Comuna Jitia este situată in partea de sud-vest a Judeţului Vrancea, în zona de curbură a Carpaţilor, in depresiunea Bisoca-Jitia-Neculele.
GEOGRAFIE
Fundamentul zonei este constituit din roci mediterane, nisipuri şi argile, aşezate intr-o inclinare pericarpatica. Intâlnim versanţi abrupţi, supusi eroziunii şi alunecărilor de teren.
Dar, vazută cu ochii sufletului, natura aşezării noastre este aşa cum Al. Odobescu a înfăţişat-o în cartea Pseudo-cynegetikos. Venind dinspre Buzău scriitorul se opreste pe culmile Bisocii şi ale Ulmuşorului, fascinat de priveliştea ce i se desfăşura dinaintea ochilor “ sub aceste muchii pamântul se lasă la vale în costişe si pripoare gradate până se cufundă în jgheaburile mult umbrite ale Râmnicului si Râmnicelului” şi recunoaşte că nu se putea desprinde de aceste privelişti “ce oraşenilor le este dat arareori a le vedea”
La fel de bine surprinde natura locurilor si Al Vlahuţă în România pitorească prin 1901. Venind dinspre mănăstirea Găvanu, jud. Buzău, ajunge “în mareaţa spintecătură a Râmnicului. Acolo, valea se deschide ca o carte. Pe malurile revărsate, se înfig gospodării casuţe rare, fâneţe ingradite cu leaţuri, fâşioare de livezi prinse în clinuri înguste, gata să pornească şi să curgă in râpă”
ISTORIE
Primele documente
Nu deţinem documentele care să ateste vechimea aşezării, dar am aflat că primii locuitori au trăit in locuri izolate, fugiţi fiind din calea primejdiilor: popoare migratoare, turci, tătari, epidemii de ciumă şi holera etc.
Documentul cel mai vechi, considerat atestare documentară, se referă la anul naşterii unui locuitor, Mihailă – dogar de meserie – 1681.
Impreună cu alţi locuitori ai satului Jitia, ca martori, intăresc actul de proprietate al Mănăstirii Râmnic asupra moşiei Jitia.
Am aflat despre această moşie că a aparţinut inainte de 1700 boierilor din Divanul domnesc Vlad şi Şărbu. Aceştia au vândut-o boierilor Neagu şi Voica, soacra sa, de la care a cumpărat-o Mănăstirea Râmnic. Aceasta a stăpânit-o până in 1864 la secularizare.
În 1706,12 boieri din divan au stabilit hotarele moşiei , ele sunt aceleasi cu ale comunei de astăzi . S-au folosit toponime neaoşe româneşti, date de o populaţie stabilită aici cu mult înainte. Şi alte informaţii susţin ideea că localitatea este mult mai veche.
Numele comunei vine de la schitul Jitia, înfiinţat de boierii Fane Hagiul – pitarul si Gheorghe Dedulescu – slugerul pe la jumătatea secolului al XVII-lea. Schitul avea hramul Sf. Dumitru, pe care şi l-a păstrat şi după ce s-a transformat în biserică de mir – pe la 1800 când populaţia s-a retras de prin poienile pădurii din Dealu Roşu sau Ulmuşoru formând silişte (vatră de sat) pe tapşanul, împădurit pe atunci, de lângă gârlă, în Podu-Trestiei, sau Dealu Sării.
Credem ca primii proprietari ai moşiei au primit-o ca “danie” domnească, împreună cu locuitorii ei care au devenit clăcaşi.
Nenumăratele jalbe către proprietari sau stăpânire vorbesc despre viaţa lor. Manifestările de protest au fost diverse, culminând cu răscoala din 1907, când în Jitia a fost împuşcat Gheorghe Precup, locuitor din satul Măgura. Alţi doi ţărani au fost împuşcaţi la Dumitreşti.
Deşi au trăit atât de izolaţi, producându-şi cele necesare traiului în gospodărie, au participat la toate marile evenimente ale ţării, dându-şi tributul lor de jertfă în 1877 – 1916 – 1944.
Timpuri recente
În Primul Război Mondial, au avut loc bătălii chiar pe teritoriul comunei, menţionate în jurnalele de front – urmele tranşeelor se văd şi astăzi. Au fost 36 morţi – văduve – orfani – obligaţii faţă de ocupanţii germani. Dar al Doilea Război Mondial a fost mult mai dezastruos - deşi bătălii nu au avut loc în zonă.
Numărul morţilor s-a dublat, curând sărăcia şi foametea s-a instaurat, comunismul s-a instaurat şi el cu tot cortegiul său de nenorociri : cote obligatorii , arestări , frica terorii securiste care i-a cuprins pe toţi etc...
A fost şi o perioadă de relaxare a terorii, care a dat speranţe oamenilor şi le-a stimulat elanul creator. La noi în Jitia cea mai însemnată realizare a fost modernizarea căii de comunicaţie Dumitreşti – Jitia, care s-a construit între anii 1963 – 1965.
Între anii 1967 – 1968 s-a ridicat o nouă şcoală în Jitia reşedinţă, în mare parte prin contribuţia în bani şi muncă a locitorilor. În 1969 – 1971 a fost construit internatul cu .80de... locuri de asemenea prin contribuţia sătenilor. Au mai fost construite şcoli în satul Cerbu şi Podul Trestiei . Au fost construite cămine culturale, folosite în diverse ocazii până în prezent. Satele au fost electrificate, au apărut primele instalaţii de apă tot cu participarea oamenilor Dar nu ştiu când toţi oamenii vor fi convinşi de ce a însemnat cealaltă faţă a comunismului: instalarea cultului personalităţii cu urmările-i nefaste, îngrădirea libertăţii (în primul rând a cuvântului ), eşecul în economie – acele înrobitoare împrumuturi plătite cu hrana populaţiei, raţionalizarea alimentelor de bază, a benzinei, a energiei electrice. Dar “moştenirea cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul” (N. Djuvara – Istoria românilor – pag.229).
Ca pretutindeni în ţară şi la noi au fost răsturnate valori acumulate de veacuri cum ar fi respectul pentru tradiţiile străbune, pentru semeni, pentru morala creştină, pentru muncă şi omul muncitor ... patima alcoolului a pus stăpânire pe tot mai mulţi oameni.
Totuşi există un fond sănătos în rândul locuitorilor păstrători ai legilor morale nescrise, considerate sacre intr-o societate ce traieste in armonie si respect
Lipsa locurilor de munca i-a determinat pe multi dintre cei mai tineri gospodari sa-si agoniseasca cele necesare traiului muncind in Grecia , Italia, Franta.
Cei mai multi traiesc cu speranta ca se vor intoarce cu anume capitaluri si vor demara aici unele afaceri benefic tuturor. Unele semnale exista deja .
Etnografie
Din punct de vedere etnografic, comuna Jitia aparţine zonei Râmnicului prin port, grai, obiceiuri, arhitectura locuinţei, cu unele influenţe moldoveneşti şi transilvane datorită legăturilor de veacuri dintre populaţiile celor trei provincii româneşti.
Obiective de interes
Consideram ca localitatea noastra, Jitia, ramane o zona de interes cu frumoase perspective pentru anii ce vin. Si iata de ce :
Suntem înzestraţi cu o natură minunată şi cu oameni gospodari ce pot asigura un agroturism de calitate. Pot fi stabilite trasee către minţii din apropiere, pot fi vizitate unele obiective de mare interes pentru credincioşi cum ar fi vestita Mănăstire Poiana Mărului, monument istoric, înfiinţată pe la 1730 de către cuviosul stareţ Vasile, canonizat în 2003. Există noul lăcaş de cult, Mănăstirea Monteoru etc...
Comuna Jitia este cunoscută şi prin bogăţia izvoarelor minerale, unele folosite cu succes în trecut, în tratarea unor boli reumatice. Câteva pot şi trebuie să fie amenajate în folosul localnicilor, dar şi al celor veniţi din alte părţi.
Intreprinzatori
Există condiţii pentru înfiinţarea unei mici industrii. Se preconizează chiar înfiinţarea unei fabrici de pâine, a uneia de procesare a laptelui, o fermă zootehnică şi o intreprindere de prelucrare a lemnului.
Intreprinzătorii pot fi, în primul rând, cei plecaţi la muncă în străinătate sau alţi investitori cu capital, dornici să înceapă o afacere rentabilă.
