Legende Vii in Comuna Vintileasca-Lacul fara Fund-Judetul Vrancea

            Un alt loc de legenda din comuna Vintileasca este Lacul fara fund. Oamenii spun ca nimeni nu a putut sa vada cat este de adanc lacul. I s-ar spune asa de cand oamenii au incercat sa il sece pentru a valorifica pestele, insa nu au reusit. Si aceasta legenda a fost transmisa din om in om. „Se spune ca pe vremuri s-a produs o prabusire tectonica. Batranii spun ca acolo era o padure. Intr-o dimineata, cand s-au trezit au vazut acolo o adancitura care s-a umplut cu apa. Pe timpul lui Ceausescu in mijlocul lacului a crescut vegetatie, un muschi foarte mare cu nuferi frumosi, albi si galbeni. Pe lac erau si rate si gaste salbatice. Atunci ei eu zis sa scoata muschiul la mal si apoi sa valorifice pestele. Au scos o parte din muschi la mal, insa nu l-a putut distruge. Au incercat sa sece lacul, insa nu au reusit. Pestele a murit pentru ca iarna a ramas apa putina pentru ca ei incercau sa il sece dar nu reuseau. De asta ii spune lacul fara fund, pentru ca nu l-au putut seca. Dar acolo sunt venele de apa care il alimenteaza mereu. Nimeni nu a putut ajunge in mijlocul lacului”, spun satenii din Vintileasca. Din pacate, locul de legenda a adus si multe nenorociri, mai ales ca mult persoane si-au pierdut viata in lac. Unii au mers la scaldat acolo, altii au mers la pescuit. „Acolo eram sa mor si eu. Mie mi-a placut sa pescuiesc. Ma ducem cu fratele meu la lac, intram pe muschi pentru ca era un brad cazut in apa. Ajungeam pe muschi mergand pe acel brad. Si ma duceam la pescuit. Dupa ce au scos muschiul, a ramas o scoarta. Cand am ajuns la ea s-a rupt scoarta cu mine. Am strigat dupa ajutoare si a venit cineva de m-a scos ca ma tot duceam in namolul ala. Au murit multi care au fost la scaldat”, spune o localnica. Chiar si acum merg oamenii la pescuit la Lacul fara fund. Vara, vin turisti in zona care isi instaleaza corturile pe malul lacului. Tinerii merg la scaldat acolo, iar altii la pescuit, pentru ca ... „are lacul peste”. Satenii sunt insa nemultumiti ca nimeni nu a facut nimic pentru a promova aceste legende. „Eu va spun ca Vintileasca este o comuna plina de traditii vii pastrate si un loc de legenda. Ar trebui ca cineva sa faca o investitie in comuna. La Pietrele Fetei ar trebui imprejmuita zona si promovata, pentru ca ar putea deveni un punct de atractie pentru eventualii turisti. Si la lac s-ar putea amenaja ceva pentru tineri. Cu siguranta ca ar veni mai multi aici”, ne spune o localnica.

Legende Vii in Comuna Vintileasca-Pietrele Fetei-Judetul Vrancea

              Un adevarat taram de poveste poate decoperi oricine in comuna Vintileasca. Peisajul este salbatic, de parca omul nu si-ar fi pus amprenta asupra naturii. Peisajele vii de la Vintileasca sunt un remediu bun pentru oricine doreste sa scape de aglomeratia oraselor si sa se relaxeze in mijlocul naturii. 

Vintileasca, o comuna aflata la 70 de kilometri de Focsani este un taram aparte. Peisajele te imbie la visare. Te relaxezi in mijlocul celor mai inalti brazi, a numeroaselor paraie care coboara din munti, alaturi de oamenii locului care par a fi cei mai buni naratori. De la oricine iti iese in drum poti afla legendele locului. Oamenii povestesc despre legenda Pietrelor Fetei. Pe dealul cu acelasi nume zac ca dovada doua pietre uriase. Oamenii spun ca legenda ar fi adevarata, altfel nu ar fi explicabila prezenta celor doua pietre. Batranii povestesc ca au auzit de la stramosi legenda celo doua stanci. Nea’ Gheorghe, pe care l-am intalnit pe strada in timp ce se intorcea de la sararie, spune ca legenda s-a transmis din gura in gura si o stiau chiar si strabunicii sai. „Se spune ca inaintea noastra, pe aceste meleaguri, au trait uriasii. Batranii spun ca cei mai mici dintre uriasi, copiii, se intreceau aruncand pietre de pe munte. Asa se face ca doi dintre copiii de uriasi au urcat pe muntele Piatra de unde s-au luat la intrecere care arunca cel mai departe piatra. Mai intai a aruncat baiatul, apoi si fata. Ea si-a strans toate fortele si a aruncat mai departe decat baiatul. Atunci, el, de suparare, a luat o sabie si si-a taiat piatra in doua. Cica fata, ca sa nu ii taie si ei piatra, s-a ajezat in genunchi si a cuprins-o in brate. Chiar si acum se mai vad urmele de la genunchii fetei pe piatra”, povesteste Nea’ Gheorghe. Omul este de parere ca legenda ar fi adevarata. „Cine sie daca o fi asa. Eu cred ca exact ca in poveste s-a intamplat, ca daca nu a fi nu s-ar gasi motiv pentru acele pietre de pe deal”, ne mai spune batranul. Oamenii locului sunt convinsi ca uriasii au existat inaintea lor pe acele meleaguri. Ei mai povestesc si de primul contact dintre uriasi si oameni. Pe atunci, oamenii erau pe pamant doar niste gandaci. „Se zice ca intr-o zi unul dintre copiii de uriasi a gasi doi gandaci pe pamant. I-a luat in pumn si a fugit acasa, la mama lui. A deschis pumnul si i-a spus «Uite, am gasit doi gandaci». Atunci femeia i-a zis «Nu le face rau. Da-le drumul pentru ca ei vor fi urmasii nostri pe pamant». Vedeti, asta eram noi pentru uriasi,doi gandaci”, spune o femeie din sat.

Comuna Vintileasca-Judetu Vrancea

COMUNA VINTILEASCA

 
Despre așezarea Vintileasca, cândva Neculele, amintește A. Vlahuță în ,,România pitorească'': ,,Abatem la stânga și urcăm pe podișuri verzi, înecate de soare,căsuțe albe, rari, încep să se ivească pe trâmba de fâneață, ușor înclinată pe spatele rotund al muntelui, de sus, bisericuța de lemn privește în vale peste micile gospodarii împrăștiate pe întinsul tăpșan. E satul Neculele așternut în lumina, în zariște largă si in miros de flori''. Aici trăiesc oameni care își păstrează în sufletele lor moștenirile din străbuni, niște oameni simpli și totuși atât de nobili în îndeletnicirile lor."
Istoric:

Daca veți răsfoi filele de istorie despre denumirea comunei Vintileasca, ați vedea că se trage cu sute de ani în urmă, când pe acest platou au avut loc lupte intre hoardele tătare si băștinașii acestor locuri, conduși de Voievodul Vintilă Vodă. În urma acestor acte de eroism, teritoriul a fost donat Mânăstirii Poiana Mărului , astfel că, până în anul 1864, această moșie, cu denumirea de Vintileasca, a fost exploatată de către călugării și starețul schitului, folosindu-se la lucratul pământului de argați și chiar de robi. 
În anul 1864, când Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a trecut la secularizarea moșiilor mănăstirești, a împroprietărit țăranii argați și pe cei fără pământ care și-au construit case pe vechea moșie, întemeind astfel satul Vintileasca.

Resurse Locale:

Principalele resurse ale comunei Vintileasca sunt apele sulfuroase, agroturismul și nu în ultimul rând, fondul forestier.
Pădurea

Pădurea reprezintă principala sursă de trai pentru locuitorii acestei așezări, activitățile acestora din urmă fiind legate într-o proporție covârșitoare de exploatarea forestieră.

Apele sulfuroase 

Apele sulfuroase se află în satul Tănăsari, cândva aceste băi fiind un punct de atracție pentru turiști; având în vedere potențialul turistic, administrația locală urmărește readucerea la viață a acestor locuri, prin dezvoltarea de proiecte viabile în zonă.

Agroturismul

Plasarea localității într-o zonă muntoasă cu priveliști de o frumusețe rară constituie o resursă inepuizabilă pentru localnicii care practică agroturismul. Locurile atrag prin mirificul naturii, munții Stejicu, Monteoru și Furu Mare fiind un punct de atracție pentru montanieri.
Traditii:

Tradițiile păstrate în Vintileasca sunt legate de evenimentele cele mai importante din viața omului, precum nașterea, botezul, căsătoria, moartea, precum și de sărbătorile de peste an. Unele obiceiuri, precum Plugușorul, sunt păstrate cu sfințenie,altele și-au pierdut trăsăturile arhaice, căpătând nuanțe ale prezentului socio-economic și cultural; de exemplu obiceiurile legate de căsătorie, precum momentele pețitului,rolul surorilor de mireasă,vornicul păstrează doar o parte din farmecul de altădată.
Căsătoria, botezul, obiceiurile de înmormântare, claca (organizată pentru muncile mai grele precum scărmănatul lânii, culesul porumbului, cositul fânului, lipitul casei, etc. ), obiceiurile legate de construirea unei case, toate aceste tradiții încă fac parte din viața locuitorilor comunei Vintileasca.
Confecționarea măștilor folosite la sărbătorile de iarnă

Tot traditionale sunt si meştejugurile,unele care se mai păstrează şi azi,confectionarea măştilor,pentru sărbătorile de iarna.Măştile reprezintă:mos,babă,ursar,general,sanitar,pădurar.

Cusutul și țesutul 

Cusutul și țesutul obiectelor de îmbrăcăminte se mai practică doar în cercul de meșteșuguri .

Hora satului 

La Vintileasca încă mai au loc hore în sat, duminicile și în zilele de sărbătoare: Anul Nou,Paști,Rusalii.

Încondeiatul ouălor de Paști

De sfânta sărbătoare, orice gospodar din Vintileasca te va întâmpina cu ouă încondeiate sau căznite care îți încântă sufletul.
Ouăle pentru încondeiat se strâng începând cu prima zi a Postului Mare,la jumătatea postului se număra și se aleg, albe pentru încondeiat, roșcate pentru irosit. Încondeiatul se face de regulă în ziua de Joi Mari. Ouăle se fierb, se încondeiază cu izvodul(model). Apoi oul se scufundă într-o baie călduță cu vopsea sau, ca in vechime, cu zeama unor plante colorante. Se scot pe o cârpă moale și, după ce se usucă, se încălzesc în vatra sobei și se șterg de ceară cu o stofă aspră de lână(cioareci).
Cultura:

Vintileasca, vatră străveche a etnografiei şi folclorului românesc şi a unor valori culturale remarcabile, deţine un peisaj pitoresc, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumuseţe aparte: Pietrele Fetii, Lacul Mare, Muntele Stejicu, Vârful Furu. Totodată, mânăstirile Poiana Mărului din localitatea vecină Jitia, Schitul Monteoru-cu poiana Monteoru-rezervație naturală , atracţie turistică aparte, vorbesc de istoria acestui ţinut.
Valorile culturale din comuna Vintileasca îmbină elemente de cultura tradiționale(obiceiuri, meșteșuguri, folclor muzical și literar)precum si elemente de cultură moderne: interesul oamenilor pentru școală și valorile ei, interesul pentru valorile morale perene. 
Relieful, alcătuit din munţi şi dealuri subcarpatice, câmpie şi luncă, este completat de locuri şi monumente istorice, regiunea fiind purtătoarea unui străvechi şi valoros tezaur al civilizaţiei şi culturii populare
Localitatea dispune de un cămin cultural la care tinerii și vârstnicii se strâng la hori, baluri, unde au loc serbările și concursurile școlare. Prin Căminul Culturăl și prin organizarea activităților în cadrul căminului se păstrează tradițiile locale, se dezvoltă spiritul cultural, propovăduit prin intermediul formațiilor artistice: formații de dansuri și soliști vocali.
Turism:

Fiind un sat de munte din ținuturile Râmnicului Sărat, așezat în Depresiunea Neculele,cu deschidere spre dealuri și câmpie prin Valea Râmnicului Sărat, Vintileasca este o oaza de frumusețe, cunoscută pentru pădurile de brad, a schitului care străjuie pe vârful muntelui Monteoru, a lacului care se afla la intrarea în comună…toate acestea fac ca an de an, localitatea să fie o atracție turistică importantă. 
Poziţia geografică, cadrul natural şi cel cultural istoric favorizează diferitele forme de turism: de circulaţie, de sejur, cultural, rural, de vânătoare şi pescuit, agromontan sau de week-end. Dezvoltarea acestuia este garantată de promovarea unor proiecte privind reabilitarea şi echiparea edilitară a zonelor turistice, stimularea iniţiativelor private în turism, îmbunătăţirea structurii informaţionale privind oportunităţile turistice, conştientizarea populaţiei asupra avantajelor şi implicaţiilor agroturismului, protecţia mediului, turismul de vânătoare şi pescuit.
Lacul Mare

Printre numeroasele lacuri care au luat naștere prin acumularea apelor în depresiuni, în urma procesului de dizolvare a sării, se numără și Lacul Vintileasca (Lacul Mare). Lacul, bine conturat ca formă (malul vestic și cel nordic pătrund ușor sub apă, iar cel estic și cel sudic sunt abrupte) are o faună bogată în pești și crustacee.

Schitul Muntioru

La o altitudine de 1.300 metri, trecând printr-o superbă pădure de brad, pe un platou mirific, găsim Schitul Muntioru "Schimbarea la față", care se află în Poiana Muntioru. Aceasta se suprapune peste o fâneață împădurită, bogată în specii de orhidee. Vegetația ierboasă abundentă și caracteristicile arboretului din vecinătate fac din acest sit un areal intens frecventat de specii de ungulate și implicit de carnivore mari, aceasta arie protejată făcând parte din Rețeaua Ecologică Locală pentru Protecția Carnivorelor Mari din Vrancea".

Băile sulfuroase

Băile sulfuroase, care se află în satul Tănăsari, fiind cunoscute pentru nămolul care este benefic împotriva bolilor reumatice.

Pietrele feţii

Pietrele fetii, cunoscut monument natural, amintit în opera lui Vlahuță, "România pitorească"
Localizare:

Regiune: Regiunea de sud - est a ţării
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Râmnicu Sărat

Comuna Vintileasca este situată în partea de sud-vest a județului Vrancea, la granița cu județul Buzău, unde se învecinează cu comuna Chiojdeni , comunele Andreiașu de Jos și Nereju și Jitia. Localitatea are în componență șase sate (Vintileasca, Neculele, Tănăsari, Bahnele, Poiana Stoichi, După Măgura) și face parte din regiunea de sud-est a țării, cel mai apropiat oraș fiind Râmnicu Sărat, care se află la 67 km distanță.

Modalităţi de acces: 

Principala cale de acces este DN2R, care tranzitează localitatea.