Se afișează postările cu eticheta geografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta geografie. Afișați toate postările

Comuna Jitia-Judetul Vrancea


Comuna Jitia este situată in partea de sud-vest a Judeţului Vrancea, în zona de curbură a Carpaţilor, in depresiunea Bisoca-Jitia-Neculele.

GEOGRAFIE
Fundamentul zonei este constituit din roci mediterane, nisipuri şi argile, aşezate intr-o inclinare pericarpatica. Intâlnim versanţi abrupţi, supusi eroziunii şi alunecărilor de teren.
Dar, vazută cu ochii sufletului, natura aşezării noastre este aşa cum Al. Odobescu a înfăţişat-o în cartea Pseudo-cynegetikos. Venind dinspre Buzău scriitorul se opreste pe culmile Bisocii şi ale Ulmuşorului, fascinat de priveliştea ce i se desfăşura dinaintea ochilor “ sub aceste muchii pamântul se lasă la vale în costişe si pripoare gradate până se cufundă în jgheaburile mult umbrite ale Râmnicului si Râmnicelului” şi recunoaşte că nu se putea desprinde de aceste privelişti “ce oraşenilor le este dat arareori a le vedea”
La fel de bine surprinde natura locurilor si Al Vlahuţă în România pitorească prin 1901. Venind dinspre mănăstirea Găvanu, jud. Buzău, ajunge “în mareaţa spintecătură a Râmnicului. Acolo, valea se deschide ca o carte. Pe malurile revărsate, se înfig gospodării casuţe rare, fâneţe ingradite cu leaţuri, fâşioare de livezi prinse în clinuri înguste, gata să pornească şi să curgă in râpă”

ISTORIE
Primele documente

Nu deţinem documentele care să ateste vechimea aşezării, dar am aflat că primii locuitori au trăit in locuri izolate, fugiţi fiind din calea primejdiilor: popoare migratoare, turci, tătari, epidemii de ciumă şi holera etc.
Documentul cel mai vechi, considerat atestare documentară, se referă la anul naşterii unui locuitor, Mihailă – dogar de meserie – 1681.
Impreună cu alţi locuitori ai satului Jitia, ca martori, intăresc actul de proprietate al Mănăstirii Râmnic asupra moşiei Jitia.
Am aflat despre această moşie că a aparţinut inainte de 1700 boierilor din Divanul domnesc Vlad şi Şărbu. Aceştia au vândut-o boierilor Neagu şi Voica, soacra sa, de la care a cumpărat-o Mănăstirea Râmnic. Aceasta a stăpânit-o până in 1864 la secularizare.
În 1706,12 boieri din divan au stabilit hotarele moşiei , ele sunt aceleasi cu ale comunei de astăzi . S-au folosit toponime neaoşe româneşti, date de o populaţie stabilită aici cu mult înainte. Şi alte informaţii susţin ideea că localitatea este mult mai veche.
Numele comunei vine de la schitul Jitia, înfiinţat de boierii Fane Hagiul – pitarul si Gheorghe Dedulescu – slugerul pe la jumătatea secolului al XVII-lea. Schitul avea hramul Sf. Dumitru, pe care şi l-a păstrat şi după ce s-a transformat în biserică de mir – pe la 1800 când populaţia s-a retras de prin poienile pădurii din Dealu Roşu sau Ulmuşoru formând silişte (vatră de sat) pe tapşanul, împădurit pe atunci, de lângă gârlă, în Podu-Trestiei, sau Dealu Sării.
Credem ca primii proprietari ai moşiei au primit-o ca “danie” domnească, împreună cu locuitorii ei care au devenit clăcaşi.
Nenumăratele jalbe către proprietari sau stăpânire vorbesc despre viaţa lor. Manifestările de protest au fost diverse, culminând cu răscoala din 1907, când în Jitia a fost împuşcat Gheorghe Precup, locuitor din satul Măgura. Alţi doi ţărani au fost împuşcaţi la Dumitreşti.
Deşi au trăit atât de izolaţi, producându-şi cele necesare traiului în gospodărie, au participat la toate marile evenimente ale ţării, dându-şi tributul lor de jertfă în 1877 – 1916 – 1944.

Timpuri recente
În Primul Război Mondial, au avut loc bătălii chiar pe teritoriul comunei, menţionate în jurnalele de front – urmele tranşeelor se văd şi astăzi. Au fost 36 morţi – văduve – orfani – obligaţii faţă de ocupanţii germani. Dar al Doilea Război Mondial a fost mult mai dezastruos - deşi bătălii nu au avut loc în zonă.
Numărul morţilor s-a dublat, curând sărăcia şi foametea s-a instaurat, comunismul s-a instaurat şi el cu tot cortegiul său de nenorociri : cote obligatorii , arestări , frica terorii securiste care i-a cuprins pe toţi etc...
A fost şi o perioadă de relaxare a terorii, care a dat speranţe oamenilor şi le-a stimulat elanul creator. La noi în Jitia cea mai însemnată realizare a fost modernizarea căii de comunicaţie Dumitreşti – Jitia, care s-a construit între anii 1963 – 1965.
Între anii 1967 – 1968 s-a ridicat o nouă şcoală în Jitia reşedinţă, în mare parte prin contribuţia în bani şi muncă a locitorilor. În 1969 – 1971 a fost construit internatul cu .80de... locuri de asemenea prin contribuţia sătenilor. Au mai fost construite şcoli în satul Cerbu şi Podul Trestiei . Au fost construite cămine culturale, folosite în diverse ocazii până în prezent. Satele au fost electrificate, au apărut primele instalaţii de apă tot cu participarea oamenilor Dar nu ştiu când toţi oamenii vor fi convinşi de ce a însemnat cealaltă faţă a comunismului: instalarea cultului personalităţii cu urmările-i nefaste, îngrădirea libertăţii (în primul rând a cuvântului ), eşecul în economie – acele înrobitoare împrumuturi plătite cu hrana populaţiei, raţionalizarea alimentelor de bază, a benzinei, a energiei electrice. Dar “moştenirea cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul” (N. Djuvara – Istoria românilor – pag.229).
Ca pretutindeni în ţară şi la noi au fost răsturnate valori acumulate de veacuri cum ar fi respectul pentru tradiţiile străbune, pentru semeni, pentru morala creştină, pentru muncă şi omul muncitor ... patima alcoolului a pus stăpânire pe tot mai mulţi oameni.
Totuşi există un fond sănătos în rândul locuitorilor păstrători ai legilor morale nescrise, considerate sacre intr-o societate ce traieste in armonie si respect
Lipsa locurilor de munca i-a determinat pe multi dintre cei mai tineri gospodari sa-si agoniseasca cele necesare traiului muncind in Grecia , Italia, Franta.
Cei mai multi traiesc cu speranta ca se vor intoarce cu anume capitaluri si vor demara aici unele afaceri benefic tuturor. Unele semnale exista deja .


Etnografie
Din punct de vedere etnografic, comuna Jitia aparţine zonei Râmnicului prin port, grai, obiceiuri, arhitectura locuinţei, cu unele influenţe moldoveneşti şi transilvane datorită legăturilor de veacuri dintre populaţiile celor trei provincii româneşti.

Obiective de interes
Consideram ca localitatea noastra, Jitia, ramane o zona de interes cu frumoase perspective pentru anii ce vin. Si iata de ce :
Suntem înzestraţi cu o natură minunată şi cu oameni gospodari ce pot asigura un agroturism de calitate. Pot fi stabilite trasee către minţii din apropiere, pot fi vizitate unele obiective de mare interes pentru credincioşi cum ar fi vestita Mănăstire Poiana Mărului, monument istoric, înfiinţată pe la 1730 de către cuviosul stareţ Vasile, canonizat în 2003. Există noul lăcaş de cult, Mănăstirea Monteoru etc... 
Comuna Jitia este cunoscută şi prin bogăţia izvoarelor minerale, unele folosite cu succes în trecut, în tratarea unor boli reumatice. Câteva pot şi trebuie să fie amenajate în folosul localnicilor, dar şi al celor veniţi din alte părţi.

Intreprinzatori
Există condiţii pentru înfiinţarea unei mici industrii. Se preconizează chiar înfiinţarea unei fabrici de pâine, a uneia de procesare a laptelui, o fermă zootehnică şi o intreprindere de prelucrare a lemnului.
Intreprinzătorii pot fi, în primul rând, cei plecaţi la muncă în străinătate sau alţi investitori cu capital, dornici să înceapă o afacere rentabilă.


Comuna Ciorasti-Judetu Vrancea

COMUNA SLOBOZIA CIORASTI-JUDETUL VRANCEA
           Comuna Slobozia Ciorasti are o vechime de 490 de ani asa cum reiese din documentele aflate in arhiva comunei.
Intre anii 1874 -1876 comuna se unifica cu Golesti cu resedinta la Sl. Ciorasti; pana in anul 1926 satul Oreavu a apatinut acestei comune dupa care a intrat in componenta comunei Gugesti nou infiintate. Gh. Moldoveanu considera in "Nume de locuri din Valea Milcovului ca " regiunea Milcovului a fost pana in anul 1859 regiune de frontiera cu populatie policroma putin stabila. Aici isi gaseau locul adeseori cei ce fugeau de dari din interiorul tarii pentru ca in caz de pericol sa-si poata gasi scapare in Muntenia. Probabil asa se explica numarul mare de "slobozii" din regiune.
Satul Jiliste prezinta o importanta cu totul deosebita; in limba româna veche "jiliste " insemna loc de sedere, locuinta (Dictionarul Lb. Romane vechi - sfarsitul secolului al X-lea inceputul sec al XVI-lea, G. Mihaila Bucuresti , 1974).
La 24 aprilie 1574 Ioan Voda cel Viteaz obtine o importanta victorie impotriva turcilor la Jiliste. Exista un bust al voievodului si un punct muzeistic iar la 24 aprilie in fiecare an comunitatea locala , elevii Scolii "Ioan Voda cel Viteaz " impreuna cu Asociatia Veteranilor de razboi Focsani cinstesc memoria voievodului moldovean.
Satul Armeni este infiintat dupa anul 1870 de oamenii adusi de boierul Simionovici pentru a-si lucra pamantul. Denumirea de Armeni deriva de la numele proprietarului care era de origine armeana .  

Troita jumatate crestina, jumatate pagana la Chiojdeni-Judetu Vrancea


In comuna din muntii Vrancei se mai pastreaza inca o troita veche, cu influente precrestine u istoricul Ionel Oprisan spune ca monumentul sacru este descendent din vechii "stilpi ai cerului"
Putini stiu ca in Vrancea se mai pastreaza inca un monument sacru, cu influente precrestine, despre care istoricii spun ca este descendent din vechile "coloane ale cerului", perpetuate de pe vremea dacilor, cu bogate semnificatii mitologice. Troita se afla la o raspintie in comuna Chiojdeni, linga o fintina, si nimeni nu ii stia trecutul pina cind, in anul 2003, prof. dr. Ionel Oprisan, cercetator stiintific Institutul de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu" al Academiei Romane, a scris o carte bilingva dedicata vechilor troite romanesti, monumentul din muntii Vrancei aparind chiar pe prima pagina a interesantei lucrari. Sculptata dintr-o singura bucata de lemn de stejar, troita din Chiojdeni este mai veche de 100 de ani si a fost ridicata, cel mai probabil, in locul unei alteia mult mai vechi. Cercetatorul spune ca monumentul provine dintr-un vechi "stilp al cerului" sau Axis mundi, transmis din perioada precrestina, dar care in timp a fost "slefuit de crestinism". Dupa cum spune savantul Mircea Eliade, cel mai cunoscut istoric al religiilor, in lucrarea sa "Sacrul si Profanul", stilpul cerului are rol ritual si închipuie axul cosmic, pentru ca, odata inaltat, teritoriul din jurul lui devine locuibil. Potrivit vechilor credinte, stilpul inlesnea comunicarea cu divinitatea. O posibila explicatie a existentei troitei pina in ziua de azi tine tot de credintele arhaice, potrivit carora daca stilpul se fringe comunitatea ar putea fi lovita de o mare nenorocire care putea echivala chiar cu "sfirsitul lumii". 

"E un miracol ca s-a pastrat"

Stilpul ritual de la Chiojdeni are sculptate mai multe figuri geometrice, dominant fiind un triunghi care ar putea simboliza "ochiul lui Dumnezeu". Deasupra triunghiului cu virful in jos sint daltuite doua cruci, care pot fi interpretate, simbolistic vorbind, ca fiind triumful binelui asupra raului. In ciuda faptului ca a fost vizibil atinsa de intemperiile naturii, cineva i-a pus o proptea de fier si un acoperis, astfel incit batrina troita mai poate fi vazuta si astazi. "N-a stat in calea oamenilor, daca era mai la vale cu citeva zeci de metri, cu siguranta acum nu mai exista. E un miracol ca s-a pastrat acolo atita timp. Am gasit in zona subcarpatica niste troite cu totul deosebite, de o simbolistica deosebit de complexa. Ele sint prelungiri in contemporaneitate a vechilor stilpi ai cerului, monumente cu profunde implicatii motologice, rituale, initiatice ... Stilpul a fost ridicat cu darul de a sanctifica locul. Insusi faptul ca este amplasat intr-o rascruce este interesant, pentru ca raspintia e un punct de intilnire intre toate fortele universului. Interesant este si faptul ca troita din Chiojdeni nu a putut fi total crestinizata", ne-a spus cercetatorul Ionel Oprisan. 

Din adincurile istoriei

In comuna Chiojdeni nimeni nu mai stie rostul stilpului care se inalta spre cer, iar crestinii se roaga aici ca la o troita obisnuita, cu toate ca-i lipseste forma clasica de cruce. Primarul Serban Pirlogea spune ca a aflat de la batrini ca troita troneaza acolo din timpuri stravechi si a ramas uimit sa gaseasca monumentul pe prima pagina a lucrarii cercetatorului Ionel Oprisan. Doua troite similare se afla si in comuna Dumitresti, insa nu la fel de vechi. Aceeasi tipologie de troite, care prezinta simboluri ezoterice, se intilneste si in unele localitati din muntii Buzaului, insa foarte putine la numar. Una dintre aceastea prezinta intr-un mod stilizat trupuri inlantuite de barbat si femeie care tind sa ajunga la cer. Cercetatorul Ionel Oprisan crede ca prin intermediul acestor coloane stilizate se poate "pipai" existenta unor monumente similare pina in adincurile istoriei

Biserica "Sf. Voievozi", sat Bontesti, comuna Carligele-Judetu Vrancea


Scurtă descriere
  Biserica „Sfintii Voievozi”, monument istoric, a fost construita de catre obstea sateasca în perioada 1694-1702.
  De-a lungul timpului biserica a suferit multe avarii iar cutremurul din 1940 a afectat grav constructia bisericii. Din aceasta cauza biserica a fost închisa pâna în 1956, dupa care s-a reparat si pictat în tehnica tempera.
  Seismele din 1977-1986 au afectat grav structura de rezistenta necesitând reparatii urgente. În anul1990 s-au efectuat lucrari de consolidare, s-au refacut tencuielile interioare si exterioare.
  În perioada1995-1996 s-au întocmit normele legale pentru pictura care a fost realizata în tehnica fresco.
Descrierea traselului care poate fi folosit pentru a ajunge la obiectiv
La intersectia drumului comunal Carligele-Dalhauti

Trasee Cultural Turistice-Judetu Vrancea

TRASEE CULTURAL TURISTICE DIN JUDEŢUL VRANCEA
TRASEU I. AŞEZĂRI MONAHALE DIN JUDEŢUL VRANCEA E85 Bucureşti - Râmnicu Sărat –Focşani, traseul cuprinde obiectivele:
  1. Mănăstirea Rogozu, com. Slobozia Bradului, monument istoric, cod LMI VN-II-m-B-06557datare inc. sec XIX – obiectiv semnalizat la drumul E85, acces pe DC Slobozia Bradului-Rogozu, asfaltat in proportie de 75%, uşor accesibil;
  2. Mănăstirea Recea, sat Cândeşti, com. Dumbrăveni, monument istoric, cod LMI VN-II-m-B- 06501, datare 1802-1804, obiectiv semnalizat la drumul E85, acces pe DC Dumbrăveni – Gura Caliţei, asfaltat în proporţie de 75%, uşor accesibil;
Mănăstirea Vărzăreşti, sat Palanca, com.Urecheşti, monument istoric, cod LMI VN-II-a-B-06542, datare 1644-1890, obiectiv la drumul E85, acces pe DC Urecheşti –Vărzăreşti, asfaltat în proporţie de 25%, drum pietruit în curs de reabilitare;
Mănăstirea Coteşti, com Coteşti monument istoric cod LMI VN-II-a-A-06504, datare 1720 obiectiv semnalizat la drumul E85, acces pe DJ Coteşti –Poiana Cristei, asfaltat in proportie de 80%, uşor accesibil;
Mănăstirea Dălhăuţi, com Cârligele monument istoric, cod LMI VN-II-a-B-20832, sec XIX obiectiv semnalizat la drumul E 85, acces pe DJ Goleşti-Cârligele–Odobeşti, asfaltat în proporţie de 75%, în curs de reabilitare drum sectorul sat Dălhăuţi-mănăstire;
Biserica fostei Mănăstiri Mera, com. Mera monument istoric, cod LMI VN-II-a-A-06519, sec 1685, obiectiv semnalizat, acces pe DJ Odobeşti-Andreiaşu, asfaltat 100%, uşor accesibil.
 
TRASEU II. DRUMUL DE GLORIE AL ARMATEI ROMÂNE DIN 1917 traseu principal E85 Bucureşti-Focşani-Bacău
Mausoleul Eroilor Focşani, cartier Sud monument istoric, cod LMI VN-IV-m-B-06512, datare 1926, 
Statuia Victoriei, Tişiţa, monument istoric, cod LMI VN-III-m-A-06586, datare 1934, obiectiv la drumul E85
Mausoleul Eroilor Mărăşeşti, monument istoric, cod LMI VN-IV-m-A-06631, datare 1923-1924, 1936-1938, obiectiv semnalizat la drumul E85 
Mausoleul Eroilor Mărăşti, sat Mărăşti, com Răcoasa, monument istoric, cod LMI VN-IV-m-A-06632, datare 1928, acces pe DN Tişiţa -Soveja  
Mausoleul Eroilor Soveja, sat Dragosloveni, monument istoric, cod LMI VN-IV-m-A-06619, datare 1929, acces pe DN Tişiţa –Soveja
 
  TRASEU III. DRUMUL VINULUI VRANCEA, traseu principal Focşani-Odobeşti-Tifeşti-Panciu
Beciul Domnesc Odobeşti, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06525, datare sec XVI proprietate privată VINCON SA
Beciul Domnesc Panciu, monument istoric, VN-II-m-A-06545, datare sec XVIII proprietate privată SC VERITAS SA 
 
  TRASEU IV. BISERICI DE LEMN DIN VRANCEA 
 
Biserici din podgorie 
1. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului sat Mănăstioara, com Fitionesti, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06517, datare secol XVIII, acces pe DJ Panciu –Fitioneşti
2. Biserica de lemn Sf Ioan Botezătorul sat Chiţcani, com. Moviliţa, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06503, datare secol XVII, acces pe DJ Panciu-Păuneşti
3. Biserica de lemn Sf Nicolae com. Străoane, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06559, datare secol XVII, acces pe DN Tişiţa –Soveja
 
Biserici din Vrancea arhaică 
Biserica de lemn Sf Nicolae sat Prisaca, com.Valea Sării, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06554, datare secol XVIII, acces pe DN Focşani-Tg Secuiesc
Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva, com.Valea Sării, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06563, datare secol 1772-1773, acces pe DN Focşani-Tg Secuiesc
 Biserica de lemn Sf Nicolae, com. Nistoresti, monument istoric, cod LMI VN-II-m-B-06524, datare secol XVIII, acces pe DN Focşani –Tg Secuiesc; DJ Valea Sării -Năruja –Nistoreşti
Schitul Valea Neagră, sat Valea Neagră, com Nistoreşti, monument istoric cod LMI VN-II-a-A-06562, datare1755-1757, acces pe DN Focşani -Tg Secuiesc; DJ Valea Sării -Năruja; DJ Năruja-Nistororeşti
Biserica de lemn Sf Nicolae, com Vrâncioaia, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06571, datare 1783, acces pe DN Focşani-Tg Secuiesc, DJ Năruja-Vrâncioaia
 
Biserici din Vrancea de Nord 
Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva, com Rugineşti, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06556, datare sec XVII, acces pe DJ Adjud -Rugineşti
Biserica de lemn Sf Nicolae, sat Angheleşti, com Rugineşti, monument istoric, cod LMI VN-II-m-B-06495, datare 1757-1758, acces pe DC Rugineşti-Angheleşti
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, sat Largăşeni, comuna Corbiţa, monument istoric cod LMI VN-II-m-A-06513, datare 1760, acces pe DN Adjud –Podu Turcului
 
  TRASEU V. OBIECTIVE CULTURALE CU POTENŢIAL TURISTIC

 
Casa memorială Al. Vlahuţă, sat Dragosloveni, com. Dumbrăveni, monument istoric cod LMI VN-IV-m-B-06618, datare sec. XIX, acces pe drumul E85
Casa memorială Moş Ion Roată, sat Gura Văii, com. Câmpuri monument istoric cod LMI VN-IV-m-B-06624, datare sec XIX, acces pe DN Tişita-Soveja

Comuna Campuri-Judetu Vrancea

COMUNA CAMPURI-JUDETUL VRANCEA





Trecand culmea Rachitasului, care inchide Depresiunea Soveja intram pe teritoriul comunei Cîmpuri, asezata intre dealurile subcarpatice, la poalele Rachitasului, si intinsa pe circa 10km de-a lungul Susitei.

Teritoriul comunei,in suprafata totala de 77,45 km patrati, din care 50,73 km patrati acoperiti cu paduri, este format din dealuri cu versant avand inclinatii intre 10—30°, din platforme usor inclinate, precum si din albii ale unor parauri, unele cu maluri abrupte. Clima zonei cu temperatura medie anuala de 9,2°C , cu veri racoroase ierni blande, cu vanturi dominante din vest si sud-vest, cu o medie anuala de precipitatii de 654 mm, asigura conditii favorabile pentru cresterea animalelor, pentru cultura pomilor fructiferi si cultivarea prasitoarelor,indeosebi a cartofului.Susita strabate comuna, adunand si aici mai multi afluenti, unii chiar destul de importanti ca debit. Astfel, pe partea stanga, dupa ce trecem de parul Schiopu,intalnim Cremenetul, cel mai insemnat afluent al Susitei, care culege, la randul sau, mai multe mici paraie; urmeaza, apoi, paraul Valea Babei, paraul Unguru, paraul Puiu, paraul Radoaia, paraul Dracea Mica si, la iesirea din comuna, paraul Dracea Mare.

Pe partea dreapta a Susitei intalnim, de asemenea, alti afluenti mai mici, insa, atat ca debit, cat si ca lungime. Trecand culmea Rachitasului, acestia sunt : paraul Saratelul, paraul Sarat, paraul Gaii, paraiurile Flamanda, Podobitu (ce izvoraste din dealul cu acelasi nume), Munteanul.
Comuna Cîmpuri este situata, asa cum am aratat,intr-o zona colinara in care gasim numeroase culmi impadurite. Astfel,incepand de la culmile Cremenet si Rachitasul, intalnim Dealul Bisericuti Dealul Halosului, Varful Petricele, dealul Turcanului, dealul Vanatorului, dealul Babei, Dealul Mare si dealul Teiosului, toate pe partea stanga a Susitei ; iar pe partea dreapta se afla dealul Groapa Blidariului, dealul Hagiului si dealul Munteanului, de unde izvoraste si paraul cu acelasi nume. Comuna Cîmpuri — cu satele componente, Fetesti si Gura Vaii, de pe valea paraului Cremenet, Rotilestii Mari si Rotilestii Mici, situate la nord-vest de satul de resedinta — pastreaza urme materiale ce apartin mai multor perioade istorice. Astfel, in punctul Formozesti de pe terasa medie a Susitei a fost identificata o puternica asezare cu doua niveluri de locuire; primul apartine neoliticului tarziu (cultura Cucuteni), iar al doilea epocii bronzului (cultura Monteoru). De asemenea, o alta asezare neolitica (cultura Cucuteni) a fost precizata pe terasa stinga a Susitei, la cca 1 km nord-vest de Casa memoriala Ion Roata. Tot aici,in punctul „La santier", situat la extremitatea sudica a satului, pe terasa inferioara a Susitei, s-a identificat o asezare de tip Santana de Mures (secolul IV e.n.).
Satul resedinta si-a luat denumirea de la campul de pe valea Susitei, unde era loc prielnic agriculturii, pamantul fiind mai manos. Cele mai vechi mentiuni documentare dateaza de la mijlocul secolului al XVI-lea (1556), cand satul era impartit pe familii, descendenti sau nu din Patru Rugina. Printre acestia mentionam pe Ungureanu, Bogdan, Straua, Itu, Nicoara Latco, Munteanu si Anghel.
In secolul al XVII-lea satul se intindea de-a lungul Susitei pe o suprafata destul de mare. De aceea,in anul 1648,il gasim impartit in doua : Campurile de Jos si Campurile de Sus.
Terenul celor doua sate era folosit pentru agricultura si, mai putin, pentru pasunat. Existenta apei a facut ca de timpuriu sa fie consemnate si aici numeroase mori de apa.
De-a lungul istoriei,in comuna a trait o populatie razesasca compacta, foarte putini boieri fiind intalniti ca proprietari. In anul 1645, cu ocazia ridicarii ctitoriei sale de la Soveja, cîmpurenii s-au opus tendintei lui Matei Basarab de a amplasa lacasul pe teritoriul satului lor, temîndu-se ca nu cumva proprietatile cu care domnitorul inzestrase manastirea sa se extinda in dauna pamanturilor razesesti. Ctitoriei i-au fost daruite insa parti din mosia satului cumparate de Matei Basarab si reconfirmate lacasului de catre Domnul Moldovei, Eustratie Dabija, la 18 iunie 1665. Cu timpul, domeniile lacasului s-au extins, asa cum atesta anaforaua divanului Moldovei din 15 septembrie 1812.
In comuna Cîmpuri s-a nascut, in anul 1806, Ion Roata, fiul lui Constantin si Mariuta Roata, viitorul deputat pontas (clacas) in Adunarea ad-hoc a Moldovei.
Informatiile documentare releva ca Ion Roata a luptat cu viata pentru imbunatatirea soartei taranilor. Cinstit si modest, dar si respectat de consateni, a fost considerat de locuitorii din zona cel mai indreptatit reprezentant al lor pentru a le apara drepturile prin diferite imprejurari. Ion Roata a fost casatorit cu Maria Roata, nascuta in anul 1812, si a avut patru copii : Nastase, Neculai, Zoe si Maria. Dupa participarea la lucrarile Adunarii ad-hoc, unde, asemeni tuturor deputatilor, a sustinut hotarat cauza Unirii, Ion Roata a contribuit la actiunea de improprietarire a clacasilor decretati prin Legea rurala din 14 august 1864, fiind solicitat de taranii din Cîmpuri sa faca impartirea pamanturilor in lipsa unui inginer hotarnic.
Personalitatea lui Ion Roata a fost imortalizata in diverse opere literare. Astfel, Ion Creanga, in povestirea Mos Ion Roata si Cuza Voda, scrie urmatoarele despre Ion Roata : „între taranii fruntasi care au luat parte, impreuna cu boierii, cu episcopii si cu mitropolitul tarii la Divanul ad-hoc din Moldova, in 1857, era si Mos Roata, om cinstit si cuviincios, cum sunt mai toti taranii români pretutindeni. Numai atata ca Mos Ion Roata, dupa cate vazuse si cate patise el in viata sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boieriei si avea gadilici la limba, adica spunea omului verde in ochi, fie cine-a fi, cînd il scormonea ceva la inima. Asa e taranul : nu prea multe. Si Mos Ion Roata, fiind taran, cum v-am spus, desi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzatori in sufletul sau Dupa proclamarea independentei, instituindu-se ordinul „St. României", ministrul de externe, M. Kogalniceanu, a trimis pre tului de Putna, la 18 martie 1878, ordinul si brevetul insotitorilor numele lui, Ion Roata pentru a fi inmanate acestuia ca o rasplata contributiei deosebite pe care inteleptul taran din Cîmpuri o avusese la infaptuirea Principatelor Unite. A murit in 1882, la vrsta de 76 ani, fiind inmormantat in cimitirul din localitatea Gura Vaii.
In anul 1959, cu prilejul sarbatoririi centenarului Unirii Principatelor, locuitorii comunei au transformat casa in care a locuit Roata in casa memoriala care conserva imaginea clacasului Ion Roata unul din deputatii vranceni in Adunarea ad-hoc a Moldovei anilor 1857—1859. In cele doua odai mobilate modest se pastreaza obiecte casnice folosite de familia lui Ion Roata, vesminte, paretare, mobila precum si diferite documente care releva darzenia acestui aparator al taranilor, dorinta de unire si dreptate sociala a vrancenilor.
Nu departe de Cîmpuri, la Vizantea — comuna care de-a lungul istoriei a facut parte din Ocolul Susita — se afla cea mai veche ctitorie voievodala de pe valea Susitei si din judetul Vrancea. 
Se pare ca schitul Vizantea a fost ridicat in timpul si cu sprijinul lui Ieremia Movila. Altfel nu ne putem explica faptul ca pomelnicul manastirii (aflat in prezent, excelent restaurat, in Expozitia de baza a Complexului Muzeal Vrancea) voievodul si sotia sa sunt trecuti drept primii ctitori. Alti Movilesti — Constantin si Moise, domni si ei in prima jumatate a secolului al XVII-lea —, au avut grija de ctitorie, intarindu-i o serie de proprietati.
Schitul si apoi manastirea s-au bucurat de sprijinul si al altor domni ai Moldovei. Pomelnicul mentioneaza pe Stefan Tomsa, Miron Barnovschi, Gheorghe Stefan, Eustratie Dabija si Gheorghe Duca. Biserica veche, construita din lemn de stejar, a rezistat pana in timpul primului razboi mondial, cand a fost distrusa in urma unui incendiu.
Si comuna Cîmpuri, veche vatra stramoseasca, ca atatea localitati strabune, mereu bantuite de furtuni, de navaliri parjolitoare, si-a dus existenta saraca secole de-a randul, stramosii traind in analfabetism, in ignoranta, muncind mult si castigand putin. In anii tulburi, de cumpana pentru asezarea pamantului stramosesc, cîmpurenii au dat si ei scumpul tribut de sange pentru libertate. Pe drumul ce duce catre vatra in care s-a zamislit nemuritoarea balada „Miorita", Cîmpuri, localitate intrata in istoria mare a tarii o data cu numele lui Ion Roata, se asterne domol de o parte si de cealalta a curelei de asfalt. Satucul de altadata, cu 200 de „fumuri", ridicandu-se intre dealuri, e astazi o comuna mare si frumoasa ce vine la confruntarea cu noua istorie a patriei, sprijinita pe argumentele dezvoltarii. Satele ei raspandite pe dealuri pana spre buza muntelui s-au coborand in vai spre malurile Susitei au astazi aproape 5 000 de locuitori. Au fost descoperite izvoare sulfuroase in zona Paraului Sai care vor fi folosite la tratarea unor boli reumatismale, dupa efectuarea amenajarilor speciale.
In anul 1986, prin amenajarea drumului forestier ce merge de-a lungul paraurilor Cremenet, Ciurba Mare si Zaglov, s-a realizat legatura intre comuna Cîmpuri si comuna Casin din judetul Bacau. Drumul, trecand printr-o zona pitoreasca, constituie un motiv in plus pentru atragerea unui mare numar de turisti, iubitori ai frumusetilor naturii. Argumentele bunastarii sunt insa mult mai numeroase, toate la un loc conturand chipul nou al satului de altadata al lui Ion Roata. Plecand de la mandria de a fi fost satul unuia din deputatii taranimii in Adunarea ad-hoc, cîmpurenii si-au asumat datoria de a prelungi renumele in contemporaneitate, de a face din localitatea lor, din noua lor conditie economico-sociala, o baza trainica de progres neîntrerupt pentru anii ce vor veni.

Comuna Cîmpuri este o veche asezare româneasca care dateaza din timpul voievodatelor si cnezatelor fiind întemeiata de „Bârsanii" veniti cu turmele de oi, precum si de câmpenii retrasi pe valea Susitei. Cele mai vechi mentiuni documentare dateaza din anii 1556 când satul era împartit pe familii, descendenti din Patru Rugina. Comuna este situata în bazinul hidrografic Valea Susitei, facând parte din cele 22 de comunei cu specific montan, având ca vecini: la Vest Comuna Soveja, Nord - comuna Manastirea Casin- Bacau, La est comuna Racoasa si la Sud- comuna Vizantea . 
Relieful

Este variat si divers de origine vulcanica, in cea mai mare parte, cu o accentuata mobilitate si o mare fragmentare care indica pretutindeni un caracter de tinerete. Teritoriul comunei este format din dealuri cu versanti având înclinatie cu 10 si 30%, din platforme usor înclinate, precum si din albiile unor pâraie si dealuri abrupte. Solurile sunt variate întâlnindu-se diferite tipuri ca soluri brune argilo-iluviale, brune luvice, brune acide, litosoluri.
Clima

Corespunde cu cea a zonei subcarpatice, cu ierni lungi si geroase, abundente în zapezi, iar verile sunt scurte si racoroase. Regimul termic se caracterizeaza printr-o temperatura medie multianuala de 9,2 grade Celsius. Regimul pluviometric se caracterizeaza prin precipitatii moderate cu media multianuala de 654 mm. Reteaua hidrografica e ste bine reprezentata teritoriul comunei fiind brazdat de râul Susita pe o lungime de 12 km si afluentii sai Cremenet, Pârâul Sarat, Valea Babei, Dracea.
Vegetatia

Este variata. Dealurile din jurul comunei, fiind acoperite în cea mai mare parte cu paduri de conifere si paduri de foioase. Unele dealuri sunt acoperite cu ierburi perene ce constituie pasunile si fânetele localitatii iar altele sunt cultivate cu cereale si plante furajere.
Fauna

Animalele salbatice
care traiesc pe teritoriul comunei Cîmpuri sunt: Mistretul, ursu ,lupul jderul, veverita, bursucul, vulpea,iepuri, cerbul ,râsul.
Resurse turistice

Peisaje montane, de un pitoresc desavârsit, în care modernul se îmbina cu arhaicul.
Monumente

Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva" construita in anul 1663, Casa memoriala" Mos Ion Roata. 
Drumuri

Reteaua principala de comunicatii este formata din DN.2L, DJ.l 15, DJ205 si drumuri comunale. 
Economia

Principala activitate a locuitorilor din comuna Cîmpuri este cultivarea plantelor si cresterea animalelor.
Amplasamentul investitiei

In intravilanul comunei Cîmpuri. Reteaua de canalizare se va realiza in satul Cîmpuri, pe o lungime de 7 km. Legaturi si facilitati oferite de amplasarea podurilor si podetelor în comuna - asigura legatura dintre satele componente ale comunei.

Statistici Comuna Cimpuri

1. Sate componente: 5

2. Forma de relief: Munte

3. Populatia

Total populatie 4.022 din care:

- Populatie activa: 2.140

- Someri: 99

- Nr. gospodarii: 1653 

4. Echiparea teritoriului:

Suprafata totala : 8827 ha

-arabil: 784 ha 

-fond forestier: 5.327 ha 

-pasuni: 1160 ha

-fn: 1061 ha

-altele: 495 ha 

Locuinte existente: 1638 

Lungimea strazilor: 24,06 km 

Lungimea retelei de apa: 6,7 

5. Invatamant

Unitati scolare :4 

Copii prescolari: 84 

Copii inscrisi la cursuri primare: 201

Copii inscrisi la cursuri gimnaziale: 128 

Copii inscrisi la cursuriSAM: 9 

Cadre didactice - calificate: 37 

  -necalificate: 1

  -localnici: 28 

  -navetisti: 10

6. Sanatate

Cabinete medicale: 1 

Nr. asigurati: 3873 

Medici: 1 

Cadre medii: 1

Farmacii: 2

7. Agenti economici

-cu profil de productie: 89

-cu profil economic: 28

-cu profil agricol 2 cu 7 tractoare, 1 combina paioase 

8. Potential de dezvoltare

-Boine: 852

-Ovine: 5002

-Cabaline: 503 

-Porcine: 830

-Caprine: 275

-Pasari: 25.000

9. Potential turistic Rustic cu 20 locuri, nr gosp.pt.agroturism

lO. Asistenta sociala:

Nr. beneficiari 226 in 2004

-alocatii monoparentale: 81

-alocatii complementare: 194 

11. Fond funciar

- suprafata necesara 3062 ha din care: 

- 1475 ha agricol

- 1587 ha padure

- titluri eliberate 1805 buc
Obiective turistice

Casa memoriala "Ion Roata"

Casa memoriala a fost inaugurata la 24 ianuarie 1959, cu prilejul Centenarului Unirii Principatelor Române, în casa în care a locuit Ion Roata, din catunul Gura Vaii si stramutata la soseaua ce leaga orasul Panciu de Soveja.
Restaurata, casa cuprinde obiecte specifice ambientului familial si social în care a trait Ion Roata si marturii documentare privind activitatea sa în Divanul ad-hoc al Moldovei (1857), ca deputat al taranimii putnene.
Personalitatea lui Ion Roata, de la militant pentru Unire si îmbunatatirea soartei taranilor, trasaturile arhitectonice, de locuinta taraneasca monocelulara, specifica Tarii Vrancei, armonioase si expresive, fac din acest obiectiv istoric si muzeistic, un punct de atractie si interes pentru cel ce calatoreste prin Vrancea.
Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva"-Tei

Biserica cu hramul ,,Sfânta Paraschiva”, monument istoric clasat cod LMI VN-II-m-B-06500, este ctitorita de obstea satului Câmpuri pe la sfârsitul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea.
Planul bisericii este sub forma de nava, cu pronaosul si absida altarului poligonale. Accesul în biserica se face printr-un pridvor-turn, construit ulterior, situat pe latura sudica a pronaosului.
Biserica este construita din lemn pe fundatie înalta din piatra de râu. Peretii exteriori sunt tencuiti cu lut si varuiti. Acoperisul este din sindrila, cu stresini foarte largi.
Turnul, singurul element arhitectonic si de coronament, se prezinta cu planul de forma patrata, inaltat din scanduri, pe o baza patrata protejata de doua poale de sita, ce se repeta la acoperisul piramidal aflat deasupra sa.
Interiorul este infrumusetat de pictura iconostasului, care poarta data de 1840, inscriptionata pe icoana cu chipul Mantuitorului. Naosul este despartit de pronaos printr-un chenar de scandura pe care sunt patru icoane mari, de marimea icoanelor imparatesti. Pictura veche de la capetepeazma a fost inlocuita in anul 1840 de actuala pictura in ulei , aplicata direct pe scandura. 
Desi lacasul de la Campuri nu prezinta elemente decorative spectaculoase in exterior, acesta se remarca tocmai prin modestia proportiilor intalnite la majoritatea monumentelor de arhitectura in lemn din judetul Vrancea.

Comuna Campeneanca-Judetu Vrancea

COMUNA CAMPENEANCA-JUDETUL VRANCEA

Descriere

           Comuna Câmpineanca este o aşezare ce s-a dezvoltat paralel cu evoluţia Focşanilor. Pe teritoriul actual al Comunei Câmpineanca au existat in trecut satele: Paraschiveni, Gugeşti, Slobozia Vidraşcului, Râmniceni, Boteşti si Pânticeşti(Pietroasa), care, contopindu-se, au dat actuala structură a comunei. Din dreptul satului Pânticeşti se desfăcea către nord un braţ al Milcovului, care a devenit hotar între Ţara Românească şi Moldova in anul 1482, străbătând oraşul Focşani de mai târziu. In satul Gugeşti a existat un schit de călugări înfiinţat probabil la 1630, in mijlocul codrilor de stejari. Biserica existentă şi astăzi ridicată la o data necunoscută, dar dupa aspectul ei general poate fi situată in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Având dimensiuni reduse, dar bogata in profiluri exterioare, biserica se impune prin masivitate. Zidurile groase de un metru, accesul la clopotnita din turla biseriii printr-un gang ascuns in interiorul zidului reţin atentia.
Biserica Sf Voievozi, sat Floresti, com Campineanca

Scurtă descriere
 
Biserica monument istoric, a fost construita in secolul al XVII-lea in timpul domniei lui Matei Basarab avand un plan in forma de cruce adaugandu-se ulterior elemente ale stilului brancovenesc, arcade la intrarea in biserica si fatade laterale.
  Pe locul actualei biserici trecea raul Milcov iar dupa mutarea cursului apei calugarii din localitate au construit un schit. Schitul a fost parasit ramanand doar biserica care in timp a devenit biserica parohiala. Ca elemente artistice se remarca catapeteasma din zid de caramida pictata in tehnica fresco, iconostas, icoane iar ca inscriptie pisania de la intrarea in biserica care atesta anul ctitoriei lacasului de cult (1640).
 
 Descrierea traselului care poate fi folosit pentru a ajunge la obiectiv
DJ Focsani -Campineanca


Comuna Boghesti-Judetu Vrancea

COMUNA BOGHESTI-JUDETUL VRANCEA

Geografie

Comuna Bogheşti este situată în extremitatea nord-estică a judeţului Vrancea, în marea unitate geografică care se întinde pe o suprafaţă de 4000 Km2 – Colinele Tutovei. Se află la contactul cu Judeţul Bacău reprezentat prin Comuna Podu Turcului la nord şi nord-vest, la contactul cu Judeţul Vaslui reprezentat de Comuna Iveşti la est, iar la sud-est cu Judeţul Galaţi reprezentat prin Comuna Priponeşti. În partea de vest se află situată Comuna Corbiţa, iar la sud-vest Comuna Tănăsoaia, ambele fiind situate pe teritoriul judeţului Vrancea.
Istoric

În cronica liuzilor din 1803 sunt consemnate satele Prisecani şi Bogheşti de Jos ca fiind răzăşeşti, Tăbăceşti, sat mixt, răzăşesc şi clăcăcesc şi Pleşeşti sat clăcăcesc. În Cartografia Moldovei de la 1831 şi în Cronica proprietarilor din Moldova din 1833 se arată că Prisecanii erau sat răzăşesc. Din aceleaşi documente rezultă că Tăbăceşti era sat răzăşesc şi clăcăcesc. Cartografia din 1831 atestă Bicheştii şi Bogheştii de Jos ca sate răzăşeşti.


Demografie

ANUL .........................1956; 1966; 1998; 2002;

POPULAŢIA ........... 3944; 3544; 1718; 1839;

SUPRAFAŢA (Km2) 50; 50; 50; 50;

DENSITATEA ........ 34; 36; 36; 78.
Economie
Agricultură

cultura plantelor, (in special pomi fructiferi, vita de vie, cereale, sfecla) si cresterea animalelor. Exista facilitati pentru prelucrarea produselor animaliere si produselor agricole. Satele au in dezvoltare sisteme de alimentare cu apa si sunt inconjurate de paduri, imasuri si vegetatie forestiera. Infrastructura rutiera este reabilitata periodic si este compusa din drumuri pietruite si de pamant. Comuna este traversata de drumul judetean DJ 241F, de la vest pana la limita cu Judetul Galati- Comuna Priponesti, pe o lungime de 12 Km din care doar 2 Km sunt asfaltati. Invatamantul este realizat in cele 7 scoli din sate, 6 cu clasele I-IV si una cu clasele I-VIII. Exista activitati organizate de societati comerciale sau intreprinzatori individuali pe domenii cum ar fi: comert, agricultura, productie si servicii; in special comertul cu amanuntul, cultura plantelor, cresterea animalelor, prelucrarea hartiei, mestesugarit etc.


Obiective

Stejar secular, sec.V, poate fi observat de la mare distanta pe coama dealului pe care se intinde satul Boghesti de Sus. Lacul si Barajul Pereschiv, in nord-estul comunei, este populat cu fauna piscicola si este continuat de paraul Pereschiv, fiind in acelasi timp un loc de agrement. Stanele de pe Dealul Pereschiv, loc traditional pentru cresterea oilor si prelucrarea produselor din lapte. Padurea Aus, Bodeasa, Bouros, sunt corpuri din codrii seculari care au impadurit Colinele Tutovei.

Comuna Balesti-Judetu Vrancea

COMUNA BALESTI-JUDETUL VRANCEA


 Localizare:          

             Comuna Baleşti se afla in sudul judetului Vrancea, la limita cu judetul Buzau. 
Vecinii sunt comuna Sihlea la N-V, comuna Tataru la N-E, comuna Ciorasti la S-E si comuna Puiesti jud. Buzau la S. 
Comuna Balesti este strabatuta de DJ 202 C si DC 191 catre orasul Focsani, situat la o distanta de 60km. 
Cea mai apropiata cale ferata se afla la 10 km , in com. Ciorasti.


Geografie:

Comuna Balesti este situata in partea sudica a teritoriului administrativ, in zona de şes si face part din câmpia Râmnicului. 
Este strabatuta de pârâul Catatcu si Slimnic iar in marginea estica a comunei se afla balta naturala Balesti cu suprafata de 76 ha din care 7 ha este concesionata iar 69 ha este in mare parte acoperita cu stuf, aflându-se in administrarea primariei. 
Apa freatica este la o adâncime de 10-12 m sau 2-4 in apropierea balţii. 
Precipitaţiile medii anuale sunt de 450-500mm 
Suprafaţa administrativa a comunei este de 3955ha, din care 2845 ha arabil, 683 ha paşuni, 133 ha vii hibride situate in partea nordica a comunei.



Prima scoala a fost infiinţată in anul 1874

Populatie:

Numarul total de locuinţe este de 870 de care cu 785 gospodarii, un numar de aproximativ 85 de care vechi, fiind nelocuite, cu moştenitori străinaşi. 
Construcţiile reprezintă aprox. 50% din suprafaţa intravilanului 
Numarul de locuitori este de 2200, aprox. 20% reprezentând populaţia tânara pâna in 20 ani. 
Numarul locuitorilor fluctuează, fiind plecati la munca in afara ţarii, aproximativ 110 tineri; o parte dintre aceştia revin annual in ţara şi işi construiesc locuinţe pe raza localitaţii. 
Pe raza comunei Baleşti funcţioneaza o scoala construita in anul 1874, cu etaj, in care invaţa un numar de 235 elevi. 
Comuna este alimentata cu energie electrica printr-o linie de distribuţie aeriana, pe stâlpi de beton armat, intrega comuna fiind iluminata public. 
Peste 400 locuinţe sunt racordate la telefonia fixă. 
Este realizata reţeaua de alimentare cu apa potabila, urmând ca aceasta sa fie pusa in funcţiune; nu exista realizata canalizarea pentru deversarea si captarea apei reziduale


Economie:

Cea mai mare parte a populaţiei se ocupa cu agricultura. 
Structura culturilor este reprezentata preponderent de cereale si plante furajere. Pamântul se lucreaza in exploatatii de tip familial iar aproximativ 70% din suprafata este arendata deoarece populatia fiind destul de imbatrânita, având si o situatie materiala insuficienta pentru a-si lucra individual pamântul. 
In momentul de fata nu avem piaţa de desfacere pentru valorificarea eficienta a produselor obţinute, preţurile la unele produse ca fasolea, ceapa, arpagic, fiind facute de intermediari, care le preiau direct de la producator. 
Pe raza comunei funcţioneaza un atelier de confecţii unde lucreaza un numar de 40 tineri. 
Un numar de 7 magazine mixte aprovizioneaza populaţia cu cele necesare. 
O presa de ulei rece, valorifica o parte din cantitatea de floarea soarelui obţinuta de producatori.

Listă de Comune din Judeţul Vrancea

LISTA COMUNE-JUDETUL VRANCEA

Comuna                     Regiunea istorică

Andreiaşu de Jos          Moldova

Băleşti                            Muntenia

Bârseşti                         Moldova

Bilieşti                           Moldova

Bogheşti                        Moldova

Boloteşti                        Moldova

Bordeşti                         Muntenia

Broşteni                         Muntenia

Câmpineanca                Moldova

Câmpuri                        Moldova

Cârligele                        Muntenia

Chiojdeni                       Muntenia

Ciorăşti                          Muntenia

Corbiţa                          Moldova

Coteşti                           Muntenia

Dumbrăveni                 Muntenia

Dumitreşti                    Muntenia

Fitioneşti                      Moldova

Garoafa                         Moldova

Goleşti                          Muntenia

Gologanu                      Muntenia

Gugeşti                         Muntenia

Gura Caliţei                  Muntenia

Homocea                       Moldova

Jariştea                         Moldova

Jitia                               Muntenia

Măicăneşti                    Muntenia

Mera                             Moldova

Milcovul                        Muntenia

Moviliţa                        Moldova

Năneşti                         Muntenia

Năruja                           Moldova

Negrileşti                      Moldova

Nereju                           Moldova

Obrejiţa                        Muntenia

Paltin                             Moldova

Păuleşti                         Moldova

Păuneşti                        Moldova

Ploscuţeni                     Moldova

Poiana Cristei               Muntenia

Popeşti                          Muntenia

Pufeşti                           Moldova

Răcoasa                         Moldova

Răstoaca                        Moldova

Reghiu                            Moldova

Rugineşti                        Moldova

Sihlea                              Muntenia

Slobozia Bradului          Muntenia

Slobozia Ciorăşti           Muntenia

Soveja                             Moldova

Spulber                           Moldova

Străoane                         Moldova

Suraia                              Moldova

Tâmboeşti                      Muntenia

Tănăsoaia                       Moldova

Tătăranu                        Muntenia

Tulnici                             Moldova

Ţifeşti                              Moldova

Urecheşti                        Muntenia

Valea Sării                      Moldova

Vânători                          Moldova

Vârteşcoiu                       Muntenia

Vidra                                Moldova

Vintileasca                       Muntenia

Vizantea-Livezi               Moldova

Vrâncioaia                        Moldova

Vulturu                             Muntenia

Comuna Barsesti-Judetu Vrancea

COMUNA BARSESTI-JUDETUL VRANCEA

           Bârseşti este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România. Comuna Bîrseşti este situată în zona de deal a judeţului Vrancea, pe cursul mijlociu al râului Putna, fiind traversată de drumul naţional 2D Focşani - Târgu Secuiesc. Se află la o distanţă de 52 km faţă de municipiul Focşani, reşedinţa judeţului.

Localizare

Localitatea Bîrseşti, este amplasată pe D.N. 2D, între comunele Negrileşti şi Valea Sării, învecinându-se:

la Nord. - COMUNA NEGRILEŞTI, aprox. 4 km.

la Vest. - COMUNA TULNICI, aprox. 7 km.

la Sud. - COMUNA VRÎNCIOAIA, aprox. 7 km si COMUNA VALEA SÃRII, aprox. 7 km.

la Est. - COMUNA VIDRA,
aprox. 15 km şi COMUNA VIZANTEA LIVEZI, aprox. 20 km.

Comuna Bîrseşti este situată în partea de Nord-Vest a judeţului, cele două sate componente ale comunei fiind amplasate pe colinele de pe valea Râului Putna. Satul Bîrseşti este aşezat pe terasele Râului Putna şi se află dispus in trepte. Partea de jos numită " În Prund" se află chiar în lunca Râului Putna.
A doua treaptă a satului se află aşezată pe podul de terasă de 40 -50 m şi cuprinde cea mai mare parte a construcţiilor edilitar - gospodăreşti. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice şi au fost descoperite morminte aparţinând vechilor traci şi sciţi, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii.
Satul Topeşti este situat la aproximativ 1 km distantă de satul reşedinţă, fiind aşezat tot pe terasele Râului Putna sub dealurile Curmăturii şi Muchia Petrimanului care îl străjuiesc în partea de est.

Relieful

Relieful se prezintă sub forma a numeroase dealuri despărţite între ele prin văi transversale, secundare, proprii depresiunii submontane, adânci de la 120 m până la 220 m ce converg spre râul Putna.
Ca urmare a eroziunii active din timpul pleistocenului superior, s-au dezvoltat largi poduri de terase, în special cele ale nivelurilor de 60 - 70 m şi 40 - 50 m. Pe aceste poduri sunt aşezate cele două sate ale comunei. Fragmentarea reliefului este foarte accentuată pe partea stângă a râului Putna, în partea dreaptă fiind mai redusă.

Monumentul Eroilor Comuna Barsesti

Clima

În ceea ce priveşte clima, aceasta prezintă aceleaşi caracteristici ca şi cea a Depresiunii Vrancei în ansamblu, însă cu unele mici excepţii cauzate de relieful predominant deluros în partea de vest şi forma sa de "uluc" depresionar pe direcţia N-S. Iernile sunt blânde, moderate ca volum de precipitaţii, iar verile sunt calde şi bogate în precipitaţii.

Scurt istoric

Comuna Bîrseşti face parte din Depresiunea Vrancei.Conform legendei care circulă în ţinut ,numele ar veni de la Tudora Vrâncioaia,bătrâna care ar fi găzduit, ospătat şi încurajat în casa ei pe domnitorul Moldovei -Ştefan Cel Mare. Legenda spune că locuinţa bătrânei Tudora Vrâncioaia s-ar fi aflat pe teritoriul actual al comunei Bîrsesti, pe Dealul Dumbrava şi atunci când marele Ştefan Cel Mare rătăcea descurajat prin coclaurile munţilor, bătrâna româncă, vrednică şi cu mare dragoste de neam , îşi trimite pe cei şapte feciori ai ei (Bârsan , Bodea , Pavel, Negrilă , Spulber ,Nistor si Spânea) să adune toţi flăcăii ce păzeau oile pe plaiurile Vrancei.Mica ceată luptând cu mult eroism , îl ajută pe Ştefan să-i înfrangă pe duşmani,iar domnitorul drept răsplată,dăruieşte celor şapte feciori eroi,cei şapte munţi ai Vrancei pe care să-i stăpânească "din neam în neam" ,fără vreun amestec şi tulburare din partea cuiva.Vrâncenii susţin că marele voievod pentru a întări această danie,ar fi dat vrâncenilor un uric , scris cu litere de aur pe piele de viţel,semnat şi întărit cu pecetea domnească . Cei şapte feciori au întemeiat gospodării vrednice,formând adevărate sate cărora le-a dat numele lor: Bîrsesti, Bodeşti, Păuleşti ,Negrileşti Spulber ,Nistoresti şi Spineşti .După această legendă întemeietor al satului Bîrseşti ,ar fi acela dintre feciorii babei Tudora care poartă numele de Bârsan. Asupra numelui satului Topeşti s-au emis mai multe ipoteze,dintre care este considerată cea mai plauzibilă ,cea care spune că numele satului ar proveni de la topile(tochile) în limbaj local,pentru topitul cânepii.Cânepa era cultivata destul de mult în depresiune şi alături de lână,constituia materia primă de bază pentru confecţionarea îmbrăcămintei şi a celor necesare gospodăriei .
Din lucrarea lui Henri H Stahl- "Contribuţii la studiul satelor româneşti" aflăm că la prima " aruncătoare a munţilor pe sate "a avut loc în anul 1755 sub directa supraveghere a trimişilor domniei şi în urma adunării Sfatului cel mare al Vrancei .Cu această ocazie se face un inventar aproximativ al munţilor şi se stabileşte şi preţul total al lor la 240 lei .Raportat la cele 15 sate de atunci ,ar reveni în medie cate 16 lei de sat .Actualei comune Bîrseşti îi reveneau munţi în valoare de 24 lei . În anul 1777 are loc o nouă împărţire a munţilor Vrancei - o încercare îndrăzneaţă de a li se răpi vrâncenilor chiar si pământul lor ,stăpânit din moşi strămoşi, a dat naştere unei lupte pentru drepturile lor ,de o măreţie fără seamăn în istoria dreptului românesc.
În luna ianuarie 1801 domnitorul Moldovei, Constantin Al. Ipsilanti ,uzând de un mijloc obişnuit de cotropire a domnilor fanarioţi, dăruieşte vistiernicului său lordache Roset Roznovanu "tot ocolul locului Vrancei de la ţinutul Putnei,ce este cu sate pe dânsul " sub pretext că "au rămas din vechile vremi dreapta moşie domnească nedată danie nimănui'. Vrâncenii nu au izbutit decât cu preţul a mari cheltuieli materiale să facă dovada că Vrancea nu era pământ domnesc, ci o regiune de liberă ţărănie, mai veche decât însuşi descălecatul ţării.
Conform documentelor atât Constantin Ipsilanti cât şi Alexandru Moruz , care va urma la scaunul Moldovei după pierderea domniei,vor trece făţiş de partea marelui virstiernic. Procesul a durat 16 ani,dar merită evidenţiat faptul că vrâncenii au fost uniţi ripostând ca un singur om şi luptând din greu cu necazurile vremii .La sfatul vrâncenesc pentru susţinerea procesului a participat din satul Bîrsesti, locuitorul Ilie Cojocaru - nemesnicul satului .Procesul ia sfârşit în anul 1817,când mitropolitul Viniamin Costache -secretarul divanului domnesc de judecată dă "A N A F O R A U A " cu numărul 1813 din 1 martie ,prin care se consfinţesc drepturile vrâncenilor asupra întregului ţinut.După câştigarea procesului ,are loc o nouă împărţire a munţilor ,proporţional cu cheltuielile făcute. Munţii sunt împarţiţi pe 14 sate şi Bârseştenii şi Topeştenii ,primesc muntele Giurgiu.Alte împărţiri ale munţilor au loc în anii 1818 ,1831 , 1840,dar satele comunei noastre nu au fost afectate de aceste împartiri.


Monumentul Comemorativ Stefan cel Mare comuna Barsesti

Populaţie

Populaţia totală a comunei era la sfârşitul anului 2005 de 1.890 locuitori. Întreaga populaţie este de naţionalitate română şi majoritatea de religie ortodoxă. Comparativ cu numărul populaţiei din 2001, acesta a înregistrat o creştere uşoară. Majoritatea populaţiei este antrenată în activităţi agricole, un procent mic în sănătate, învăţământ, comerţ şi administraţie publică. Se observă o tendinţă de creştere a numărului persoanelor ce vor domiciliu stabil în localitate.
Datorită perioadei de tranziţie în care ne aflăm, a lipsei bazei materiale, a preţurilor foarte ridicate a utilajelor agricole, locuitorii au ales varianta, pe moment mai sigură, de a lucra în continuare în unităţile comerciale din judeţ.
Deasemenea, din cauza acestor impedimente de ordin financiar, se constată o tendinţă majoră a locuitorilor, în special a celor tineri, de a părăsi localitatea pe termen mediu şi lung, pentru a munci în străinătate, chiar dacă domiciliul stabil rămâne totuşi pe raza comunei.


Casa Babei Vrancioaia Comuna Barsesti

Economie

În mediul rural, s-au dezvoltat cu precădere industriile bazate pe prelucrarea resurselor locale agricole . Dintre factorii locali care stimulează dezvoltarea, cei mai importanţi sunt: resursele solului, fondul funciar şi resursele de muncă.
Având în vedere criteriul ocupării populaţiei, mediul rural are drept principală caracteristică, foarte slaba dezvoltare a activităţilor economice. In mai mult de jumătate din localităţile rurale ale judeţului, agricultura este aproape singura activitate economică.
Satele comunei Bîrseşti sunt clasificate ca fiind sate cu funcţiuni preponderent agricole. Principala activitate a locuitorilor este agricultura şi zootehnia. Densitatea agricolă este specifică zonelor de deal-şes unde majoritatea suprafeţelor sunt acoperite cu terenuri cultivate - 0,93 ha./locuitor. Terenul arabil ocupă 10,59 % din total administrativ, păşunile 12,56 %, fâneţe 28,86 %, vii 0,91 % şi livezi 1,20 %. Producţiile variază în funcţie de factorii meteorologici ai anului respectiv.
Populaţia ocupată în agricultură este în număr destul de mare.


Vedere Comuna Barsesti

Comuna Vintileasca-Judetu Vrancea



COMUNA VINTILEASCA
 
Despre așezarea Vintileasca, cândva Neculele, amintește A. Vlahuță în ,,România pitorească'': ,,Abatem la stânga și urcăm pe podișuri verzi, înecate de soare,căsuțe albe, rari, încep să se ivească pe trâmba de fâneață, ușor înclinată pe spatele rotund al muntelui, de sus, bisericuța de lemn privește în vale peste micile gospodarii împrăștiate pe întinsul tăpșan. E satul Neculele așternut în lumina, în zariște largă si in miros de flori''. Aici trăiesc oameni care își păstrează în sufletele lor moștenirile din străbuni, niște oameni simpli și totuși atât de nobili în îndeletnicirile lor."
Istoric:
Daca veți răsfoi filele de istorie despre denumirea comunei Vintileasca, ați vedea că se trage cu sute de ani în urmă, când pe acest platou au avut loc lupte intre hoardele tătare si băștinașii acestor locuri, conduși de Voievodul Vintilă Vodă. În urma acestor acte de eroism, teritoriul a fost donat Mânăstirii Poiana Mărului , astfel că, până în anul 1864, această moșie, cu denumirea de Vintileasca, a fost exploatată de către călugării și starețul schitului, folosindu-se la lucratul pământului de argați și chiar de robi. 
În anul 1864, când Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a trecut la secularizarea moșiilor mănăstirești, a împroprietărit țăranii argați și pe cei fără pământ care și-au construit case pe vechea moșie, întemeind astfel satul Vintileasca.
Resurse Locale:
Principalele resurse ale comunei Vintileasca sunt apele sulfuroase, agroturismul și nu în ultimul rând, fondul forestier.
Pădurea

Pădurea reprezintă principala sursă de trai pentru locuitorii acestei așezări, activitățile acestora din urmă fiind legate într-o proporție covârșitoare de exploatarea forestieră.

Apele sulfuroase 

Apele sulfuroase se află în satul Tănăsari, cândva aceste băi fiind un punct de atracție pentru turiști; având în vedere potențialul turistic, administrația locală urmărește readucerea la viață a acestor locuri, prin dezvoltarea de proiecte viabile în zonă.

Agroturismul

Plasarea localității într-o zonă muntoasă cu priveliști de o frumusețe rară constituie o resursă inepuizabilă pentru localnicii care practică agroturismul. Locurile atrag prin mirificul naturii, munții Stejicu, Monteoru și Furu Mare fiind un punct de atracție pentru montanieri.
Traditii:
Tradițiile păstrate în Vintileasca sunt legate de evenimentele cele mai importante din viața omului, precum nașterea, botezul, căsătoria, moartea, precum și de sărbătorile de peste an. Unele obiceiuri, precum Plugușorul, sunt păstrate cu sfințenie,altele și-au pierdut trăsăturile arhaice, căpătând nuanțe ale prezentului socio-economic și cultural; de exemplu obiceiurile legate de căsătorie, precum momentele pețitului,rolul surorilor de mireasă,vornicul păstrează doar o parte din farmecul de altădată.
Căsătoria, botezul, obiceiurile de înmormântare, claca (organizată pentru muncile mai grele precum scărmănatul lânii, culesul porumbului, cositul fânului, lipitul casei, etc. ), obiceiurile legate de construirea unei case, toate aceste tradiții încă fac parte din viața locuitorilor comunei Vintileasca.
Confecționarea măștilor folosite la sărbătorile de iarnă

Tot traditionale sunt si meştejugurile,unele care se mai păstrează şi azi,confectionarea măştilor,pentru sărbătorile de iarna.Măştile reprezintă:mos,babă,ursar,general,sanitar,pădurar.

Cusutul și țesutul 

Cusutul și țesutul obiectelor de îmbrăcăminte se mai practică doar în cercul de meșteșuguri .

Hora satului 

La Vintileasca încă mai au loc hore în sat, duminicile și în zilele de sărbătoare: Anul Nou,Paști,Rusalii.

Încondeiatul ouălor de Paști

De sfânta sărbătoare, orice gospodar din Vintileasca te va întâmpina cu ouă încondeiate sau căznite care îți încântă sufletul.
Ouăle pentru încondeiat se strâng începând cu prima zi a Postului Mare,la jumătatea postului se număra și se aleg, albe pentru încondeiat, roșcate pentru irosit. Încondeiatul se face de regulă în ziua de Joi Mari. Ouăle se fierb, se încondeiază cu izvodul(model). Apoi oul se scufundă într-o baie călduță cu vopsea sau, ca in vechime, cu zeama unor plante colorante. Se scot pe o cârpă moale și, după ce se usucă, se încălzesc în vatra sobei și se șterg de ceară cu o stofă aspră de lână(cioareci).
Cultura:
Vintileasca, vatră străveche a etnografiei şi folclorului românesc şi a unor valori culturale remarcabile, deţine un peisaj pitoresc, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumuseţe aparte: Pietrele Fetii, Lacul Mare, Muntele Stejicu, Vârful Furu. Totodată, mânăstirile Poiana Mărului din localitatea vecină Jitia, Schitul Monteoru-cu poiana Monteoru-rezervație naturală , atracţie turistică aparte, vorbesc de istoria acestui ţinut.
Valorile culturale din comuna Vintileasca îmbină elemente de cultura tradiționale(obiceiuri, meșteșuguri, folclor muzical și literar)precum si elemente de cultură moderne: interesul oamenilor pentru școală și valorile ei, interesul pentru valorile morale perene. 
Relieful, alcătuit din munţi şi dealuri subcarpatice, câmpie şi luncă, este completat de locuri şi monumente istorice, regiunea fiind purtătoarea unui străvechi şi valoros tezaur al civilizaţiei şi culturii populare
Localitatea dispune de un cămin cultural la care tinerii și vârstnicii se strâng la hori, baluri, unde au loc serbările și concursurile școlare. Prin Căminul Culturăl și prin organizarea activităților în cadrul căminului se păstrează tradițiile locale, se dezvoltă spiritul cultural, propovăduit prin intermediul formațiilor artistice: formații de dansuri și soliști vocali.
Turism:
Fiind un sat de munte din ținuturile Râmnicului Sărat, așezat în Depresiunea Neculele,cu deschidere spre dealuri și câmpie prin Valea Râmnicului Sărat, Vintileasca este o oaza de frumusețe, cunoscută pentru pădurile de brad, a schitului care străjuie pe vârful muntelui Monteoru, a lacului care se afla la intrarea în comună…toate acestea fac ca an de an, localitatea să fie o atracție turistică importantă. 
Poziţia geografică, cadrul natural şi cel cultural istoric favorizează diferitele forme de turism: de circulaţie, de sejur, cultural, rural, de vânătoare şi pescuit, agromontan sau de week-end. Dezvoltarea acestuia este garantată de promovarea unor proiecte privind reabilitarea şi echiparea edilitară a zonelor turistice, stimularea iniţiativelor private în turism, îmbunătăţirea structurii informaţionale privind oportunităţile turistice, conştientizarea populaţiei asupra avantajelor şi implicaţiilor agroturismului, protecţia mediului, turismul de vânătoare şi pescuit.
Lacul Mare

Printre numeroasele lacuri care au luat naștere prin acumularea apelor în depresiuni, în urma procesului de dizolvare a sării, se numără și Lacul Vintileasca (Lacul Mare). Lacul, bine conturat ca formă (malul vestic și cel nordic pătrund ușor sub apă, iar cel estic și cel sudic sunt abrupte) are o faună bogată în pești și crustacee.

Schitul Muntioru

La o altitudine de 1.300 metri, trecând printr-o superbă pădure de brad, pe un platou mirific, găsim Schitul Muntioru "Schimbarea la față", care se află în Poiana Muntioru. Aceasta se suprapune peste o fâneață împădurită, bogată în specii de orhidee. Vegetația ierboasă abundentă și caracteristicile arboretului din vecinătate fac din acest sit un areal intens frecventat de specii de ungulate și implicit de carnivore mari, aceasta arie protejată făcând parte din Rețeaua Ecologică Locală pentru Protecția Carnivorelor Mari din Vrancea".

Băile sulfuroase

Băile sulfuroase, care se află în satul Tănăsari, fiind cunoscute pentru nămolul care este benefic împotriva bolilor reumatice.

Pietrele feţii

Pietrele fetii, cunoscut monument natural, amintit în opera lui Vlahuță, "România pitorească"
Localizare:
Regiune: Regiunea de sud - est a ţării
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Râmnicu Sărat

Comuna Vintileasca este situată în partea de sud-vest a județului Vrancea, la granița cu județul Buzău, unde se învecinează cu comuna Chiojdeni , comunele Andreiașu de Jos și Nereju și Jitia. Localitatea are în componență șase sate (Vintileasca, Neculele, Tănăsari, Bahnele, Poiana Stoichi, După Măgura) și face parte din regiunea de sud-est a țării, cel mai apropiat oraș fiind Râmnicu Sărat, care se află la 67 km distanță.

Modalităţi de acces: 

Principala cale de acces este DN2R, care tranzitează localitatea.


Comuna Tulnici-Judetul Vrancea

COMUNA TULNICI
Tulnici este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România, aflată în zona munţilor Vrancei. Numără patru sate aflate în administraţie – Tulnici, Lepşa, Greşu şi Coza - care se întind pe o suprafaţă de peste 30.000 de hectare. Localitatea Tulnici, cu staţiunile montane Lepşa şi Greşu, se află în mijlocul Parcului Natural Putna, care se întinde pe 40.000 de hectare. Comuna este situată la o altitudine de 480 m deasupra nivelului mării la poalele munţilor Vrancei.
În Parcul Natural Putna sunt incluse rezervaţiile naturale de importanţă naţională şi mondială Cheile Tişiţei – floristică şi faunistică, Lepsuleţ – dendrologică, Lepşa, Cascada Putnei, dar şi Galaciuc, unde există singura rezervaţie de "pin silvestru pe soluri sărace" din întreaga Europă. În Tulnici se află un observator seismic.
Istoric:
Comuna Tulnici este atestată documentar în anul 1466. Se poate spune că nimic din ceea ce este vrâncean nu este străin Tulniciului, tot aşa cum tot ceea ce este tulnicean poartă pecetea specificului vrâncean. Geografia, cadrul natural, descrierea monografică a satelor componente comunei Tulnici, populaţia, viaţa spirituală, aşezămintele monahale, instituţiile publice, listele celor căzuţi la datorie în războaiele secolului trecut, portretele unor oameni peste numele cărora "ar fi nedrept să se aştearnă uitarea" – acestea sunt punctele de reper ale monografiei comunei Tulnici.
Resurse Locale:
Observatorul Tulnici are coordonatele geografice: j = 45055 14 şi l = 2604 15. El este situat pe terasa stângă a râului Putna, din Tulnici, în apropierea limitei sudice a frontului de convergenţă carpatică şi al sistemelor cutate din foreland-ul zonei de curbură a Carpaţilor Estici, cu foredeep-ul Depresiunii Focşani. El se află în nord-estul zonei seismogene Vrancea caracterizată prin mişcări crustale semnificative, recente, cu ridicări (25 mm/an) şi coborâri de blocuri (3 mm/an) şi o intensă activitate seismică normală şi intermediară, cu un volum seismogenic lateral limitat (70x30x200 km), puternic înclinat spre nord-vest.
În zona Tulnici sunt prezente, în special, depozite sedimentare de molasă miocen inferioare (sare, gipsuri, gresii, conglomerate, marne) şi medii (calcare, gipsuri, nisipuri etc) ale pânzei subcarpatice (2300-3400 m) - cea mai externă unitate a Molavidelor, suprapusă tectonic pe depozitele de molasă ale cuverturii foredeep-ului Depresiunii Focşani. Cuvertura menţionată cuprinde depozite de molasă miocen superioare - pleistocen inferioare (cca 10 km), formate într-un regim susţinut de subsidenţă întreţinut de fracturi profunde cu orientări NV-SE şi NE-SV, restul, de cca 4–5 km, revenind intervalului miocen inferior-carbonifer.Aparatura este montată într-o cabană mică, la subsolul căreia sunt amplasate, pe piloni de beton, un gravimetru de observator GS11 BN precum şi 2 terminale ale clinometrelor cu lichid: terminalul W al clinometrului E-W şi terminalul N al clinometrului N-S. Celelalte 2 terminale sunt amplasate în exterior, în cavităţi special amenajate la o adâncime de 1,5 m sub pământ. 
Înregistrările continue se efectuează digital pe o aparatură construită în Institut, cu o rezoluţie de 12 biţi, valorile fiind mediate pe intervale de 1 minut. Pe înregistrări se observă o puternică influenţă a factorilor perturbanţi de suprafaţă, ridicând astfel o problemă delicată a separării lor de mişcările datorate factorilor de adâncime.
Tradiţii

Situată la poalele munţilor Vrancei, Tulnici are case construite din bârne în stil tradiţional acoperite cu şindrilă, cu interioare împodobite de ţesături colorate.
Cultura:
După Vidra-Poarta Vrancei, în amonte pe Putna ni se arată prima localitate din cele şapte care au aparţinut fiilor "Babei" Vrâncioaia - Tulnici. Aşezare care iese din canoanele monografiei clasice mai întâi prin forţa evocării care se află în pana prozatorului. Scrierile despre traseele transhumanţei dau seama şi amplitudinea imaginilor rechemate din trecut. Turmele transilvane de oi, de exemplu, în drumul lor spre Deltă sau Balta Brăilei, se scurgeau pe traseul Lepşa – Tulnici – Bârseşti – Valea Sării – Colacul – Vidra – Focşani. Un alt traseu al lor spre Vidra era pe Valea Narujei, apoi pe Valea Putnei, prin Valea Sării, Colacu şi Vidra.
Scriitorul Ion Diaconu, un savant născut prin părţile locului, a luptat pe toate căile să pună în valoare comoara spirituală a Vrancei prin ştiinţa plasării nucleului de coagulare în biografia figurii evocate. Din lucrările sale se degajă un vădit ataşament vrâncean, strunit bine de rigoarea ştiintifică. Si iconografia cu totul exceptională (prin diversitate, cantitate şi valoare documentară) are drept ţintă, cel mai adesea, oamenii care au fost, iluştri anonimi care au dat fiinţă unui loc binecuvântat de Dumnezeu.
Turism:
Păstrăvăria Lepşa

Dacă vreţi să gustaţi din specialităţile locului, vă recomandăm să încercaţi preparatele din păstrăv. Păstrăvăria Lepşa din apropiere aprovizionează restaurantele cu peşte proaspăt, iar bucătarii se pricep să-l pregătească de minune.
Tabăra pentru elevi

Lângă Tulnici, la Galaciuc există o tabără pentru elevi, situată la circa 700 de metri altitudine, într-o pădure de brad. De aici se pot vedea cinci din cele şapte sate întemeiate de feciorii Tudorei Vrâncioaia
Cascada Putnei

Nu departe de Lepşa se află Cascada Putnei, o bijuterie naturală în miniatură, declarată tot rezervaţie şi protejată de lege. Ca să ajungeţi aici, va trebui să coborâţi nişte scări de piatră încadrate de balustrade. Cascada are circa 80 de metri lungime, iar lacul în care se strânge apa are o adâncime de aproximativ 12 metri.
Mânăstirea Lepşa

În apropiere se află mănăstirea Lepşa care a fost înfiinţată în 1869, dărâmată în 1927 şi refăcută, din lemn în 1936. Pe malul râului Putna, în aval de vărsarea Lepşuleţului, o mănăstire de o frumuseţe aparte îl îndeamnă pe turist să-i calce pragul, să aprindă o lumânare în amintirea celor care nu mai sunt, dar şi să admire curtea plină de flori.
Localizare:
Regiune: Terasele Putnei 
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focsani

Modalităţi de acces: 

Pe DN 2D care face legătura între Constanţa şi Braşov prin Focşani şi Târgu Secuiesc












Comuna Slobozia Bradului-Judetu Vrancea

COMUNA SLOBOZIA BRADULUI
Comuna Slobozia Bradului reprezintă poarta de intrare dinspre sud în Moldova pe drumul E 85, care o traversează pe direcţia N-S. Este o comună de mărime mijlocie (aproape 23 km 2 ) în rândul localităţilor judeţului Vrancea. Comuna Slobozia Bradului are în componenţa sa şase sate: Slobozia Bradului - satul reşedinţă de comună, Coroteni, Cornetu, Valea Beciului, Lieşti şi Olăreni. Relieful este format din dealuri subcarpatice, câmpie piemontană, alunecări de teren şi văi torenţiale. Comuna este situată pe un asemenea interfluviu (între văile Cotatcu şi Slimic), a căror monotonie este deranjată mai ales în Nord de reţeaua de pâraie Vărzaru şi Dulcea care au o agresivitate foarte mare.
Cei din Slobozia Bradului se pot mândri cu proiectele realizate de către administraţia locală în ultima perioadă.
Istoric:
Denumirea localităţii Slobozia Bradului este legată de unele schimbări de natură socio-economică de la mijlocul secolului al XIX-lea. După unele surse locale acest nume este legat de eliberarea („slobozirea”) ţiganilor din robie, veniţi în aceste locuri mai ales la începutul secolului al XIX-lea. Cele mai vechi urme ale existenţei oamenilor în aceste locuri se găsesc în apropierea satului Coroteni şi datează dinainte de Epoca Bronzului pe teritoriul ţării noastre (3 – 4 milenii înainte de Hristos).
Aceste vestigii ce dovedesc vechimea oamenilor în aceste locuri au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice realizate în apropierea satului Coroteni în punctele „C.A.P.” şi „Biserica veche” de către Muzeul de Istorie a judeţului Vrancea din Focşani. Aceste descoperiri dovedesc o intensă activitate economică cu profil agricol şi meşteşugăresc.
Perioada romană şi-a lăsat şi ea urmele în istoria localităţii, lucru dovedit de câteva monede de argint romane aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Focşani. În evul mediu continuitatea locuitorilor în aceste locuri este clar dovedită de urmele materiale descoperite, de existenţa unor grupări de familii, care în perioada următoare au devenit puternice. În prezent mai există aceste grupări de familii (Socol, Panait, Bîzu etc.) chiar dacă au mai venit în localitate şi alte denumiri onomastice.
Gradul de rudenie între aproape toţi locuitorii satului dovedeşte o evoluţie a localităţii pe o perioadă foarte îndelungată. În documente satul este amintit încă dinainte de secolul al XVII-lea fără alte precizări privind activitatea oamenilor.
Resurse Locale:
Torenţialitatea, şiroirea şi alunecările de teren sunt fenomene obişnuite în văile apelor din zonă şi au drept consecinţă degradarea rapidă a terenurilor, decopertarea solului şi în final scoaterea din circuitul economic a unor suprafeţe de terenuri agricole. Ocupaţia de bază la nivelul comunei rămâne totuşi agricultura.
Tradiţii

Etnia rromă a localităţii nu are o cultură tradiţională, totuşi, în trecut câteva familii au practicat fierăritul şi cărămidăria.
Cultura:
Ca repere culturale ale comunei Slobozia Bradului amintim Mănăstirea Rogozu: de călugăriţe, reînfiinţată în 1991, cu hramul "Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), datează probabil din sec. XVII, după documente din sec. XVIII, ctitorită de preotul Manea şi Armean; biserica din lemn reclădită (după Anuarul din 1909) în 1825, fondată de Constantin Ghimba Robescu, întărită cu anumite drepturi de a primi 30 de bolovani de sare pe fiecare an de Grigore Ghica voievod la 1828; casa de odihnă a Episcopiei Buzăului din 1960. În comună sunt două Camine culturale situate în satele Slobozia Bradului şi Coroteni.
Turism:
Ca obiective turistice enumerăm: Mănăstirea "Rogozu", schitul de maici situat la 7 km de E85, Biserica "Sf. Nicolae" sat Slobozia Bradului.Biserica "Sf. Nicolae" sat Slobozia Bradului
Lăcaşul cu hramul „Sf.Nicolae”, monument istoric, a fost zidit în anul 1808 cu blagoslovenia Episcopului Buzaului fiind ajutat de către vistiernicul Iordache Niculescu şi boierul Asanache Robescu.
La început biserica s-a zugravit în ulei fiind apoi restaurată în anul 1901 de către C.Sutzu cu ajutorul pictorului Nae Orăşanu.
În anul 1953 biserica s-a pictat în tehnica fresco de către pictorul Adolf Cantini; cutremurul din 1977 a produs mari avarii la structura bisericii necesitând lucrări de consolidare.
În anul 1994 s-au început lucrările de pictură din nou tot în tehnica fresco de către Elena Vasilescu.
Localizare:
Regiune: Subcarpaţii Vrancei - Câmpia Râmnicului
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focşani

Această localitate este situată în sudul judeţului Vrancea, la contactul dintre Subcarpaţii de Curbură ai Vrancei şi Câmpia înaltă a Râmnicului. Are ca vecini comunele Tâmboeşti în N, Obrejiţa în E şi Podgoria (judeţul Buzău) în SE.
Modalităţi de acces: 

Accesul în comună se face pe drumul E 85.


Mănăstirea "Rogozu"

În partea de NV a comunei, în mijlocul unei frumoase păduri, este situată "Mănăstirea Rogozu". În această mănăstire îşi desfăşoară activitatea un număr important de maici. Aceasta are o vechime mare, primele date concrete sunt din timpul domnitorului Matei Basarab. În ultimul timp aici au fost construite o capelă, un muzeu al mănăstirii şi o clădire nouă pentru cazarea maicilor.




Comuna Nistoresti-Judetu Vrancea

COMUNA NISTORESTI
            Nistoreştiul se află la aproximativ 80 de kilometri de Focşani, la o altitudine de peste 1.000 de metri. Doar 12 case din satul Viişoara nu beneficiază de curent electric, în tot Nistoreştiul. 
           În Nistoreşti mai există opt stâni, precum şi o renumită formaţie de cimpoieri. Dacă te aventurezi câteva sute de metri mai sus, poţi da nas în nas cu vreun urs, ori lup. Cerbii, căprioarele, vulpele şi iepurii sunt ceva obişnuit în zonă. 
           Suprafaţa comunei Nistoreşti este de 25060 ha din care 343 ha intravilan şi 24717 ha extravilan. Satele aflate în administraţie sunt: Nistoreşti, Bîtcari, Făgetu, Româneşti, Ungureni, Vetreşti-Herăstrău, Podul Schiopului, Brădetu, Valea-Neagră.
           Cei din Nistoreşti se mândresc cu formaţia de cimpoieri a comunei, cunoscută în ţară şi peste hotare prin participările cu succes la nenumărate festivaluri naţionale şi internaţionale.
Istoric:
          La Nistoreşti există un schit vechi de peste 200 de ani. Se numeşte Valea Neagră şi adăpostea câteva zeci de măicuţe în urmă cu 60 - 70 de ani. Astăzi, mai sunt doar câteva. Numele aşezământului se spune că vine de la unul din cei şapte feciori ai babei Vrincioaia, Nistor. Bătrâna i-ar fi dat pe cei şapte fii domnitorului Ştefan cel Mare, alături de care au luptat împotriva turcilor.
Resurse Locale:
         Resursele economice specifice zonei sunt valorificate prin activităţi de exploatarea şi prelucrarea brută a lemnului, prelucrarea finită a lemnului pe plan local, creşterea animalelor şi prelucrarea produselor animaliere, cultivarea terenului agricol, valorificarea fructelor de pădure şi a produselor pădurii, valorificarea rezervaţiilor naturale, a florei şi a faunei, a apelor sulfuroase şi plantelor medicinale, agroturism montan, lucrări silvice, dulgherie, tâmplărie. 
Traditii:
        Locuitorii au păstrat cu sfinţenie datinile şi obiceiurile strămoşesti. Tradiţiile cele mai bine conservate sunt cele legate de sărbătorile de iarnă, meşteşugurile populare (cusături, ţesături, drâstă pentru prelucrarea cergi, cojocărie) sau folclorul tradiţional. De asemenea, în fiecare an se serbează ziua comunei Nistoreşti.
Ziua comunei se sărbătoreşte pe 8 septembrie în fiecare an.

Hramul Mănăstirii Valea-Neagră

Are loc în fiecare an pe data de 15 august.

Festivalul de obiceiuri de iarnă 

În preajma Crăciunului pe 23-25 decembrie are loc Festivalul de obiceiuri de iarnă.
Cultura:
        Este cunoscută în ţară şi peste hotare formaţia de cimpoieri a comunei, care a participat cu succes la nenumărate festivaluri naţionale şi internaţionale.Ansamplul folcloric al comunei mai cuprinde şi alte formaţii artistice cum sunt cea de fluieraşi, solişti vocali şi instrumentişti cunoscuţi în toată ţara pentru meritele lor culturale, păstrarea datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti şi a portului popular.
Turism:
Pitorescul deosebit al zonei, rezervaţiile naturale şi traseele turistice montane fac din Nistoreşti o zonă cu multiple posibilităţi turistice.Principalele obiective turistice sunt: Cascada Mişina, Cheile Narujei I, Cheile Narujei Pădurea "Verdele", Lacul Negru, Mănăstirea Valea-Neagră, Vârful Pietrosul.
Cascada Mişina

Aria protejată Cascada Mişina ocupă un areal de 183,5 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj şi este situată în bazinul superior al pârâului Mişina. Relieful este dominat de puternicele procese tectonice din trecut, datorită cărora într-o zonă marcată de o pânză de sariaj şi o falie inversă, s-a format şi Cascada Mişina cu o rupere de pantă de peste 12 m.
Cheile Narujei I şi Lacul Negru

Aria protejată Cheile Nărujei I - Lacu Negru are o suprafaţă de 20 ha ( tip hidrogeomorfologic, botanic, forestier, peisaj ) şi este localizată în localitatea Herăstrău, pe cursul superior al Pârâului Năruja. Trăsătura caracteristică este fragmentarea terenului, în zona Cheilor Nărujei, unde s-a format un relief caracteristic de o deosebită spectaculozitate. Punctul central al acestei arii protejate îl constituie Lacul Negru. Situat la altitudinea de 1250 m, are o suprafaţă de cca. 1 ha şi o adâncime de 7,5 m. Ceea ce îi conferă un caracter de unicat în Vrancea este turbăria care se dezvoltă pe treimea inferioară, şi care are aspectul unui plaur. Denumirea de Lacul Negru provine de la întunecimea molidişurilor care-l înconjoară şi care se reflectă în apele limpezi ale lacului.
Cheile Narujei Pădurea "Verdele"

Aria protejată Cheile Nărujei Pădurea Verdele are o suprafaţă totală de 250 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj. Fiind situată în sectorul montan al Nărujei. Această arie protejată ocupă ambii versanţi din sectorul inferior al Cheilor Nărujei. Trăsătura caracteristică este puternica fragmentare, cu o energie de relief mare cu un maxim în sectorul Cheilor Nărujei, unde succesiunea sectoarelor înguste de tip canion, cu sectoare de luncă sau mici bazinete dau un aspect de o mare valoare ştiinţifică şi peisageră.
Mănăstirea Valea Neagră 

Mănăstirea se află în satul omonim, comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea, fiind o mănăstire cu obşte de maici. Schitul Valea Neagră, monument istoric naţional, a fost ctitorit de către părintele Maftei din satul Spineşti, în anul 1755.

Mănăstirea are în componenţa sa biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", monument istoric, şi turnul clopotniţă, ambele fiind incluse pe lista monumentelor de arhitectură. Maicile ce vieţuiesc în mănăstire susţin că numele mănăstirii „Valea Neagră” este dat de satul Valea Neagră aflat mai la nord de biserică. Biserica a fost înaltata pe un plan de tip nava, având încaperile dispuse pe axa est-vest, cu absida altarului si pronaosul decrosate fata de planul naosului. Edificiul s-a realizat din bârne de lemn, peretii încheindu-se si legându-se între ei cu o serie de grinzi. Intrarea principala este amplasata în golul peretelui de vest al pronaosului, la care se accede din pridvorul vestic, având scopul de a proteja intrarea în lacas.

Biserica nu are decoratii în interior-tocmai pentru a pune în evidenta catapeteasma sculptata în lemn.În cadrul ansamblului se disting usile împaratesti, pictura icoanelor lucrate în culori vii, bine executate portretistic. Mai jos de biserica se profileaza turnul-clopotnita cu cele trei etaje din lemn, cu deschideri pe toate laturile. Etajul turnului este amplasat peste parterul din piatra de râu, în care se accede printr-o deschidere încununata de o arcada semicirculara spre est.
Localizare:
Regiune: Depresiunea Vrancei
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focşani
Localitatea este aşezată în partea de vest a judeţului Vrancea, la contactul Subcarpaţilor de Curbură - Depresiunea Vrancei.
Modalităţi de acces: 

Nistoreşti se află la 80 de kilometri de Focşani

Parteneri

ClickLink.ro Blog

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service

Masini de Masini Rete Culinare