Arii protejate Rezervatii naturale si monumente ale naturii Vrancea

Cela 18 rezervaţii naturale adăpostesc o floră, vegetaţie şi faună, cantonate īn cele maidiverse biotopuri ale judeţului Vrancea, astfel īncāt aceste arii protejate reprezintă un adevărattezaur de genofond .Numeroasele studii privind biodiversitatea judeţului Vrancea au dus la identificarea anumeroase asociaţii vegetale şi animale īn care se regăsesc cca. o trăime din speciile de plantesuperioare īntālnite īn Romānia. Deosebit de importantă este si prezenta a peste 30 de specii deplante endemice sau declarate Monumente ale Naturii, a căror supravieţuire nu este posibilă īnafara unei reţele de arii protejate.Se remarcă deasemenea si prezenţa a numeroase specii faunistice ( unele de interes cinegetic), caredeasemenea au căpătat statutul de Monumente ale Naturii : corbul, capra neagră, ursul, rāsul, cocoşul de munte, fluturaşul de stāncă.Pentru păstrarea acestui echilibru, instituţia noastră, a depus şi depune intenseeforturi, acţionānd pe toate planurile pentru conservarea naturii si diversităţii biologice.

1. “ Pădurea Lepşa-Zboina“, rezervaţie forestieră si floristică este aflată īn apropierea localităţii Lepşa, are o suprafaţă de210,7 ha. Situată īn bazinul superior al pr. Lepşa, peversantul sud-vestic al Mt.Zboina Neagră ( 1350 m )acest areal conservă arborete forestiere de tip natura lfundamental, cu vārste cuprinse īntre 100-120 de ani precum si o floră care datorită condiţiilor staţionale foarte variate este deosebit de bogată īn specii endemice,vulnerabile sau rare.

2. “Cheile Tişiţei” arie protejată mixtă, hidrogeomorfologică, forestieră, floristică, faunistică si de peisaj, ocupă omare parte din bazinul hidrografic al Pr. Tişiţa si este una dintre cele mai importante arii protejate din judeţul Vrancea.Relieful este caracterizat printr-o puternică fragmentare tectonică si hidroerozională, prezentānd văiadānci, de tip canion, lunci largi, de o mare frumuseţe dar si piscuri semeţe de o spectaculozitate aparte, care sedetaşează īn lungul cumpenelor de apă. Din punct de vedere biogeografic, aria protejată Cheile Tişiţei se remarcăprin prezenţa unui mozaic de specii, care ilustrează marea varietate a condiţiilor staţionale.

3. Pădurea Cenaru, este o arie protejată de tip geologic, botanic,forestier si de peisaj, cu o suprafaţăde 365,8ha.Vegetaţia forestieră esteformată din făgete şi arborete de amestec răşinoase cu foioase ( brad,molid, fag, carpen, mesteacăn, plop,salcie, etc. ) īntre care se găsesc 741exemplare de Tisă ( Taxus baccata L.)element floristic atlantic-central european, monument al naturii, īnregistrānd dimensiuni de pānă la 18m īnălţime şi vārste de pānă la 200 deani, ceea ce le situează pe locul al 4-lea pe ţară. Īn covorul ierbos au fostidentificate 377 specii de plante, dincele mai diferite provenienţe fitogeografice, printre care şi numeroase specii endemice.

4. Aria protejată Reghiu-Scruntaru este de tip mixt ( geologică, paleontologică, botanică, peisaj ), are o suprafaţătotală de 95,7 ha si este se află situată pe ambele maluri ale rāului Milcov, īn zona unde valea longitudinală a Milcovului, dispusă paralel cu stratele de rocă ridicate la verticală, coteşte īn unghi drept spre dreapta şi traversează alternanţa de strate de gresie, marne, argile şi calcare care, īn urma eroziunii diferenţiate, au dat naştere unui relief” ruiniform ”, de mare frumuseţe peisagistică.

5. Aria protejată” Pădurea Dălhăuţi” ( tip botanic si forestier ), ocupă o suprafaţă de 188,3 ha este situată pe versantul estic al Subcarpaţilor Curburii, la limita de tranziţie dintre silvostepă şi subzona stejarului, īn care pătrunde sub zona fagului īncāt arboretele forestiere sunt foarte variate şi ajung la vārste seculare, realizāndu-se diametre impresionant de mari la fag şi stejar.Din punct de vedere floristic, Pădurea Dălhăuţi aparţine regiunii euro-siberieneprecum şi provinciei balcano-moesică şi ponto-sarmatică, īntālnindu-se un adevărat mozaic vegetal īn care seregăsesc peste 400 de specii de plante superioare.

6. Aria protejată “Cascada Putnei “(tip hidrogeomorfologic, botanic,peisaj ), ocupă o suprafaţă de 10 ha, fiind localizată īn apropierea localităţii Lepşa, areal unde rāul Putna traversānd bordura externă a Munţilor Vrancei pe o linie de falie, aformat cascada actuală, iar īn aval, lacca. 200 m, pe malul stāng există oveche cascadă, părăsită īn urma mişcărilor geotectonice, īn urma cărora Putna şi-a schimbat cursulspre dreapta, pe albia actuală,fenomen unic cunoscut īn Romānia.

7. Aria protejată ” Strāmtura Coza” ( tip geomorfologic, peisaj ) are o suprafaţă totală de 15 ha si este localizată īnapropierea satului Coza, com. Tulnici. Procesele tectonice ( falierea stratelor ) şi eroziunea de suprafaţă pun īnevidenţă succesiunile litologice divers colorate, de o mare frumuseţe peisagistică.

8. Aria protejată “Groapa cu Pini ” ( tip paleontologic ) are o suprafaţă totală de 11,1 ha si este localizată īnapropierea satului Coza, com. Tulnici.

9.Aria protejată “Rāpa Roşie” ( tip geomorfologic ) are o suprafaţă totală de 49,6 ha si este localizată īn apropiereasatului Coza, com. Tulnici. Situată pe un orizont al breciei sării, care, fiind foarte slab coezivă şi uşor solubilă esteputernic fragmentată de eroziunea pluvionivală care au modelet-o sub formă de ogaşe, canioane, turnuri, pālnii şiavene sufozionale care dau peisajului un caracter spectaculos de pseudocarst. Īn scopul preveniriialunecărilor de teren si a eroziunii solului au fost efectuate plantaţii de protecţie.

10. Aria protejată “Algheanu” ( tip geologic, peisaj), are o suprafaţă de 10 ha si este situată īnlocalitatea Vrāncioaia. Structura geologică este alcătuită din depozitele de terasei a 6-a a Putnei,respectiv din prundişuri şi nisipuri roşcate-gălbui, situate peste depozitele salifere de vārstă aquitanian-burdigaliană formate din argilecenuşii intercalate cu gipsuri şI gresii gipsifere,acoperite de formaţiuni ale breciei sării.

11. Aria protejată ” Pārāul Bozu” are o suprafaţăde 5 ha si este situată in localitatea Prisaca,Com. Valea Sării. Importanţa ştiinţifică constă īnabundenţa de mecanoglife (urme de valuri,urme de picături de ploaie şi urme a curenţilorturbizi de fund şi suprafaţă ) şi a ichnoglifelor( urme de pasi de vieţuitoare ) aparţionānd lacca. 35 de specii de vertebrate şi 5 denevertebrate dintre care cele mai importantesunt urmele de paşi ale păsărilor acvatice(pescăruşi, raţe, gāşte, cocostārci, cocori, sitari )şi mamifere (paricopitate , feline, canine, dar,mai ales de elefanţi ).Aceste urme de vieţuitoare dau informaţii cu privire lacondiţiile de paleomediu : bazine lacustre puţinadānci, īn condiţii de climă caldă, bogată īnprecipitaţii, frecventate de faună specifică.

12. Aria protejată “Focul Viu de la Andreiaşul de Jos “are o suprafaţă de 12 ha ( tip geologic, botanic,forestier, peisaj ). Datorită faptului că Valea Milcovului se īnscrie pe linia de falie Caşin-Bisoca, prin fracturile scoarţei ies la suprafaţă hidrocarburi gazoase care se autoaprind si ard cu flăcări īnalte de pană la 30-40 cm.

13. Aria protejată “Cheile Nărujei I- Lacu Negru “are o suprafaţă de 20 ha ( tip hidrogeomorfologic, botanic,forestier, peisaj ) si este localizată īn localitatea Herăstrău, pe cursul superior al P. Năruja. Trăsăturacaracteristică este fragmentarea terenului, īn zona Cheilor Nărujei, unde s-a format un relief caracteristic de odeosebită spectaculozitate. Punctul central al acestei arii protejate īl constituie Lacul Negru. Situat la altitudinea de 1250 m, are o suprafaţă de cca. 1 ha si o adāncime de 7,5 m. Ceea ce īI conferă un caracter deunicat īn Vrancea este turbăria care se dezvoltă pe treimea inferioară, si care are aspectul unui plaur. Denumirea de Lacul Negru provine de la īntunecimea molidişurilor care-l īnconjoară si care se reflectă īnapele limpezi ale lacului.

14. Aria protejată “Cheile Nărujei II-Verdele”, are o suprafaţă totală de 250 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic si de peisaj. Fiind situată īn sectorul montan al Nărujei, această arie protejatăocupă ambii versanţi din sectorul inferior al Cheilor Nărujei. Trăsătura caracteristică este puternicafragmentare, cu o energie de relief mare cu un maxim īn sectorul Cheilor Nărujei, unde succesiunea sectoarelor īnguste de tip canion, cu sectoare de luncă sau mici bazinete dau un aspect de o mare valoareştiinţifică si peisageră.

15. Aria protejată “ Cascada Mişina “ocupă unareal de 183,5 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunisticsi de peisaj si este situată īn bazinul superior al Pr. Mişina. Relieful este dominat de puterniceleprocese tectonice din trecut, datorită căroraīntr-o zonă marcată de o pānză de şariaj si ofalie inversă, s-a format si Cascada Mişina cu orupere de pantă de peste 12 m.

16. Aria protejată “ Căldările Zăbalei -Zārna Mică “,are o suprafaţă totală de 350 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic si de peisaj sieste situată īn bazinul superior al Pr.Zăbala. Acest areal este protejat datoritămorfologiei deosebite a Pr. Zăbalei, curenumitele “ Căldări ale Zăbalei “, pentrupădurile deosebite de aici si nu īn ultimul rānd pentru asociaţiile floristice sifaunistice īntālnite īn acest perimetru.

17. Aria protejată “Muntele Goru” are o suprafaţă totală de 388,1 ha, este de tip geomorfologic, forestier,floristic, faunistic si de peisaj. Ocupă o mare parte din etajul pădurilor boreale si aproape tot etajul subalpin alMt. Goru ( 1875 m ), obiectivul central ocrotit de această arie protejată este vegetaţia caracteristică etajuluisubalpin, componenta principală fiind unicul jnepeniş din M-ţii Vrancei, precum si alte numeroase specii deplante si animale endemice sau rare.

18. Aria protejată “Lunca Siretului“, are o suprafaţă totală de 388,4 ha si este constituită pentru ocrotirea păsărilor migratoare sau sedentare. Cuprinde trupurile de pădure Dumbrăviţa si Pădurea Neagră, situate īn apropierea localităţilor Răstoaca si Răduleşti, locuri īn care, datorită faptului că Valea Siretului se īnscrie peuna dintre cele mai importante rute de migraţie a păsărilor, adăpostesc numeroase specii de păsări ocrotitepe plan naţional si internaţional.

Reghiu-Scruntar-Judetul Vrancea

Rezervatie naturala de tip mixt, desemnata prin Legea nr. 5/2000, cuprinde doua trupuri dispuse pe dreapta si stanga Paraului Milcov, in zona localitatilor Reghiu si Sindrilari. Aria protejata se suprapune sectorelor de vale longitudinala si respectiv transversala a Milcovului, sapate in strate alternante de gresii, argile, marne si calcare, cutate si redresate la verticala. Efectul este aparita in peisaj a unui spectaculos relief ruiniform, a carui valoare stiintifica se amplifica prin axistenta resturilor fosile de nevertebrate din Miocen si de mamifere de varsta sarmato-pliocena.
Relieful este reprezentat de versantii abrupti pana la verticala pe malul drept al raului Milcov, formati din strate cu orientari diferite, alcatuite din roci cu duritati variabile, erodate diferentiat, conferindu-se astfel versantilor un aspect ruiniform. Relieful in ansamblu se prezinta puternic fragmentat de paraie torentiale, cu vai inguste si adanci, dintre care cea mai spectaculoasa este cea a pr. Valcea (Creiu), care strapunge stratele verticale de gresie in punctul numit Poarta Dracilor. in conditiile alternantei de strate cu alcatuiri si duritati diferite, a cutarii si a ridicarii la verticala a stratelor, a puternicelor procese tectonice care au generat falia Casin - Bisoca, precum si a violentelor cutremure de pamant, aceste elemente cu rol in declansarea si desfasurarea proceselor geomorfologice determinante ale unor forme de microrelief, au generat in acest spatiu aparitia unui peisaj de o deosebita valoare estetica si stiintifica.Rezervatie naturala Reghiu Scruntar se suprapune sitului Natura 2000 cu acelasi nume.

Cai de acces:
Drumul judetea, care urmeaza albia raului Milcov, Dj 205A Focsani – Odobesti – Andreiasu, pana in localitatile Reghiu sau Valea Milcovuluio.
Limitele trupului (1) situat pe versantul stang al Raului Milcov:
Limita de nord: coincide cu baza de versant care se termina in albia Paraului Reghiu.
Limita de est: se desfasoara din albia Paraului Reghiu, spre sud, pana la limita superioara a intravilanului localitatii Valea Milcovului.
Limita de sud: se desfasoara pe o culme secundara care porneste de la vestul localitatii Valea Milcovului si se oresta la obarsia unui afluent de dreapta al paraului Reghiu.
Limita de vest: urmareste spre nord si avale afluentul de dreapta al paraului Reghiu pana in albia Paraului Reghiu.
Limitele trupului (2) situat pe versantul drept al Raului Milcov:
Limita nordica: porneste din apropierea confluentei Paraului Reghiu cu Milcovul, ontinua pe la baza abruptului, la marginea suprafetei construite a localitatii de pe malul drept, pe limita de subparcela, pana intersecteaza albia Paraului Milcov.
Limita de est: se desfasoara intre albia Milcovului prin punctul numit Poarta Diavolului si prin Dealul Chicera (537 m) pana la obarsia paraului Valcea.
Limita de sud: coincide cu albia, Paraului Valcea, de la obarsie pana la confluenta acesteia cu Milcovul.
Limita de vest: se desfasoara spre avale pe valea Paraului Milcov, urmand sinuozitatile abruptului din malul drept, de la confluenta cu Valcea pana in apropierea confluentei cu Paraul Reghiu

Lepsa - Atractiile zonei

Asezata in inima muntilor si dealurilor vrancene, Lepsa este o oaza de liniste si frumusete, un loc unde turistul revine mereu pentru a se intalni cu natura si pentru a se regasi pe sine. Drumetii in salbaticia Cheilor Tisitei, refacere si odihna pe malurile Putnei, intr-un peisaj mirific, sau regasirea pacii sufletesti la Manastirea Lepsa sunt cateva dintre placerile unei vacante minunate pe care o puteti petrece la Lepsa

REZERVATIA NATURALA « CHEILE TIŞITEI » . Una dintre principalele atractii ale zonei atat pe timp de vara, cat si in sezonul rece este rezervatia naturala Cheile Tisitei. Aici, paraul Tisita a sapat o vale adanca intre Tisaru Mare si magura Rapa Caprei, formand aceste chei de o deosebita frumusete. Rezervatia naturala, aflata la 850 de metri altitudine, masoara 4,5 kilometri lungime, fiind una dintre cele mai mari zone protejate de pe teritoriul Vrancei. Daca vizitati rezervatia, cu putin noroc puteti intalni pe versantii stancosi cateva capre negre, specie ocrotita prin lege. Tot aici traieste si o pasare de dimensiuni mici, denumita fluturasul de stanca. Pe teritoriul rezervatiei traiesc si alte animale salbatice, printre care si ursi, insa pe acestia nu si-ar dori sa ii intalneasca de aproape nici un turist.

MANASTIREA LEPSA. Indiferent in ce perioada a anului veniti la Lepsa, puteti intra macar cateva minute in mica bisericuta a Manastirii Lepsa. Amplasata intr-un cadru natural deosebit de pitoresc si ingrijita cu multa dragoste de maicute, Manastirea Lepsa este unul dintre cele mai vechi asezaminte spirituale din spatiul vrancean. Manastirea, care poarta hramul "Nasterea Maicii Domnului", a fost initial ridicata in anul 1789 de localnici pe locul primit ca danie "de batranul Grigorie Gherman din Tulnici". Daramata in 1927 si refacuta din lemn in 1936, aceasta manastire a fost reinfiintata dupa anul 1989. Manastirea se afla la 200 m distanta de Villa Jollie, turistii cazati aici putand participa la slujba de seara fara a-si face probleme de distanta mare pana la locul de cazare atunci cand se termina ceremonia religioasa.

CASCADA PUTNEI. La cativa kilometri de Lepsa se afla Cascada Putnei, o rezervatie naturala in miniatura. Aici ajungeti coborand pe niste scari de piatra protejate cu balustrade. Cascada are circa 80 de metri lungime, iar apa se strange intr-un lac cu o adancime de aproximativ 12 metri. Turistul poate poposi mai mult aici, admirand frumoasele "bulboane" sau ochiuri de apa formate prin curgerea puternica a raului. Iarna, peisajul este imbogatit de bulgarii de zapada adunati pe malurile raului. Un scurt rastimp petrecut langa valtoarea apelor Putnei va poate relaxa si revigora psihic, cascada avand, intr-o oarecare masura, si un efect terapeutic. Locatia poate fi accesata si pe jos, fiind doar la o ora distanta de mers pe jos de Vila Jollie.

PASTRAVARIA LEPSA. Daca va place mancarea, si mai ales, mancarea buna, pregatitiva pentru un ospat pe cinste cu aperitiv, felul principal si felul secundar PASTRAV. Infiintata in 1955, cu o capacitate de 10 tone de pastravi, pentru consum si repopularea apelor, Pastravaria Lepsa este una din principalele surse de pastrav proaspat pentru unele dintre restaurantele de top din intreaga Romanie, de aici putand fi achizitionat la preturi foarte atractive pastrav pentru consum personal. Carnea de pastrav este deosebita la gust si foarte sanatoasa, reprezentand o delicatesa culinara.

ALTE ATRACTII. Fie iarna sau vara, Lepsa este locul ideal pentru plimbare in aer liber. Puteti face drumetii pe jos catre Gresu sau catre Soveja, unde se afla un mausoleu dedicat eroilor din primul razboi mondial. Aceasta din urma se afla la circa 14 kilometri de Lepsa, insa drumul nu este recomandat pentru circulatia cu masina deoarece nu a mai fost refacut de mult timp. Un obiectiv deosebit este si. Langa Tulnici, la Galaciuc exista o tabara pentru elevi, situata la circa 700 de metri altitudine, intr-o padure de brad. De aici se pot vedea cinci din cele sapte sate intemeiate de feciorii Tudorei Vrancioaia.

Rezervatia Naturala "Focul Viu"-Judetul Vrancea

REZERVATIA NATURALA FOCUL VIU

              Rezervatia naturala Focul Viu de la Andreiaşu de Jos a fost infiintata prin Legea 5/2000 si este situata pe versantul drept al Milcovului în spaţiul localităţii Andreiaşu de Jos, ocupând un sector al versantului nordic al Culmii Titila, afectat pe o arie extinsă de alunecari de teren active. Structura geologică este marcată de falia Caşin - Bisoca, prin ale carei fracturiprofunde hidrocarburile gazoase ies la suprafaţă şi se aprind spontan, cu flăcări înalte pâna la 30 cm, Debitul emanaţiilor de gaze este influenţat idirect de nivelul precipitaţiilor atmosferice, gazele naturale intersectând pânze de ape freatică, pe care o antrenează in drumul lor spre suprafaţă. In zona punctelor cu emanatii de hidrocarburi s-a amenajat o infrastructura de vizitare

Cai de acces
Drumul judeţean Dj 205 A, Focşani – Andreiaşu de Jos care urmăreşte albia Râului Milcov, în continuarea căruia se afla drumul comunal Andreiaşu de Jos - Andreiaşu de Sus.

Limita de nord:
se suprapune unui sector al vaii Milcovului situat in sudul localitatii Andreiaşu de Jos urmand in continuare limita fondului forestier, pana la drumul local dintre Andreiasu de Jos si Andreiasu de Sus.

Limita de est
se desfasoara in lungul drumului forestier local.

Limita de sud
se desfasoara la limita nordica a localitatii Andreiasu de Sus de la drumul local pana la albia unui organism torential .

Limita de vest
se desfasoara intre albia unui torent şi continuă către nord – vest până în albia Milcovului.