Muzeul Vrancei-Adjud

ADJUD

  Primul muzeu organizat în orasul Adjud în anii 70 a fost un muzeu de stiintele naturii. Cativa ani mai tarziu s-a reorganizat într-o formula mixta: istorie si stiintele naturii. 
  In anul 2000 a fost inaugurata expozitia permanenta a muzeului într-un nou spatiu si o formula noua. In prima sala s-au expus piese din colectia de stiintele naturii- flora si fauna din împrejurimile Adjudului, iar în ultimile trei sali a fost ilustrata istoria Adjudului din preistorie ( urme materiale din epoca neolitica, din epoca bronzului si geto-dacica ) si pâna în zilele noastre ( participarea locuitorilor sai si din împrejurimi la toate evenimentele majore ale istoriei: razboiul de independenta, primul razboi mondial )

Muzeul Vrancei-Stiinte ale Naturii

STIINTE ALE NATURII

  Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Vrancei din Focşani are ca sediu o frumoasă clădire de patrimoniu din strada Cuza Vodă nr.35. La baza constituirii secţiei au stat colecţiile particulare ale profesorului Anghel Bardan, care, în 1948 le pune la dispoziţia Filialei de Vânătoare Putna, spre păstrare şi vizionare. 
  După mai multe locaţii şi titulaturi, în anul 1950 i se repartizează localul din strada Republicii nr.79, iar în anul 1958 se numeşte Muzeu de Ştiinţele Naturii, instituţie cu director, o schemă restrânsă, un patrimoniu de 334 piese şi o tematică axată pe probleme de vânătoare. In următorii ani au loc reorganizări succesive, iar în iunie 1968 se redeschide un muzeu modern, cu metode muzeografice noi pentru acea perioadă. Ecosisteme reprezentative pentru judeţul Vrancea, cu flora şi fauna caracteristică, au fost prezentate după principii noi, ecologice, dioramatice. In acelaşi an s-au terminat lucrările volierei din parcul zoologic din curtea muzeului, unde era şi un frumos parc botanic. 
  Timp de aproape 10 ani Muzeul de Ştiinţele Naturii din Focşani a fost o instituţie de referinţă ca activitate muzeistică. A fost perioada când se număra printre primele muzee de profil din ţară, ca număr, ca mărime şi ca valoare a colecţiilor, cu o expoziţie de bază modernă şi cu specialişti de valoare naţională şi internaţională, aşa cum a fost Carol Nagler, recunoscut entomolog, mulţi ani directorul acestei instituţii. 
  Martie 1977 a însemnat începutul unei perioade întunecate pentru Muzeul de Ştiinţele Naturii din Focşani. Cutremurul a afectat nu doar clădirile muzeului dar şi expoziţiile şi o parte din patrimoniu. În anul 1979, Muzeul de Ştiinţele Naturii devine secţie a Complexului Muzeal Vrancea. În 1980, parcul zoologic este mutat într-un crâng la 3 km. de Focşani, iar în anii 1982 şi respectiv 1984 au fost demolate ambele clădiri ale fostului muzeu. Incepe o perioadă nouă pentru Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Vrancei. Noul imobil repartizat este cel în care ne desfăşurăm activitatea şi astăzi. 
  Incepând din 1989 funcţionează la demisolul imobilului primul acvariu din Focşani, care prezintă faună şi floră acvatică vie, exotică şi indigenă în cele 16 acvarii de sticlă şi 9 bazine mari . In acelaşi spaţiu este organizată, cu un vădit scop didactic, expoziţia “Vieţuitoare acvatice ”. Aici, alături de noţiuni de bază ale ecologiei mediului acvatic, sunt expuse vieţuitoare acvatice: plante şi animale naturalizate din aproape toate grupele sistematice, începând cu meduze şi corali, până la mamifere, dar şi alge marine. Modalitatea de prezentare: vitrine de sticlă, vitrine dioramă, dioramă, grafică, albume. 
  La parterul clădirii, într-un spaţiu de aproximativ 60 mp, se poate vizita expoziţia “Minunata lume a păsărilor”, nu întâmplător aici la Focşani, unde muzeul nostru deţine una din cele mai mari colecţii de păsări din ţară. Expoziţia este o lecţie de ornitologie, cu expunerea a peste jumătate din păsările identificate în România, dar şi câteva exotice. Nu lipsesc aspecte grafice cu noţiuni de morfologie, anatomie, biologie, etologie, cercetare şi ocrotire a păsărilor. Ca modalitate de prezentare, am folosit vitrine de sticlă de dimensiuni şi formate diferite şi vitrine dioramă.
  Expoziţia “Vânat şi trofee de vânătoare” organizată tot la parterul clădirii, prezintă trofee de vânătoare medaliate ce au aparţinut colecţiei cinegetice a lui Nicolae Ceauşescu de la Scroviştea, precum şi piese naturalizate – mamifere mari şi mici, ce reprezintă vânat, deasemeni vânat cu pene de toate mărimile, din colecţiile muzeului. 
  O sală de aproximativ 40 mp prezintă periodic expoziţii temporare care ţin la curent pe vizitatori cu cele mai interesante, cele mai noi şi mai utile “evenimente” ce se petrec în natură şi societate, sau prezentarea mereu a unui alt segment al universului viu, cu tot ce se poate arăta şi spune despre acel grup sistematic.
  Activitatea expoziţională, ştiinţifică, educativă a secţiei, se bazează, înainte de toate, pe patrimoniul bogat al muzeului – 53.083 de piese. Dintre acestea, colecţia de insecte numără 35.943 de exemplare, colecţia de ornitologie cuprinde 1190 exemplare păsări naturalizate, 532 exemplare balguri, 64 de cuiburi cu 417 ouă. Mai deţinem 102 piese mamifere, 3817 piese moluşte, 10.420 planşe cu plante, iar restul patrimoniului cuprinde piese ce aparţin celorlalte grupe sistematice precum şi piese de geologie şi paleontologie.
  Patrimoniul deţine şi piese de valoare ştiinţifică sau documentară, unicate sau piese apreciabile ca vechime.
  Amintim din colecţia de entomologie, fam. Panorpidae (ord. Mecoptera) ce cuprinde 3 exemplare de holotipi din speciile: Panorpa şusteri Nag., Panorpa pseudoalpina Nag. şi Panorpa antiporum Nag., specii noi pentru ştiinţă, semnalate şi descrise de entomologul Carol Nagler. Mai deţinem restul exemplarelor de paratipi ai acestor specii care sunt şi endemisme dacice pentru Carpaţii româneşti, cât şi exemplare din toate cele 10 specii de Panorpidae semnalate în România.
  Ca elemente deosebite ale colecţiei de geologie a muzeului, semnalăm prezenţa a două fragmente de meteorit feros (136.5 gr şi 396.6 gr ) trimise de Academia de Ştiinţe a U.R.S.S. şi colectate la Sikhote – Alinsky, la data de 12.02.1947.
  Din colecţia de paleontologie, considerăm piese de interes, două fragmente de oase de Bos primigenius – os frontal cu coarne, găsit la Gura Văii, comuna Câmpuri, jud. Vrancea, în anul 1975 şi corn stânga, găsit la Homocea, jud. Vrancea, în anul 1970. Colecţia de botanică deţine şi un ierbar cu Gramineae din Ungaria, vol. 3, ce datează din anul 1900, şi este în foarte bună stare de conservare.
  Cercetarea muzeală a fost dirijată în special spre rezervaţiile naturale şi ariile protejate din jud. Vrancea, unde s-au efectuat studii de floră şi faună. S-au făcut studii asupra unor grupe de insecte: Panorpidae, Bittacidae, Chrysopidae, Syrphidae, Cantharidae. Amintim şi un amplu studiu etnobotanic efectuat în 16 comune din judeţul Vrancea.
  Nu putem să nu amintim şi grija deosebită pe care au avut-o specialiştii muzeului, întelegând prin aceştia, nu numai muzeografi ci şi preparatori, conservatori, restauratori. Indiferent de perioadele mai grele sau mai puţin grele, au vegheat la păstrarea în bune condiţii a patrimoniului, la îmbogăţirea lui cu piese achiziţionate, dar şi cu piese colectate şi preparate de specialişti cu multă pasiune şi talent, poate printre cei mai buni din ţară. 

Muzeul Vrancei-Etnografie

ETNOGRAFIE

Etnografie

  Calatorul care strabate prin Câmpul Focsanilor drumul cel mare ce leaga din timpuri imemoriale Moldova de Tara Româneasca, cu greu poate banui ca dincolo de Magura cea cu o mie de fete a Odobestilor se desfasoara, într-o revarsare panoramica de plaiuri întinse catre muntii de la apus si înspre miazazi, legendara Tara a Vrancei. 
  Gura de rai, leagan al Mioritei tara de piatra a Moldovei, Vrancea, cu nume sonor ca un sunet de trâmbita ascunde, dincolo de metafore si frumuseti naturale, o adevarata si tulburatoare icoana a unitatii neamului nostru.
  Leagan stavechi si minunate traditii, Vrancea- acel sâmbure de formatiune politica locala - cunoaste o istorie grea, zbuciumata, cu certe dovezi de viata si cultura. Marturii etnografice transmise pâna în zilele noastre completeaza documentele arheologice si istorice, confirma si întaresc argumentele originii, unitatii si continuitatii poporului nostru, oferindu-ne nu numai o imagine a vietii sale pe aceste meleaguri ci si un deosebit prilej de contemplare si satisfactie artistica.
  Sunt numai câteva din considerentele care au fundamentat necesitatea înfiintarii unui muzeu etnografic al Vrancei în aer liber. Cercetarile întreprinse de colectivul de specialisti au urmarit selectarea unitatilor cu trasaturi entice specifice, tipice, caracteristice care sa reprezinte subzona de origine, epoca si categoria socio-economica a detinatorului initial. 
  Ca parte componenta a Muzeului Vrancei, Sectia de Arhitectura si Tehnica Populara “ Crângul Petresti” a fost deschisa oficial în anul 1977, aparând ca o necesitate culturala de cea mai mare importanta, pentru pastrarea si punerea în valoare a patrimoniului etnografic al Judetului Vrancea. Prin structura sa, aceasta a fost gândita ca un sat din Vrancea cu tot tipicul sau. Amplasata în cadrul natural al padurii Petresti, sectia în aer liber a Complexului Muzeal Vrancea cuprinde 73 de constructii autentice grupate în 32 de complexe cu peste 6000 de obiecte diferite.
  Muzeul este structurat pe doua mari sectoare: al instalatiilor tehnice taranesti si al gospodariilor si constructiilor de interes public.
  Tehnologia prelucrarii produselor cerealiere este ilustrat în rezervatie de grupul tematic al instalatiilor de macinat, respectiv al morilor de apa de la Raiutu si Rachitisu de pe Valea Milcovului, Spulber de pe Valea Zabalei si Putna de pe Valea Putnei. Aceste instalatii pun în evidenta doua tipuri de moara: una cu roata orizontala sau cu “ titirez” având aductiunea interioara si transmisia directa la pietre si unul cu roata verticala prevazuta cu cupe având aductiunea superioara, al doilea tip fiind mai evoluat si mai eficient decât primul. Alte tehnici privesc economia viticola din subzona podgoriilor si sunt ilustrate detaliat prin unelte si instalatii de vinificare amenajate în crama monument de la Cotesti datata printr-o inscriptie, în anul 1859. Dârsta pentru îngrosatul cergilor, piua pentru îndesatul stofei de suman si itari aduse din comuna Nistoresti precum si joagarul de la Tulnici pentru fasonarea lemnului, demonstreaza deasemenea, modul de prelucrare al unor materii prime în etapa arhaica a tehnicii populare.
  Al doilea sector realizeaza o sinteza a tipurilor traditionale de gospodarii si constuctii din principalele localitati de pe vaile Putnei, Zabalei, Milcovului, Susitei, Râmnicului, Siretului. Din punct de vedere al înfatisarii si al functiilor îndeplinite, caracteristicile unitatilor arhitecturale sunt determinate de factorii economici, social-istorici si geografici generali si locali.
  Casele satelor de munte sunt construite din temelii de piatra, din bârne rotunde prinse la capat în “cheutori”, lipite cu lut, cu acoperis în patru ape din sindrila. Planul constructiilor variaza de la o simpla încapere fortata sa îndeplineasca mai multe functiuni ,la doua sau trei încaperi când, pe lânga camera apare si tinda sau tinda si camara, care împreuna cu prispa, cu sau fara foisor, cu stâlpi simpli sau crestati, exprima stilul architectural si evolutia lui în timp. Constructiile de interes public, cum sunt primaria si scoala se înscriu ca stil în arhitectura traditionala a caselor si evoca prin amenajarea interioarelor cadrul formal în care se desfasurau activitatile administrativ-politice si de învatamânt la sfârsitul secolului al XIX-lea în Vrancea. 
  In cadrul gospodariilor de pe vaile dealurilor subcarpatice, în ciuda pastrarii pitorescului arhitecturii montane intervin unele particularitati datorita modificarii conditiilor naturale. Tipurile de anexe sunt impuse de practicarea unor mestesuguri specializate. Gospodaria adusa din comuna Vidra, un centru cunoscut în prelucrarea ceramicii cuprinde un atelier de olar si un cuptor de ars oale. Gospodaria de la Dumitresti contine o lojnita pentru uscarea si afumarea prunelor si crama care adaposteste cazanul cu recipientele necesare pentru fierberea si pastrarea tuicii.
  Coborând spre limita dealurilor subcarpatice tipul constructiilor este marcat de consecintele social-economica ale cultivarii vitei de vie. Casele sunt construite din paianta si au un plan mai dezvoltat, format din tinda, chiler si doua camere din care una este si bucatarie, iar prin anexe apar cramele construite din bârne masive. Negotul cu struguri, cu bauturi a dus la aparitia hanurilor, acestea fiind reprezentate în rezervatie prin hanul de la Odobesti de la sfârsitul secolului al XIX-lea.
  In fine, personalitatea gospodariilor de la ses se impune prin tipul de case mai putin zvelte, acoperite cu stuf sau paie, prin prezenta patulelor pentru porumb, a surilor si a grajdurilor pentru adapostirea animalelor si recoltelor, uneori a câte unui sopron pentru unelte pescaresti , construite din materiale specifice: lut, paie, stuf, nuiele. Elementele ornamentale exterioare sunt realizate îndeosebi din scândura traforata.
  In cadrul gospodariilor transferate în rezervatie este ilustrat si interiorul traditional al locuintei vrâncene care cuprinde o mare varietate de piese cu o motivatie ornamentala specifica, bogata si impresionanta prin forta de expresie si coloritul natural. Motivatia geometrica, exprimata în culori naturale pe paretare si piesele de port înseamna de fapt reprezentarea stilizata a unor femonene care au impresionat adânc sufletul si mintea vrânceanului: soarele, stelele, viata. Asemenea motive realizate artistic împodobesc si alte obiecte si sunt fie crestate, pe lada de zestre, tiparul de cas, furca de tors sau bâta ciobaneasca, fie pictate pe ceramica sau pirogravate pe cofite. Se observa, ca trasatura comuna pentru diversitatea mare de obiecte, îmbinarea armonioasa a laturii functionale care motiveaza întotdeauna si actul de creatie, cu latura sa estetica.
  Toate aceste reale si pretioase marturii ale culturii populare constituie o pledoarie pentru cunoasterea, pastrarea si transmiterea a tot ceea ce au creat valoros înaintasii nostri generatiilor viitoare. Prin Muzeul Satului Vrâncean, putem spune ca Vrancea se dezvaluie ochiului omenesc în imagini de chintesenta mioritica, formate într-un spatiu ce coboara spre ses pe vai mai largi sau mai înguste tocmai de pe culmile Carpatilor de curbura.

Muzeul Vrancei-Conservare

CONSERVARE

  Muzeul Vrancei are ca domeniu prioritar si conservarea si restaurarea bunurilor de patrimoniu aflate in depozitele si expozitiile Muzeului. Aceasta activitate se desfasoara in Laboratorul de conservare-restaurare, care cuprinde mai multe compartimente. 
  Un prim compartiment este destinat restaurarii ceramicii arheologice descoperite pe diferite santiere deschise de specialistii Muzeului Vrancei. Materialul descoperit este tratat, apoi sortat, ca in final sa fie reconstituite vasele. Tot in acest atelier se desfasoara si activitatea de restaurare a pieselor metalice ( monede, arme, etc.). 
  Un alt compartiment este cel de restaurare textile, foarte important in cadrul laboratorului datorita bogatiei patrimoniului etnografic al Muzeului ( paretare, obiecte de port popular, dar si textile istorice ). Acestea sunt tratate preventiv, apoi se intervine prin operatii de reconstituire a partilor lipsa cu material textil vopsit in culori cat mai apropiate de cele originale. 
  Conservarea patrimoniului constituie un domeniu important, atat in asigurarea starii de sanatate a obiectelor de patrimoniu in vederea prelungirii vietii obiectului. Tratamentele de conservare incep din depozit prin asigurarea conditiilor de microclimat adecvate ( temperatura, umiditate, lumina ) si continua in laborator prin tratamentele specifice fiecarui material din care e constituit obiectul de patrimoniu si in functie de degradarile suferite ( atac biologic, chimic). 
  Conservarea icoanelor pe lemn ocupa un loc important datorita complexitatii materialelor folosite ( grund, adeziv, culori, pigmenti ), de aceea este necesar un tratament complex deoarece trebuie avut in vedere sa nu se distrug a stratul pictural, in urma indepartarii stratului de vernis protector. Aici intervine investigatia chimica ce se realizeaza prin analize speciale, precum spectrofotometria cu absorbtie atomica, analize chimice instrumentale de identificare a unor elemente necunoscute. 
  In cadrul laboratorului de conservare-restaurare exista un compartiment de investigatii biologice si conservare profilactica si curativa care vizeaza obiectele de patrimoniu cu suport organic (hartie, lemn, textile). 
  Compartimentul este recent infiintat fiind dotat cu aparatura si instrumentar de specialitate amenajat corespunzator specificului de activitate. 
  Specificul activitatii il reprezinta investigatiile microbiologice efectuate la obiectele de patrimoniu pe suport organic. 
  La cele pe suport papetar se intervine pe langa tratamentele curative specifice si cu mici operatii de consolidare a hartiei, in vederea conservarii si integrarii obiectului respectiv in circuitul muzeistic. 
  Interventiile de consolidare si restaurare sunt insotite de un dosar in care esentiala este fotografia obiectului inainte si dupa tratamentele efectuate. Astfel, laboratorul detine si atelier foto dotat cu echipament foto si video.

Muzeul Vrancei-Istorie si arheologie

ISTORIE SI ARHEOLOGIE

  Inceputurile muzeului vrancean se regasesc in constituirea, in 1928, al unui nucleu in cadrul Liceului “ Unirea “ din Focsani, din initiativa “ Ligii Culturale “ si a profesorilor acestei institutii, in jurul careia gravita viata culturala a orasului. 
  Abia in 1951, prin inscrierea sa in randul institutiilor de stat, Muzeul Vrancei a devenit o institutie culturala al carei rol, in depistarea si valorificarea expozitionala a marturiilor istorice, in cercetarea stiintifica, a crescut an de an , pana la situarea sa in prim-planul institutiilor culturale ale judetului. 
  Necesitatea raportarii principiilor expozitionale la cerintele actuale ale muzeografiei,ceea ce are mai expresiv si convingator in colectiile muzeistice au impus, in 2004, reorganizarea expozitiei de baza a Sectiei de istorie intr-o noua forma tematica si estetica apta sa reflecte stiintific si sugestiv intreaga evolutie a societatii umane din cele mai indepartate epoci pana in prima jumatate a secolului al XX-lea. 
  Segmentul expozitional afectat succesiunii epocilor preistorice, axat pe rezultatele cercetarilor si descoperirile arheologice, indeosebi ale acelora din asezarile si necropolele de la Candesti, Coroteni, Manastioara, reconstitie evolutia materiala si spirituala a comunitatilor umane preistorice de la Curbura Carpatilor, cu precadere a aceleia din Epoca neolitica - Cultura Cucuteni, Epoca bronzului - Cultura Monteoru, Epoca fierului - Cultura geto -dacica. 
  Proband continuitatea de locuire, progresul societatii umane, interferentele cu civilizatiile romana si greaca, marturiile arheologice descoperite la Bontesti, Bordesti, Manastioara, Candesti si Clipicesti ( unelte, ceramica, podoabe, tezaure monetare) ilustreaza sugestiv inceputurile procesului de romanizare a populatiei autohtone, trasaturile esentiale ale civilizaţiei daco - romane. 
  Realizand o punte de legatura intre civilizatia antica si cea medievala, marturiile arheologice descoperite la Padureni, Iugani si Martinesti refac imaginea vietii materiale si spirituale din secolele al IV-lea – al VIII-lea, incadrate unitary in Culturile Santana de Mures si Ipotesti-Candesti de pe intreg teritoriul romanesc. 
  Reprezentative pentru reconstituirea inceputului Evului Mediu in acest spatiu geographic sunt obiectele din ceramica, uneltele si podoabele descoperite la Budesti, Campineanca si Dragosloveni. 
  Cercetarile arheologice si documentare de la Batinesti, Candesti, Mera, Bordesti si Focsani au inlesnit prezentarea Evului Mediu, dominat in Vrancea de organizarea administrative - juridica a obstei satesti. Acestora li se adauga marturii ale desfasurarii unor evenimente istorice, pe aceste meleaguri, sub domniile lui Stefan cel Mare si Sfant si Ioan Voda cel Viteaz, ale principalelor ocupatii traditionale, ale spiritualitatii medievale. 
  Locul si rolul Bisericii Ortodoxe in viata, permanenta si continuitatea poporului roman ocupa un loc important in expozitie prin prezentarea monumentelor de cult din Vrancea, a unor creatii culturale si spirituale de certa valoare artistica si documentara ( Manastirile Mera si Bordesti, activitatea Mitropolitului Varlaam, tiparituri si obiecte de cult din secolele XVIII- XIX ). 
  Un spatiu mai larg s-a acordat prezentarii epocii moderne, cu principalele ei evenimente. Se regasesc marturii privind Revolutia de la 1848, structura administrativa a orasului Focsani separate in Focsanii Moldovei si Focsanii Munteni, participarea locuitorilor la lupta pentru Unirea Principatelor Romane ( 1856-1859 ), la momentul alegerii Domnitorului Al. I. Cuza la Iasi si Bucureşti la 5 si 24 Ianuarie 1859. 
  Interesante si sugestive pentru vizitator raman marturiile despre alegerea lui Ion Roata in Divanul ad-hoc al Moldovei, despre unificarea orasului Focsani la 10 iulie 1862, despre activitatea Comisiei Centrale de la Focsani ( 1859 – 1862 ), despre activitatea unor unionisti focsaneni ( D. Dascalescu, Gh. Apostoleanu ), despre participarea putnenilor la Razboiul Independentei ( 1877 – 1878 ). 
  De interes, ca informare si reflectare muzeistica, sunt si marturiile referitoare la viata si activitatea unor personalitati culturale focsanene intrate definitive in patrimonial cultural national - arhitectul Ioan Mincu si sciitorul Duiliu Zamfirescu. 
  Marturiile documentare privind viata culturala, socio-economica si administrativa a orasului Focsani in prima jumatate a secolului al XX-lea starnesc un real interes, incheind o istorie multiseculara a locului, definindu-i individualitatea in ansamblul istoriei nationale.

Muzeul Vrancei-Sectii

SECTII MUZEUL VRANCEI

Secţia de istorie
Inceputurile muzeului vrâncean se regăsesc în constituirea, în 1928, al unui nucleu în cadrul Liceului "Unirea" din Focşani, din iniţiativa "Ligii Culturale" şi a profesorilor acestei instituţii, în jurul căreia gravita viaţa culturală a oraşului. Abia în 1951, prin înscrierea sa în rândul instituţiilor de stat, Muzeul Vrancei a devenit o instituţie culturală al cărei rol, în depistarea şi valorificarea expoziţională a mărturiilor istorice, în cercetarea ştiinţifică, a crescut an de an , până la situarea sa în prim-planul instituţiilor culturale ale judeţului.

Laboratorul de conservare-restaurare
Conservarea patrimoniului constituie un domeniu important, atât în asigurarea stării de sănătate a obiectelor de patrimoniu în vederea prelungirii vieţii obiectului. Tratamentele de conservare încep din depozit prin asigurarea condiţiilor de microclimat adecvate ( temperatura, umiditate, lumina ) şi continuă în laborator prin tratamentele specifice fiecărui material din care e constituit obiectul de patrimoniu şi în funcţie de degradările suferite ( atac biologic, chimic).

Secţia de Arhitectură şi Tehnică Populară "Crângul Petreşti"
Ca parte componentă a Muzeului Vrancei, Secţia de Arhitectură şi Tehnică Populară "Crângul Petreşti" a fost deschisă oficial în anul 1977, apărând ca o necesitate culturală de cea mai mare importantă, pentru păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului etnografic al Judeţului Vrancea. Prin structura sa, aceasta a fost gândită ca un sat din Vrancea cu tot tipicul său. Amplasată în cadrul natural al pădurii Petreşti, secţia în aer liber a Complexului Muzeal Vrancea cuprinde 73 de construcţii autentice grupate în 32 de complexe cu peste 6000 de obiecte diferite.

Secţia Stiinţele Naturii
Secţia Stiinţele Naturii a Muzeului Vrancei din Focşani are ca sediu o frumoasă clădire de patrimoniu din strada Cuza Vodă nr.35. La baza constituirii secţiei au stat colecţiile particulare ale profesorului Anghel Bardan, care, în 1948 le pune la dispoziţia Filialei de Vânătoare Putna, spre păstrare şi vizionare. Incepând din 1989 funcţionează la demisolul imobilului primul acvariu din Focşani, care prezintă fauna şi flora acvatică vie, exotică şi indigenă în cele 16 acvarii de sticlă şi 9 bazine mari. 

Secţia Adjud
In anul 2000 a fost inaugurată expoziţia permanentă a muzeului din Adjud într-un nou spaţiu şi o formulă nouă. In prima sală s-au expus piese din colecţia de ştiinţele naturii - flora şi fauna din împrejurimile Adjudului, iar în ultimile trei săli a fost ilustrată istoria Adjudului din preistorie ( urme materiale din epoca neolitică, din epoca bronzului şi geto-dacică) si până în zilele noastre ( participarea locuitorilor săi şi din împrejurimi la toate evenimentele majore ale istoriei: războiul de independenţă, primul război mondial).