Are 40 de kilometri de la intrarea in satul principal Tulinci pana la iesirea prin Gresu, spre Ojdula, de-a lungul soselei DN 2D, drum care face legatura intre Constanta si Brasov prin Focsani si Targu Secuiesc.
Numara patru sate – Tulnici, Lepsa, Gresu si Coza - care se intind pe o suprafata de peste 30.000 de hectare si are o populatie de circa 4000 de locuitori.
Localitatea Tulnici, cu statiunile montane Lepsa si Gresu, se afla in mijlocul Parcului Natural Putna, care se intinde pe 40.000 de hectare. In acest parc sunt incluse rezervatiile naturale de importanta nationala si mondiala Cheile Tisitei – floristica si faunistica, Lepsulet – dendrologica, Lepsa, Cascada Putnei, dar si Galaciuc, unde exista singura rezervatie de "pin silvestru pe soluri sarace" din intreaga Europa. In mijlocul rezervatiei de pin silvestru se afla amplasata si tabara de copii, unde in fiecare vara se organizeaza tabara si Concursul National de Informatica pentru elevi. In zonele de pe vaile Putnei, Lepsei sau Lepsuletului s-au construit in ultimii 17 ani circa 1000 de case de vacanta, proprietarii fiind vranceni, tulceni, braileni, galateni, buzoieni, constanteni sau bucuresteni. "Speram sa finalizam aductiunea cu apa pentru Tulnici, Lepsa si Coza pana la mijlocul anului viitor, lucrare in valoare de 3 milioane de euro. De asemenea, am demarat un alt proiect in valoare de un milion de euro pentru introducerea canalizarii si construirea unei statii de epurare pentru satele Tulnici si Coza. In acest moment avem proiecte in derulare in valoare de peste 5 milioane de euro", a declarat primarul din Tulnici, Vasile Agurida, scriitorul autodidact din Muntii Vrancei.
Muntele Furu, castigat dupa patru ani de procese
Dupa aproximativ patru ani de procese, Muntele Furu, care cuprinde o suprafata impadurita de circa 4.000 ha, a fost castigat si in instanta de catre obstenii din Tulnici. Astfel, urmasii lui stefan Cel Mare au redobandit dupa 500 de ani dreptul de proprietate asupra Muntelui Furu, lasat mostenire prin ucaz fiilor babei Vrancioaia de insusi marele domnitor al Moldovei. Procesul a durat 4 ani si doua luni, Obstea Tulnici fiind actionata in instanta de catre composesoratul Nagyasasspor-Ghelnita din judetul Covasna inca din anul 1998 pe motiv ca suprafata de 4.000 hectare de vegetatie forestiera de pe Muntele Furu le-ar apartine inca de pe vremea Imperiului Habsburgic. In replica, Obstea Tulnici a prezentat instantei de judecata un document istoric numit "Ucaz de danie", care dateaza de pe vremea domniei lui stefan cel Mare. "Ucazul" statueaza proprietatea fiilor legendarei babe Vrancioaia asupra muntelui ca rasplata pentru faptele de arme ale celor 7 voinici vranceni alaturi de oastea lui stefan impotriva navalitorilor turci. Nemultumiti de sentintele instantelor din Focsani, covasnenii din composesoratul Nagyasasspor-Ghelnita au cerut stramutarea procesului, care s-a derulat ulterior la Harsova si Constanta. Prin hotarare definitiva si irevocabila, Curtea de Apel Constanta a statuat dupa 500 de ani, de la prima improprietarire, dreptul obstenilor din Tulnici asupra muntelui primit prin "Ucaz de danie" de la domnitorul stefan cel Mare. De asemenea, obstenii din Tulnici au mai prezentat instantei de judecata pe parcursul procesului si un document emis la 1735, de catre Grigore Ghica Voievod, care a intarit dreptul de proprietate al vrancenilor asupra padurilor din Muntii Vrancei, incepand de la culmile Muntilor Vrancei cum se scurg apele spre Moldova. "Noi am mai prezentat la judecata si documentul Asezamantul Obstii Tulnici, precum si actul de fundamentare a Marii Unitati Forestiere Putna, infiintata in 1950 si care a preluat padurile de la obste, in care se arata clar suprafetele si vecinii. Toate aceste acte dovedesc modul originar de dobandire a dreptului de proprietate pe care il are Obstea Tulnici pe padurile solicitate de proprietarii de paduri din Covasna. Instantele de judecata au stabilit ca aceste documente istorice au o valoare probatorie mai mare decat un extras de carte funciara, prezentat de proprietarii din Covasna", a declarat primarul Vasile Agurida.
Manastirea Lepsa – transformata in grajd de animale
Pe malul raului Putna, in aval de varsarea Lepsuletului, o manastire de o frumusete aparte il indeamna pe turist sa-i calce pragul, sa aprinda o lumanare in amintirea celor care nu mai sunt, dar si sa admire curtea plina de flori ingrijite de maicutele pastorite de maica stavrofora Mihaela. Parintele Arsenie, care slujeste in sfantul altar, ne-a povestit trista istorie a Manastirii Lepsa. "Istoria manastirii a inceput in anul 1774, cand un ucenic al cuviosului Paisie de la Neamt, monahul Kipsa, a hotarat sa infiinteze un locas de inchinaciune pe malul Putnei, intr-un loc greu accesibil mirenilor si in care calugarii sa se roage Celui de Sus", a precizat monahul Arsenie. De pe la 1890 si pana la anul 1929 la Manastirea Lepsa a functionat si un centru de ingrijire a bolnavilor. Anul 1929 a reprezentat o mare cumpana pentru fratii din manastire, deoarece un incendiu devastator a izbucnit aici. Biserica si celelalte constructii au fost distruse. Toate sfintele icoane au pierit in mijlocul flacarilor, cu exceptia a doua dintre ele, icoana Sfantului Nicolae, pictata in secolul al XVII-lea, si icoana Mantuitorului Iisus Hristos, ce se aflau in chilia staretului si ca prin miracol au scapat nevatamate. Avea mai apoi sa vina neagra urgie a comunismului. Tovarasii au hotarat la 1959 sa termine odata pentru totdeauna cu "obscurantismul" care domnea in Muntii Vrancei, distrugand unele dintre icoane si odajdii. Maicile au fost date afara, in manastire fiind organizat "un eficient grajd" al Gospodariei Colective. La inceputul anului 1990 maica schimonaha Gabriela avea sa reia traditia intrerupta la anul 1959.
