şi NE-SV, restul, de cca 4–5 km, revenind intervalului miocen inferior-carbonifer.Aparatura este montată într-o cabană mică, la subsolul căreia sunt amplasate, pe piloni de beton, un gravimetru de observator GS11 BN precum şi 2 terminale ale clinometrelor cu lichid: terminalul W al clinometrului E-W şi terminalul N al clinometrului N-S. Celelalte 2 terminale sunt amplasate în exterior, în cavităţi special amenajate la o adâncime de 1,5 m sub pământ. 
Înregistrările continue se efectuează digital pe o aparatură construită în Institut, cu o rezoluţie de 12 biţi, valorile fiind mediate pe intervale de 1 minut. Pe înregistrări se observă o puternică influenţă a factorilor perturbanţi de suprafaţă, ridicând astfel o problemă delicată a separării lor de mişcările datorate factorilor de adâncime.
Tradiţii

Situată la poalele munţilor Vrancei, Tulnici are case construite din bârne în stil tradiţional acoperite cu şindrilă, cu interioare împodobite de ţesături colorate.
Cultura:
După Vidra-Poarta Vrancei, în amonte pe Putna ni se arată prima localitate din cele şapte care au aparţinut fiilor "Babei" Vrâncioaia - Tulnici. Aşezare care iese din canoanele monografiei clasice mai întâi prin forţa evocării care se află în pana prozatorului. Scrierile despre traseele transhumanţei dau seama şi amplitudinea imaginilor rechemate din trecut. Turmele transilvane de oi, de exemplu, în drumul lor spre Deltă sau Balta Brăilei, se scurgeau pe traseul Lepşa – Tulnici – Bârseşti – Valea Sării – Colacul – Vidra – Focşani. Un alt traseu al lor spre Vidra era pe Valea Narujei, apoi pe Valea Putnei, prin Valea Sării, Colacu şi Vidra.
Scriitorul Ion Diaconu, un savant născut prin părţile locului, a luptat pe toate căile să pună în valoare comoara spirituală a Vrancei prin ştiinţa plasării nucleului de coagulare în biografia figurii evocate. Din lucrările sale se degajă un vădit ataşament vrâncean, strunit bine de rigoarea ştiintifică. Si iconografia cu totul exceptională (prin diversitate, cantitate şi valoare documentară) are drept ţintă, cel mai adesea, oamenii care au fost, iluştri anonimi care au dat fiinţă unui loc binecuvântat de Dumnezeu.
Turism:
Păstrăvăria Lepşa

Dacă vreţi să gustaţi din specialităţile locului, vă recomandăm să încercaţi preparatele din păstrăv. Păstrăvăria Lepşa din apropiere aprovizionează restaurantele cu peşte proaspăt, iar bucătarii se pricep să-l pregătească de minune.
Tabăra pentru elevi

Lângă Tulnici, la Galaciuc există o tabără pentru elevi, situată la circa 700 de metri altitudine, într-o pădure de brad. De aici se pot vedea cinci din cele şapte sate întemeiate de feciorii Tudorei Vrâncioaia
Cascada Putnei

Nu departe de Lepşa se află Cascada Putnei, o bijuterie naturală în miniatură, declarată tot rezervaţie şi protejată de lege. Ca să ajungeţi aici, va trebui să coborâţi nişte scări de piatră încadrate de balustrade. Cascada are circa 80 de metri lungime, iar lacul în care se strânge apa are o adâncime de aproximativ 12 metri.
Mânăstirea Lepşa

În apropiere se află mănăstirea Lepşa care a fost înfiinţată în 1869, dărâmată în 1927 şi refăcută, din lemn în 1936. Pe malul râului Putna, în aval de vărsarea Lepşuleţului, o mănăstire de o frumuseţe aparte îl îndeamnă pe turist să-i calce pragul, să aprindă o lumânare în amintirea celor care nu mai sunt, dar şi să admire curtea plină de flori.
Localizare:
Regiune: Terasele Putnei 
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focsani

Modalităţi de acces: 

Pe DN 2D care face legătura între Constanţa şi Braşov prin Focşani şi Târgu Secuiesc












Comuna Slobozia Bradului-Judetu Vrancea

COMUNA SLOBOZIA BRADULUI
Comuna Slobozia Bradului reprezintă poarta de intrare dinspre sud în Moldova pe drumul E 85, care o traversează pe direcţia N-S. Este o comună de mărime mijlocie (aproape 23 km 2 ) în rândul localităţilor judeţului Vrancea. Comuna Slobozia Bradului are în componenţa sa şase sate: Slobozia Bradului - satul reşedinţă de comună, Coroteni, Cornetu, Valea Beciului, Lieşti şi Olăreni. Relieful este format din dealuri subcarpatice, câmpie piemontană, alunecări de teren şi văi torenţiale. Comuna este situată pe un asemenea interfluviu (între văile Cotatcu şi Slimic), a căror monotonie este deranjată mai ales în Nord de reţeaua de pâraie Vărzaru şi Dulcea care au o agresivitate foarte mare.
Cei din Slobozia Bradului se pot mândri cu proiectele realizate de către administraţia locală în ultima perioadă.
Istoric:
Denumirea localităţii Slobozia Bradului este legată de unele schimbări de natură socio-economică de la mijlocul secolului al XIX-lea. După unele surse locale acest nume este legat de eliberarea („slobozirea”) ţiganilor din robie, veniţi în aceste locuri mai ales la începutul secolului al XIX-lea. Cele mai vechi urme ale existenţei oamenilor în aceste locuri se găsesc în apropierea satului Coroteni şi datează dinainte de Epoca Bronzului pe teritoriul ţării noastre (3 – 4 milenii înainte de Hristos).
Aceste vestigii ce dovedesc vechimea oamenilor în aceste locuri au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice realizate în apropierea satului Coroteni în punctele „C.A.P.” şi „Biserica veche” de către Muzeul de Istorie a judeţului Vrancea din Focşani. Aceste descoperiri dovedesc o intensă activitate economică cu profil agricol şi meşteşugăresc.
Perioada romană şi-a lăsat şi ea urmele în istoria localităţii, lucru dovedit de câteva monede de argint romane aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Focşani. În evul mediu continuitatea locuitorilor în aceste locuri este clar dovedită de urmele materiale descoperite, de existenţa unor grupări de familii, care în perioada următoare au devenit puternice. În prezent mai există aceste grupări de familii (Socol, Panait, Bîzu etc.) chiar dacă au mai venit în localitate şi alte denumiri onomastice.
Gradul de rudenie între aproape toţi locuitorii satului dovedeşte o evoluţie a localităţii pe o perioadă foarte îndelungată. În documente satul este amintit încă dinainte de secolul al XVII-lea fără alte precizări privind activitatea oamenilor.
Resurse Locale:
Torenţialitatea, şiroirea şi alunecările de teren sunt fenomene obişnuite în văile apelor din zonă şi au drept consecinţă degradarea rapidă a terenurilor, decopertarea solului şi în final scoaterea din circuitul economic a unor suprafeţe de terenuri agricole. Ocupaţia de bază la nivelul comunei rămâne totuşi agricultura.
Tradiţii

Etnia rromă a localităţii nu are o cultură tradiţională, totuşi, în trecut câteva familii au practicat fierăritul şi cărămidăria.
Cultura:
Ca repere culturale ale comunei Slobozia Bradului amintim Mănăstirea Rogozu: de călugăriţe, reînfiinţată în 1991, cu hramul "Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), datează probabil din sec. XVII, după documente din sec. XVIII, ctitorită de preotul Manea şi Armean; biserica din lemn reclădită (după Anuarul din 1909) în 1825, fondată de Constantin Ghimba Robescu, întărită cu anumite drepturi de a primi 30 de bolovani de sare pe fiecare an de Grigore Ghica voievod la 1828; casa de odihnă a Episcopiei Buzăului din 1960. În comună sunt două Camine culturale situate în satele Slobozia Bradului şi Coroteni.
Turism:
Ca obiective turistice enumerăm: Mănăstirea "Rogozu", schitul de maici situat la 7 km de E85, Biserica "Sf. Nicolae" sat Slobozia Bradului.Biserica "Sf. Nicolae" sat Slobozia Bradului
Lăcaşul cu hramul „Sf.Nicolae”, monument istoric, a fost zidit în anul 1808 cu blagoslovenia Episcopului Buzaului fiind ajutat de către vistiernicul Iordache Niculescu şi boierul Asanache Robescu.
La început biserica s-a zugravit în ulei fiind apoi restaurată în anul 1901 de către C.Sutzu cu ajutorul pictorului Nae Orăşanu.
În anul 1953 biserica s-a pictat în tehnica fresco de către pictorul Adolf Cantini; cutremurul din 1977 a produs mari avarii la structura bisericii necesitând lucrări de consolidare.
În anul 1994 s-au început lucrările de pictură din nou tot în tehnica fresco de către Elena Vasilescu.
Localizare:
Regiune: Subcarpaţii Vrancei - Câmpia Râmnicului
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focşani

Această localitate este situată în sudul judeţului Vrancea, la contactul dintre Subcarpaţii de Curbură ai Vrancei şi Câmpia înaltă a Râmnicului. Are ca vecini comunele Tâmboeşti în N, Obrejiţa în E şi Podgoria (judeţul Buzău) în SE.
Modalităţi de acces: 

Accesul în comună se face pe drumul E 85.


Mănăstirea "Rogozu"

În partea de NV a comunei, în mijlocul unei frumoase păduri, este situată "Mănăstirea Rogozu". În această mănăstire îşi desfăşoară activitatea un număr important de maici. Aceasta are o vechime mare, primele date concrete sunt din timpul domnitorului Matei Basarab. În ultimul timp aici au fost construite o capelă, un muzeu al mănăstirii şi o clădire nouă pentru cazarea maicilor.




Comuna Nistoresti-Judetu Vrancea

COMUNA NISTORESTI
            Nistoreştiul se află la aproximativ 80 de kilometri de Focşani, la o altitudine de peste 1.000 de metri. Doar 12 case din satul Viişoara nu beneficiază de curent electric, în tot Nistoreştiul. 
           În Nistoreşti mai există opt stâni, precum şi o renumită formaţie de cimpoieri. Dacă te aventurezi câteva sute de metri mai sus, poţi da nas în nas cu vreun urs, ori lup. Cerbii, căprioarele, vulpele şi iepurii sunt ceva obişnuit în zonă. 
           Suprafaţa comunei Nistoreşti este de 25060 ha din care 343 ha intravilan şi 24717 ha extravilan. Satele aflate în administraţie sunt: Nistoreşti, Bîtcari, Făgetu, Româneşti, Ungureni, Vetreşti-Herăstrău, Podul Schiopului, Brădetu, Valea-Neagră.
           Cei din Nistoreşti se mândresc cu formaţia de cimpoieri a comunei, cunoscută în ţară şi peste hotare prin participările cu succes la nenumărate festivaluri naţionale şi internaţionale.
Istoric:
          La Nistoreşti există un schit vechi de peste 200 de ani. Se numeşte Valea Neagră şi adăpostea câteva zeci de măicuţe în urmă cu 60 - 70 de ani. Astăzi, mai sunt doar câteva. Numele aşezământului se spune că vine de la unul din cei şapte feciori ai babei Vrincioaia, Nistor. Bătrâna i-ar fi dat pe cei şapte fii domnitorului Ştefan cel Mare, alături de care au luptat împotriva turcilor.
Resurse Locale:
         Resursele economice specifice zonei sunt valorificate prin activităţi de exploatarea şi prelucrarea brută a lemnului, prelucrarea finită a lemnului pe plan local, creşterea animalelor şi prelucrarea produselor animaliere, cultivarea terenului agricol, valorificarea fructelor de pădure şi a produselor pădurii, valorificarea rezervaţiilor naturale, a florei şi a faunei, a apelor sulfuroase şi plantelor medicinale, agroturism montan, lucrări silvice, dulgherie, tâmplărie. 
Traditii:
        Locuitorii au păstrat cu sfinţenie datinile şi obiceiurile strămoşesti. Tradiţiile cele mai bine conservate sunt cele legate de sărbătorile de iarnă, meşteşugurile populare (cusături, ţesături, drâstă pentru prelucrarea cergi, cojocărie) sau folclorul tradiţional. De asemenea, în fiecare an se serbează ziua comunei Nistoreşti.
Ziua comunei se sărbătoreşte pe 8 septembrie în fiecare an.

Hramul Mănăstirii Valea-Neagră

Are loc în fiecare an pe data de 15 august.

Festivalul de obiceiuri de iarnă 

În preajma Crăciunului pe 23-25 decembrie are loc Festivalul de obiceiuri de iarnă.
Cultura:
        Este cunoscută în ţară şi peste hotare formaţia de cimpoieri a comunei, care a participat cu succes la nenumărate festivaluri naţionale şi internaţionale.Ansamplul folcloric al comunei mai cuprinde şi alte formaţii artistice cum sunt cea de fluieraşi, solişti vocali şi instrumentişti cunoscuţi în toată ţara pentru meritele lor culturale, păstrarea datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti şi a portului popular.
Turism:
Pitorescul deosebit al zonei, rezervaţiile naturale şi traseele turistice montane fac din Nistoreşti o zonă cu multiple posibilităţi turistice.Principalele obiective turistice sunt: Cascada Mişina, Cheile Narujei I, Cheile Narujei Pădurea "Verdele", Lacul Negru, Mănăstirea Valea-Neagră, Vârful Pietrosul.
Cascada Mişina

Aria protejată Cascada Mişina ocupă un areal de 183,5 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj şi este situată în bazinul superior al pârâului Mişina. Relieful este dominat de puternicele procese tectonice din trecut, datorită cărora într-o zonă marcată de o pânză de sariaj şi o falie inversă, s-a format şi Cascada Mişina cu o rupere de pantă de peste 12 m.
Cheile Narujei I şi Lacul Negru

Aria protejată Cheile Nărujei I - Lacu Negru are o suprafaţă de 20 ha ( tip hidrogeomorfologic, botanic, forestier, peisaj ) şi este localizată în localitatea Herăstrău, pe cursul superior al Pârâului Năruja. Trăsătura caracteristică este fragmentarea terenului, în zona Cheilor Nărujei, unde s-a format un relief caracteristic de o deosebită spectaculozitate. Punctul central al acestei arii protejate îl constituie Lacul Negru. Situat la altitudinea de 1250 m, are o suprafaţă de cca. 1 ha şi o adâncime de 7,5 m. Ceea ce îi conferă un caracter de unicat în Vrancea este turbăria care se dezvoltă pe treimea inferioară, şi care are aspectul unui plaur. Denumirea de Lacul Negru provine de la întunecimea molidişurilor care-l înconjoară şi care se reflectă în apele limpezi ale lacului.
Cheile Narujei Pădurea "Verdele"

Aria protejată Cheile Nărujei Pădurea Verdele are o suprafaţă totală de 250 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj. Fiind situată în sectorul montan al Nărujei. Această arie protejată ocupă ambii versanţi din sectorul inferior al Cheilor Nărujei. Trăsătura caracteristică este puternica fragmentare, cu o energie de relief mare cu un maxim în sectorul Cheilor Nărujei, unde succesiunea sectoarelor înguste de tip canion, cu sectoare de luncă sau mici bazinete dau un aspect de o mare valoare ştiinţifică şi peisageră.
Mănăstirea Valea Neagră 

Mănăstirea se află în satul omonim, comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea, fiind o mănăstire cu obşte de maici. Schitul Valea Neagră, monument istoric naţional, a fost ctitorit de către părintele Maftei din satul Spineşti, în anul 1755.

Mănăstirea are în componenţa sa biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", monument istoric, şi turnul clopotniţă, ambele fiind incluse pe lista monumentelor de arhitectură. Maicile ce vieţuiesc în mănăstire susţin că numele mănăstirii „Valea Neagră” este dat de satul Valea Neagră aflat mai la nord de biserică. Biserica a fost înaltata pe un plan de tip nava, având încaperile dispuse pe axa est-vest, cu absida altarului si pronaosul decrosate fata de planul naosului. Edificiul s-a realizat din bârne de lemn, peretii încheindu-se si legându-se între ei cu o serie de grinzi. Intrarea principala este amplasata în golul peretelui de vest al pronaosului, la care se accede din pridvorul vestic, având scopul de a proteja intrarea în lacas.

Biserica nu are decoratii în interior-tocmai pentru a pune în evidenta catapeteasma sculptata în lemn.În cadrul ansamblului se disting usile împaratesti, pictura icoanelor lucrate în culori vii, bine executate portretistic. Mai jos de biserica se profileaza turnul-clopotnita cu cele trei etaje din lemn, cu deschideri pe toate laturile. Etajul turnului este amplasat peste parterul din piatra de râu, în care se accede printr-o deschidere încununata de o arcada semicirculara spre est.
Localizare:
Regiune: Depresiunea Vrancei
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focşani
Localitatea este aşezată în partea de vest a judeţului Vrancea, la contactul Subcarpaţilor de Curbură - Depresiunea Vrancei.
Modalităţi de acces: 

Nistoreşti se află la 80 de kilometri de Focşani

Comuna Movilita-Judetul Vrancea


COMUNA MOVILITA
            Comuna Moviliţa este situată la poalele de sud-est ale Piemontului Zăbrăuţi, pe stânga râului Zăbrăuţi.
            Ne mândrim cu împrejurimile şi veritabila zonă viticolă în care este aşezată comuna noastră.
Istoric:
           Documentele monografice asupra zonei Zăbrăuţi în urma cercetarilor, date concludente nefiind descoperite , au fost încercari vagi înca din 1881 când Gheorghe Ghindar- subprefect de Zăbrăuţi “spre ştiinţa de hotarele plăsii şi a comunelor de aici către Prefectură” întocmeste o monografie de 6 pagini si aminteşte de Moviliţa ca datând de pe vremea lui Ştefan cel Mare.
          Printre atribuţiile vătaşilor rurali cuprinse în regulament era specificat şi faptul că sunt recrutaţi de bună voie pe o perioadă de 3-5 ani, lucrau prin rotaţie cu săptămâna, la nevoie, toţi.Tragerea clopotelor la biserici era semnalul de alarmă, iar baterea tocii sau sunetul goarnei de către "craime" erau mijloace de alertare a cetăţenilor.
         Călugărul Paul de Alep, în secolul XVII, care a traversat valea Zăbrăuţului, scria : "...drumurile erau naturale.Nimeni nu avea grijă de drumuri şi poduri, acestea din urmă fiind cu totul primitive". De abia în anul 1879 odată cu aplicarea "Legii drumurilor" începe să se formeze o preocupare şi aici se întocmeste un buget comunal aparte, se efectuează prestaţii în natură cu "palmele" sau cu vitele in vederea construirii si întretinerii drumurilor.
          Asupra comunei de-a lungul timpului s-au abatut o serie de fenomene naturale : cutremurul din anul 1940 care a afectat majoritatea caselor(case dărâmate, hogege, case din pământ), foametea din 1946-1947, oamenii ajungând să se ducă pentru un sac de porumb până la Timişoara.
Resurse locale:
            Principalele activităţi practicate în zonă sunt viticultura, cultura cerealelor, creşterea animalelor şi exploatarea lemnului.
           Arbustul minunat care se numeşte viţă-de-vie şi care a îndulcit viaţa omului, de milenii, cu strugurii şi produsele din struguri s-a confundat în Zăbrăuţ cu însăşi viaţa moşilor şi strămoşilor noştri.Dovada care păstrează această realitate a culturii viţei de vie în Dacia este acţiunea cunoscută a lui Burbebista (Secolul Ie.n.) de a defrişa toate viile, atât pentru că acestea se extinseseră foarte mult, cât şi pentru că ele considerau o permanentă ispită pentru "barbarii" iubitori de vin.Este un argument în plus, că, cu mult peste două secole înainte de ocupaţia romană , exista în Dacia o puternică activitate viticolă.
Traditii:
            Există şi în Zăbrăuţ un "cult al casei".Copiii când se nasc vorbesc de "mama noastră" ...mai târziu capătă noţiunea de "casa noastră" ...pentru a o întregi curând cu noţiunea de "ţara noastră".
Bordeiul
            Casa ca adăpost strict necesar, contra intemperiilor şi loc de desfaşurare a unor ocupaţii specifice are un trecut milenar pretutindeni, ea apărând pe primele trepte ale dezvoltării sociale. La baza tipurilor etnografice de case de aici stau mărturie din timpuri milenare (sec. IV î.e.n. - sec. VI e.n.) bordeiul, semibordeiul şi locuinţa la suprafaţa solului, având la mijloc o vatră pentru încălzit.
Turism:
           Apariţia şi răspândirea creştinismului în Zăbrăuţ este strâns legată de evoluţia acestei credinţe pe întreg teritoriul locuit de dacii liberi - carpii - populaţie stabilă, făuritori ai uneia din cele mai strălucite culturi materiale cunoscute în spaţiul carpato-danubian în Secolul IV e.n., sensibili şi receptivi la influenţa romană, într-o măsură mai mare decât alţi "barbari", asimilând treptat numeroase populaţii migratoare, conotribuind din plin la răspândirea creştinismului şi etnogeneza poporului român.Mănăstirea Trotuşanu

Mănăstirea Trotuşanu este o mănăstire ortodoxă cu hramul Sfântul Nicolae şi datată în anul 1808.
Biserica din Chiţcani

            Biserica cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul" din Chiţcani sălăşluieşte într-o mică livadă, dominată de un nuc bătrân, ce-şi întinde crengile spre acoperişul bisericii, în semn ocrotitor, face corp comun cu casele ţărăneşti ce o înconjoară şi care case, în vremuri de demult, i-au servit şi ca model de arhitectură.
          Deşi lipsesc documente care să-i ateste vechimea, compararea stilului său cu modelul bisericilor lui Ştefan cel Mare - care au inspirat-o - o plasează ca o construcţie a celei de-a doua jumătăţi a Secolului XV.Tradiţia locală vrea să fie mai precisă, invocând anul construcţiei 1470, având drep ctitori ţăranii răzeşi ai locului.
          Materialul lemnos de esenţă tare (stejar) de pe loc, din codrii seculari, care a stat la baza construcţiei, i-a permis să dăinuiască peste o jumătate de mileniu şi mult de-acum încolo, mai ales datorită faptului că în 1972 este trecută în evidenţa monumentelor istorice din România. Modificările structurale în timp i-au mai lăsat o singură fereastră originală.Mobilierul mai este încă reprezentat de câteva strane vechi sculptate în simbolul solar.






Comuna Homocea-Judetu Vrancea


COMUNA HOMOCEA
            Homocea e o comună ce are în componenţa sa trei sate: Homocea, Lespezi, Costişa, sate ce însumează o populaţie de 9.841 locuitori (2007).
            Zona este foarte frumoasă, în vecinatatea râului Siret, lângă barajul Bereşti, cu păduri, cu dealuri, cu biserici (una din ele este monument istoric). Tot în zonă se află şi două mânăstiri: Sihastru şi Buciumeni. Comuna e uşor accesibilă.
Istoric

Numele Comunei e dat de numele boierului Homoceanu, ce avea moşii în zonă.
Resurse locale

Între resursele locale se numără: terenuri agricole, balastiere, păduri, creşterea animalelor, resurse umane.
Traditii:
Tradiţiile sunt puţin prezente în comuna noastră, dintre acestea cel mai reprezentativ este Bâlciul anual organizat cu sprijinul primăriei.
Balci:
Sărbatoarea locală se cheamă „bâlci” şi e datată în 8 septembrie. Au loc concerte, târguri, vin aici locuitori din toate zonele limitrofe, inclusiv din municipiul Adjud.
Informatii Sociale:
Oamenii din comunitate se ocupă cu agricultura, cu creşterea animalelor, cu comerţul, prelucrarea lemnului, iar o parte dintre ei sunt plecaţi în străinătate.
Populaţia totală:  
9.800 locuitori

Populaţie bărbaţi: 
4800

Populaţie femei: 
5000

din care:

Copii: 
1300

Pensionari: 
1500

Persoane plecate la muncă în străinătate: 
2000
Repartiţia pe naţionalităţi:

53% români
47% rromi (nevorbitori de limbă, nedeclaraţi şi romanizaţi)
Repartiţia pe culte:

97% ortodocşi
3% alte culte
Educatie:
Pe raza comunei Homocea îşi desfăşoară activitatea 3 şcoli şi 4 grădiniţe.
Două şcoli sunt dotate cu laboratore de informatică, cu internet, urmând ca şi Şcoala Costişa să beneficieze de calculatoare.
Turism:
Puncte de atracţie turistică în împrejurimile comunei noastre sunt: mânăstirea Sihastru, mânăstirea Buciumeni, biserica „Naşterea Maicii Domnului”, monumentul eroilor căzuţi în primul război mondial, barajul Bereşti şi lacurile limitrofe, râurile Siret, Trotuş, Dealul Munteanului.„Dealul Munteanului”

„Dealul Munteanului” oferă o panoramă de neuitat de pe un deal de unde se vede toată regiunea.
Biserica „Naşterea Maicii Domnului”

Biserica „Naşterea Maicii Domnului” este monument istoric din secolul XVIII.
Localizare:
Regiune: S-E României
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Adjud



Comuna Homocea se află în Nord-Estul judeţului Vrancea, la mică distanţă de municipiul Adjud. 
Modalităţi de acces: 

DN11 A (Adjud -Lespezi -Podu Turcului - Bârlad) - drum asfaltat;
DJ 252 (Lespezi - Homocea - Ploscuteni- Tecuci) - drum asfaltat;
DC16 - din Dn 11 direct în Homocea - drum asfaltat.









Poze, imagini, peisaje din Judetul Vrancea

------------------------------------------------------------------------------------------------

Manastirea-Vizantea-sec-XVII-ctitor-Ieremia-Movila-intrare-232-Jud.Vrancea



---------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA MISINA-Jud. VRANCEA





----------------------------------------------------------------------------------------------

CHEILE TISITEI-Jud. VRANCEA

























------------------------------------------------------------------------------------------------

MUNTII VRANCEI-Jud. VRANCEA



-------------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA PUTNEI- Jud. VRANCEA



------------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA PUTNEI- Jud. VRANCEA



------------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA PUTNEI-Jud. VRANCEA



-----------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA PUTNEI- Jud. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

HARTA-JUD. VRANCEA



----------------------------------------------------------------------------------------------

PIETRELE FETEI Com. VINTILEASCA-JUD. VRANCEA


------------------------------------------------------------------------------------------------

BISERICA SF. VOIEVOZII, sat. BONTESTI, com.CARLIGELE-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

BISERICA SF. PARASCHIEVA, com. CAMPURI-JUD. VRANCEA



----------------------------------------------------------------------------------------------

CASA BABEI VRANCIOAIA-COMUNA BARSESTI-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

VEDERE BARSESTI-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

RELEU MAGURA ODOBESTI-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA PUTNEI-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

CASA MEMORIALA MOS ION ROATA-CAMPURI-JUD VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

PLAJA DOAGA-JUD VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

PLAJA DOAGA-JUD VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

MAUSOLEUL DE LA MARASESTI-JUD VRANCEA


--------------------------------------------------------------------------------------------

MAUSOLEUL DE LA MARASESTI-JUD VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

SATUL TITILA, COMUNA ANDREIASU DE JOS-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

VINTILEASCA-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

MUNTII VRANCEI(Tulnici)-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

MUNTII VRANCEI-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

MUNTII VRANCEI(intre Soveja si Lepsa)-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

SOVEJA-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

MUNTII VRANCEI-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

SOVEJA-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

ZAPADA PE VARFUL GIURGIU COTA 1700 m-JUD.VRANCEA

----------------------------------------------------------------------------------------------

LEPSA-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

LEPSA-JUD.VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

VALEA PITULUSEI-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

VALEA MILCOVULUI-JUD. VRANCEA


---------------------------------------------------------------------------------------------

VALEA CERBILOR(locul de intalnire a cerbilor)-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

VALEA MILCOVULUI-JUD.VRANCEA


---------------------------------------------------------------------------------------------

TOAMNA LA LEPSA-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

RELEU MAGURA ODOBESTI-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

PUTNA IN MUNTII VRANCEI-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

PEISAJ DE VARA DIN MUNTII VRANCEI-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

PASTRAVARIA LEPSA-JUD. VRANCEA


---------------------------------------------------------------------------------------------

PESTI DIN PASTRAVARIA LEPSA-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------

PARC EOLIAN-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------

MUNTII VRANCEI-JUD. VRANCEA


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

MANASTIREA LEPSA-JUD. VRANCEA


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

MANASTIREA LEPSA-JUD. VRANCEA


------------------------------------------------------------------------------------------------------------

LEPSA-JUD. VRANCEA



------------------------------------------------------------------------------------------------------------

HARTA-JUD. VRANCEA


------------------------------------------------------------------------------------------------------------

FOCU VIU(Andreiasu)-JUD. VRANCEA


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

FOCU VIU(Andreiasu)-JUD. VRANCEA


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA PUTNEI-JUD. VRANCEA


----------------------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA PUTNEI-JUD. VRANCEA


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CASCADA PUTNEI-JUD.VRANCEA


------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CALDARILE ZABALEI-JUD. VRANCEA

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Parteneri

ClickLink.ro Blog

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service

Masini de Masini Rete Culinare