Manastiri,Schituri-Judetul Vrancea

LISTA

MANASTIRI-SCHITURI

Judetul Vrancea

-Manastirea Brazi:Jud.Vrancea

                                      Loc. Panciu

-Manastirea Cotesti:Jud.Vrancea

                                          Loc.Cotesti

-Manastirea Musunoaiele:Jud Vrancea

                                                     Loc. Panciu

-Mansatirea Sihastru:Jud Vrancea

                                             Loc. Ploscuteni

-Manastirea Valea Neagra:Jud.Vrancea

                                                       Loc. Nistoresti

-Manastirea Buciumeni:Jud. Vrancea

                                                  Loc. Panciu

-Manastirea Dalhauti:Jud. Vrancea

                                              Loc. Campeneanca

-Manastirea Recea:Jud. Vrancea

                                        Loc. Dumbraveni

-Manastirea Tarnita:Jud. Vrancea

                                            Loc. Gagesti

-Manastirea Varzaresti:Jud Vrancea

                                                 Loc. Urechesti

-Manastirea Buluc:Jud. Vrancea

                                        Loc. Panciu

-Manastirea Lepsa:Jud. Vrancea

                                         loc. Tulnici

-Manastirea Rogoz:Jud. vrancea

                                        Loc. Slobozia Bradului

-Manastirea Trotosanu:Jud. Vrancea

                                                  Loc. Movilita

-Schitul Oancea:Jud. Vrancea

                                   Loc. Adjud

-Schitul Sfantul Ioan(Neicu):Jud. Vrancea

                                                             Loc. Panciu

Schitul Oancea-Judetul Vrancea

SCHITUL OANCEA

(de maici)

  Este situat la 800 m est de manastirea Sihastru, in dreapta soselei Adjud-Tecuci. Asezamantul este construit pe un mic platou, inconjurat in trei parti de padure cu o splendida vedere spre valea Siretului.

Istoric

  Schitul a fost ctitorit de Istrate Oancea din Bucuresti si sfintit la 7 iunie 1936. Este format dintr-o bisericuta din lemn, o cladire parter si etaj cu 6 camere pentru credinciosi si alta cu 4 camere pentru maici. Prin actul de donatie care mai cuprindea si 3 ha teren arabil, 7 ha padure si faneata, pe care avea si o balta de peste din mosia Argeaua, solicita ca schitul sa aiba independenta si ca el sa aiba dreptul la batranete sa locuiasca in casa destinata credinciosilor atat timp cat va dori. Se obliga ca atat el cat si fiica lui adoptiva Georgeta Istrate Oancea, dupa incetarea sa din viata, sa plateasca lunar un preot cu 300 lei si doua maici cu cate 150 lei, dar conditiona ca slujba la schit sa fie dupa tipicul manastiresc, iar la slujbe sa fie pomenita intreaga familie, atat viii cat si mortii. Istrate Oancea (1887-1952) este inmormantat in subsolul bisericutei.
Descriere

  Bisericuta este o constructie din lemn tencuita in interior si exterior in forma de cruce cu dimensiuni de 7,5 x 5 m. Altarul are o fereastra in fata si una mica pe stanga. Catapeteasma este de zid. Naosul luminat de o fereastra pe fiecare parte a zidului. In naos pe stanga altarului este pictat Sf. Mare Mucenic Dimitrie, iar pe dreapta Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Pe pronaos este o turla oarba in forma hexagonala. Pe peretele din stanga in pronaos este pictat Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, pe dreapta Sf. Ioan Botezatorul. In dreapta usii pe peretele interior este pictat Sf. Apostol Petru, pe stanga Sf. Apostol Pavel. Pe centrul plafonului cat cuprinde naosul si pronaosul este pictat Domnul Iisus Hristos, restul plafonului fiind vopsit in albastru prezavut cu stele albe. Pardoseala bisericei este din scandura, acoperisul din tabla, in solzi pe turla.
Alte date

  Clopotnita din lemn acoperita cu tabla se afla in fata Altarului.

Manastirea Trotosanu-Judetul Vrancea

MANASTIREA TROTOSANU

(de maici)

 Este situata la 10 km nord de Panciu, soseaua Panciu-Movilita, din Panciu in zile lucratoare circuland autobuze de transport public pana in Trotosanu. Complexul manastiresc este construit intr-o poiana inconjurata de culturi ceraliere la est si nord, iar la vest de vii peste care se vede satul Fitionesti. La 17-18 km de satul Fitionesti este manastirea pentru calugari Musunoaiele, iar la 2 km vest de Panciu este manastirea Brazi pentru maici, asa ca unii credinciosi cu mai multa evlavie se pot ruga in doua zile la trei manastiri.

Istoric

  Biserica schitului Trotosanu este una dintre cele mai vechi asezari monahale din Zatrauti, construita in partea de est a fostului sat Soldesti. Dar a fost atat de putin cunoscuta incat cele mai autorizate publicatii plaseaza lacasul ca pe o constructie a anilor 1809. Dar diata fostului mitropolit Teodosie care avea averi in aceste locuri, datata 1676, ne spune, - pana a se ridica schitul Trotosanu, partile de mosie le daruie manastirii Bogdana. Constructia schitului se prelungeste in timp si apoi ca ctitori asociati camarasul Zaharia, preot Duma si preot Cochima din Focsani cu fiii lor Cristea si Murgulet care din 5 sept. 1678 daruiesc schitului ce se face de Zaharia Camaras, partea lor de mosie din jumatatea satului Soldesti... parti de ocina ce s-au dat in seama lui Teodosie. Retragerea lui Murgulet de la construirea schitului este confirmata de un document din 12 oct. 1689, cand, pe patul de moarte, Murgulet cere lui Teodosie sa-l ierte si sa-l dezlege de blestem pentru necazurile ce le-a facut... cu privire la biserica din Soldesti. Nu lipsesc nici contributii prin danii ale credinciosilor localnici in care se specifica in 1679... pentru pomenire. In anul 1695 Constantin Duca Voievod scuteste manastirea Trotosanu de dajdii, iar un an mai tarziu face acelasi lucru si Antioh Cantamir. La 6 martie 1809, Dhositei, nacealnic la schitul Pralea, arata ocarmuirii mitropoliei Moldovei - ca s-a luat de sub ocarmuire schitul Trotosanu... si cere sa i se restituie. Mitropolitul Gabriel scrie lui Iosif egumenul Bogdanei sa dea inapoi schitul Trotosanu si cele 3 pogoane de vie de la Cruce. La 24 iunie 1828, documentele arata ca a patra parte din satul Trotosanu, din tot trupul acestui hotar de mosie apartinea schitului. In 1815 maicile din schitul Scanteia din Magura Odobesti sunt mutate la schitul Trotosanu, din acest document aflandu-se pentru prima oara despre popularea schitului cu maici. Dezvoltarea complexului manastiresc de la Brazi (Panciu), asezare de calugari si a Sfantului Ioan de calugarite, face probabil imposibila convietuirea lor acolo (fiind foarte aproape aceste lacasuri), determinand conducerea schitului Brazi sa ceara Episcopiei in 1836 construirea unui schit de calugari la fundul Zabrautilor, iar in 20 ianuarie 1839, tot la cererea schitului Brazi se aproba mutarea calugaritelor de la schitul Buciumeni la schitul Trotosanu impreuna cu calugaritele de la metocul Sf. Ioan... aratandu-se in continuare... sa se faca mai intai chilii, sa li se dea hrana si vii si pana se vor pregati acestea sa stea tot acolo, sa se mute cu incetul. In 1858 maica Anastasia venita de la Buciumeni zideste pe cheltuiala proprie (800 galbeni) in apropiere o biserica din lemn si la rasarit de aceasta o biserica din caramida de factura moderna ce reprezinta si azi schitul Trotosanu. Imediat dupa construirea acestei biserici din zid, cea veche din lemn a fost descompunsa bucata cu bucata si dusa in satul nou (astazi Viisoara) Paunesti, refacuta cu aceleasi detalii, servind drept capela a cimitirului satului amintit. Secularizarea averilor manastiresti scade posibilitatile de existenta, numarul calugaritelor se reduce, dar schitul continua sa vietuiasca, avand in 1936 in posesie 9 ha de pamant si un numar de 21 monahii si surori. Acestea se ocupau cu cresterea viermilor de matase, teseau lana si borangic. O buna parte din timp si-1 petreceau cu munca practica, intinzandu-si experienta si in randul femeilor din satele vecine. In urma decretului 410/1959 schitul este desfiintat, in 1960 ramanand biserica parohiala pana in anul 1989. Dupa revolutia din 1989, un comitet de initiativa format din credinciosi face sa se reactiveze viata monahala la Trotosanu. In concluzie, schitul Trotosanu cu peste 3 secole de existenta se inscrie printre cele mai vechi lacasuri de spiritualitate din tinutul Putna.
Descriere

  Biserica este o constructie din zid, in forma de cruce, cu spatiul repartizat in Altar, naos, pronaos si pridvor inchis. Altarul este luminat de o fereastra din lemn, mare si dubla, asezata la rasarit, alta mica si una mica la nord. La sud este anexata vesmantaria. Catapeteasma este din lemn sculptat. Naosul are absidele profunde si se delimiteaza de pronaos prin doi stalpi din lemn asezati in mijlocul bisericii. Lumina o primeste de la doua ferestre mari, duble, asezate una la sud, alta la nord, la fel si pronaosul. Pe pronaos aproape de pridvor este o turla infundata mare, cu doua etaje, in forma hexagonala, fara ferestre, acoperita cu tabla pusa in solzi de peste. Pridvorul cu intrarea prin vest este luminat de doua ferestre asezate in stanga si dreapta usii. Usa este din lemn, in doua canaturi, strajuita de un grilaj de fier pus la exterior. Din pridvor in pronaos se intra tot pe o usa de lemn in doua canaturi, cu geamuri in partea superioara. Pardoseala este din scandura in Altar, naos si pronaos, de ciment in pridvor. Acoperisul bisericii este din tabla. Fatadele exterioare sunt simple cu un brau in treimea superioara.
Pictura

  Pictura, fara mare valoare artistica, este executata in tempera numai pe plafonul naosului. Pronaosul este zugravit cu stele pe plafon, iar pridvorul este doar tencuit.
Alte date

  Clopotnita construita la 70 m in sudul bisericii este din zid, de mici dimensiuni, acoperita cu tabla. Cladirile chiliilor in numar de cinci sunt asezate in forma de dreptunghi cu o latura in fata pridvorului si alta in stanga bisericii. Incinta este spatioasa cu multa iarba si plantatie de pomi (pruni, ciresi, peri, nuci) Gardul imprejmuitor este din uluca de lemn.

Manastirea Rogoz-Judetul Vrancea

MANSTIREA ROGOZ

(de maici)

  La 10 km nord de Ramnicu Sarat si 38 km S-V de Focsani, este comuna Slobozia Bradului. Traversand satul de centru si apoi satele de romi Valea Beciului si Laesi, ajungem in zona padurii pe o alee pietruita, strajuita pe o parte si alta de tei batrani. Apoi intram pe aleea incintei manastirii unde pe o parte si alta ne intampina niste casute curate. Inainte de a intra pe sub clopotnita in curtea propriu-zisa, insetati de la drumul lung dam in stanga de o fantana cu apa cristalina si foarte rece. Si daca nu ne-am potolit setea, suntem asteptati de o alta fantana in mijlocul curtii si in dreapta bisericii. Biserica este strajuita de jur-imprejur de frumoasele si linistitele casute ale maicutelor. Complexul manastirii este amplasat intr-o poiana in mijlocul padurii.

Istoric

  Inca din 1647 a fost un schit din lemn ctitorit de Matei Basarab. Aceasta o dovedeste si piatra incrustata in anul 1647 care este asezata deasupra usii de intrare in pronaos. Mai tarziu, dupa constructie, a fost populat, cum se presupune, cu calugari rusi, fapt pentru care locul a capatat numele de Poiana Rusului care e la 2-3 km de aici. Pe la 1760 schitul ajungand in ruina, calugarii s-au mutat probabil la Varzaresti, sau la Poiana Marului. Tot atunci schitul a fost refacut din lemn de preotul Manea si sotia lui. Dar acum schitul este populat cu calugarite. In 1820, biserica de lemn a fost mutata la Amara. In 1820, fratii Constantin si Gheorghe Robescu au ridicat din zid actuala biserica. Aceasta este confirmata si de insemnarea din sinobic in anul 1874. In 1958 cu binecuvantarea episcopului Buzaului Dr. D. Antim Angelescu s-au facut unele reparatii, s-a acoperit cu tabla si s-a pictat in fresca. La aparitia decretului 410/1959 al lui Gheorghiu-Dej, in manastire erau 100 vietuitoare, iar dupa 1960 au ramas numai doua ca paznici.
Descriere

  Biserica este din zid in forma de nava, cu interiorul compartimentat in Altar, naos, pronaos. Altarul este luminat de o fereastra mare in fata (rasarit) si alta foarte mica pe zidul din nord. Naosul are absidele putin pronuntate in adancime si-i despartit de pronaos prin 2 pilastri care sustin o arcada. Pilastrii ies mult in interior si totodata zidurile pronaosului se retrag spre interior si se formeaza astfel un culoar spre pridvor lat de 2 m si lung de 3,5 m. Atat in naos cat si in pronaos lumina patrunde prin cate o fereastra mare pe fiecare zid (total 4), ferestre duble, intre ele fiind un grilaj metalic. Pridvorul s-a construit in 1958, fiind si el luminat de cate o fereastra pe fiecare parte. In pridvor se intra pe o usa din doua canaturi cu geamuri in partea superioara. Si in pronaos se intra tot printr-o usa din doua canaturi cu geamuri, dar este dublata in fata de o usa masiva din stejar, care a apartinut vechii biserici de lemn, din Poiana Rusului. Catapeteasma este din zid, inalta pana la bolta. Pardoseala este din bucati mari de scandura masiva care prin felul cum este asezata imita parchetul. Biserica este acoperita cu tabla. Peretii exteriori au in partea inferioara firide largi de 1,80 m si putin adanci, iar in partea superioara ocnite in care sunt pictati Sf. Apostoli.
Pictura

  Pictura in 1867 biserica a fost pictata de Ghita Stoenescu, elev al lui Gh. Tattarescu. Astazi se mai pastreaza doar in altar. In pridvor, pronaos si naos, este pictura in fresca lucrata de Al. Cantini, licentiat din Italia. La intrarea in pridvor (peretele exterior) este pictat Sf. Ioan Botezatorul. In Altar este pictura veche. Pe bolta sunt pictati Maica Domnului si Pruncul; Sfintii Mihail si Gavriil; inteleptul Solomon, iar pe peretele din stanga (nord) Sf. Arhidiacon Stefan, Sf. Ierarh Gura de Aur; pe peretele din dreapta (sud) sunt Sf. Vasile, Sf. Grigore si tabloul reprezentand jertfa lui Avram.
Alte date

  Clopotnita este din zid, micuta, varuita in alb, acoperita cu tabla in forma de solzi. Este construita mai la vale de biserica, in partea de rasarit, la departare de 25 m. Pe sub ea se intra in incinta.

Manastirea Lepsa-Judetul Vrancea

MANASTIREA LEPSA

(de maici)

  Este situata pe soseaua nationala Focsani-Vidra-Tulnici-Tg. Secuiesc-Brasov la 74 km de Focsani ramificatie dreapta 2 km pana in manastire. Continuand inca 14 km spre est ajungem la Soveja. Fata de Tulnici se afla la 10 km N-V, iar fata de Tg. Secuiesc la 49 km S-E. Asezamantul este construit la baza unui deal la 50 m est fata de soseaua Lepsa-Soveja. Din sosea se intra pe o poarta de lemn, se trece pe langa fantana cladita de manastire si dupa ce se urca cele cateva trepte ale unei scari din beton se intra prin gangul clopotnitei in incinta manastirii. Deasupra portii de intrare in gang, vizitatorul vede scena pictata a Nasterii Domnului Iisus Hristos si ceva mai sus Maica Domnului cu Pruncul. In interior, deasupra gangului este pictat Iisus Hristos Judecator cu o carte deschisa in mana stanga cu inscrisul: Eu sunt lumina lumii, cel ce-mi urmeaza mie, nu va umbla prin intuneric.

Istoric

  Primul schit a fost infiintat in anul 1774 de un calugar ucenic al P. Cuviosului Vasile de la Poiana Marului. In Catagrafia eparhiei Romanului din 1809 schitul Lepsa avea 15 vietuitori. Biserica a fost deteriorata in 1927 dar s-a refacut in 1936. In statisca eparhiei Romanului in care intra si jutetul Putna, printre cele 13 schituri figura si schitul Lepsa. A fost infiintat ca schit pentru calugari si asa a functionat pana in 1952, iar dupa 1952 a functionat ca schit pentru maici pana la 25 martie 1960 cand a fost desfiintat conform dispozitiunilor decretului 410/1959. Biserica a fost redeschisa in 1974 ca monument istoric. Pentru grija monumentului, episcopia a adus aici pe maica Gabriela Caruceriu de la schitul Valea Neagra. A fost acoperita din nou si vopsita atat in interior cat si in exterior. In anul 1981 a fost resfmtita de IPS Antonie Plamadeala. Functionand in continuare ca biserica de mir, a fost slujita de preotul paroh Paun Nicolae din Tulnici. In anul 1990 schitul s-a reinfiintat cu regim de manastire si a fost populata cu maici care au fost conduse pana in 1996 de PC stareta Gabriela Caruceriu. Dar obstea marindu-se si treburile in manastire fiind tot mai multe si mai grele, functia de stareta a fost cedata mai tinerei maici Mihaela Clim. Dupa reinfiintarea manastirii, obstea cu osardia celor doua starete au reusit sa ridice 3 cladiri pentru chilii, staretie, trapeza, bucatarie, camari au facut reparatii bisericii, au sapat fantana si si-au betonat aleile incintei.
Descriere

  Biserica este construita din lemn pe fundatie de piatra, in forma de cruce. Spatiul interior este compartimentat in Altar, naos, pronaos si pridvor inchis. Altarul este luminat de o fereastra asezata la rasarit. Catapeteasma din lemn este pictata si ornamentata cu o sculptura aplicata. Naosul are absidele profunde si este luminat de cate o fereastra asezata la sud si alta la nord. Pronaosul foarte spatios in comparatie cu naosul este luminat de cate o fereastra la sud si alta la nord. Cam in mijlocul spatiului, in pronaos pe dreapta si stanga se afla cate un stalp din lemn pentru sustinerea plafonului. Ferestrele din Altar, naos si pronaos sunt din lemn, largi si inalte, rama este lucrata pentru doua randuri de ferestre, dar in 1997 erau fixate numai cele de la exterior, dreptunghiulare si aparate de vergele metalice. Pridvorul inchis este luminat de cate o fereastra in dreapta si stanga usii. Sunt din lemn, simple, inguste si inalte, in interior avand fixata cate o vergea metalica. Intrarea in pridvor se face pe o usa din lemn in doua canaturi, vopsita in interior albastru, iar in exterior galben inchis. Este aparata in exterior de un grilaj metalic vopsit in alb. Pe pridvor este o turla oarba, mare, de forma patrata. Din pridvor se intra in pronaos tot pe o usa din lemn in doua canaturi, cu geamuri in partea superioara si vopsita in albastru pe ambele fete. Si stranele sunt vopsite tot in culoare albastra. Plafoanele sunt in Altar, naos si pronaos semiovale, in pridvor plat. Peretii atat in interior cat si in exterior sunt captusiti cu scandura asezata vertical, vopsita bleu. Pardoseala in biserica si pridvor este din scandura. Acoperisul este din tabla.
Alte date

  Clopotnita asezata la 15 m sud de biserica este o constructie din zid cu gang la parter si din lemn la etaj, lipita in vest de o mica cladire parter. La 15 m vest de biserica este o cladire, parter si etaj cu cerdacuri sustinute de stalpi din lemn si cu grilaje din lemn inalte de 80 cm, pe care sunt asezate multele ghiveci cu flori. Cladirea este orientata de la sud la nord. Alte doua cladiri sunt la 25 m N-E si N de biserica orientate de la est la vest. Au numai parter cu cerdacuri. Toate cladirile sunt din lemn, tencuite si acoperite cu sindrila.

Manastirea Buluc-Judetul Vrancea

MANSATIREA BULUC

(de maici)

  Din Focsani cu autobuze care circula din ora in ora, cu plecare din zona garii, se merge pana in centrul comunei Jaristea. De la Jaristea, pe un drum in parte asfaltat, in parte pietruit, se merge pana la marginea satului Padureni, distanta de 3 km, apoi pe un drum de pamant care serpuieste printre dealuri si rapi prapastioase se ajunge dupa alti 3 km intr-o frumoasa poiana inconjurata de padure. Aici este construit asezamantul monahal situat pe versantul de rasarit al dealului Magura Odobestilor la o inaltime de 400 m. In anul 1792, Ion Custian Strave, seful ambasadei rusesti la Constantinopol, vizitand aceste locuri, lasa aceasta insemnare: Te crezi despartit de ce mai este pe pamant si nu cunosc alte locuri mai marete si potrivite pentru cei carora singuratatea le este draga.

Istoric

  In urma unei vanatori facute de razesii si fruntasii din satele vecine, in frunte cu Isaia Caragea, boier din Odobesti, surprinsi de un viscol se aseaza buluc in jurul unui foc. La gandul ca s-ar putea sa nu mai scape cu viata, se roaga la Dumnezeu sa fie salvati, promitand ca daca vor scapa teferi vor ridica in acest loc o biserica cu toate cele necesare pentru intemeierea unei vieti manastiresti. Au scapat cu bine, s-au tinut de cuvant si au construit biserica pe care au sfintit-o la 8 martie 1679. Boierul Isaia s-a calugarit, fapt consemnat in actul pe care 1-a gasit istoricul C. Giurescu in Colectia Pamfilestilor din Odobesti. Iata ce scrie in actul respectiv: Eu Isaia Caragea ieromonahul am facut schitul Bulucului de iznoava din Codrul Merei, unde se cinsteste si praznuieste hramul Sfintei Troite si a Sfantului Duh. Se arata apoi darurile facute de razesii adunati la sfintirea bisericii, pentru vesnica pomenire a fericitilor ctitori. Schitul a fost inzestrat cu multe paduri si poieni, cu vii in Varsatura si Odobesti, cu o moara pe garla trasa din Milcov in partea de sud a targului Odobesti. Un document autentic din 2 mai 1744 arata ca Athanasie monahul doneaza schitului un pogon de loc cand s-a facut calugar. La 25 octombrie 1751, ieromonahul Mitrofan, staretul de la schitul raposatului Isaia Caragea de la Buluc, schimba doua pogoane vie cu crama si casa pe ulita de Jaristea la Vale de la Hodor, vie ce era daruita de Safta vaduva lui Constantin Nenical vel capitan. In catagrafia eparhiei Romanului din anul 1809, schitul Buluc apare cu 10 vietuitori. La 6 august 1816 Constantin Chihaia si sotia sa Floarea daruiesc schitului Buluc un loc zis locul Chihaiei ca sa fie de hrana parintilor calugari. Razesii din Odobesti, la 6 aprilie 1828 daruiesc si ei 8 falci de padure si poieni schitului Buluc in care se cuprinde si locul mai sus de Chihaia daruit de preotul Epure in 1826. Ion Buda si sotia sa Maria din Focsani daruiesc schitului Buluc, la 23 dec. 1835, o moara pe garla trasa din Milcov, apoi doua pogoane de vie pe rod in dreptul morii si doua ciozvarte de loc sterp. La 10 iulie 1859, conform actelor existente, iermonahul Veniamin, egumenul schitului, face un schimb cu azilul Apostol Pavel din Busteni, pentru un pogon si jumatate vie in Varsatura Mica. Statistica din 1936 a eparhiei Romanului care avea si tinutul Putna, pomeneste intre cele 13 schituri si schitul Buluc. In 1937 schitul a fost improprietarit cu 7 ha teren arabil in satul Ivanesti. Tot in acest an s-a refacut lacul Chihaia si s-a populat cu peste. Afluenta credinciosilor care viziteaza schitul fiind mare, s-au construit in partea de sus a schitului case cu 10 camere si ca punct de atractie s-au plantat 5000 puieti de brazi in jur, grupul pe care-1 vedem si azi la sud-vest de incinta. Cutremurul din 1940 a deteriorat putin biserica noua din zid, dar conducerea legionara a timpului a demolat-o pana la temelie. Tot atunci a fost furata Salba din aur foarte bogata a bisericii Bulucului, care fusese data in pastrare familiei Vasile Vasilache din Jaristea. Dupa daramarea bisericii noi in 1940, a ramas pentru slujire numai biserica din barne de brad a lui Isaia Caragea ieromonahul. In toata istoria schitului se constata ca viata monahala a fost intotdeauna sustinuta de calugari, dar in 1951 au ramas prea putini care nu s-au mai putut intretine singuri si atunci schitul a devenit schit pentru maici, fiind aduse aici 30 vietuitoare din manastirea Cotesti. Aparitia decretului 410 din 1959 duce la desfiintarea schitului in 1961, biserica fiind data ca filiala a parohiei Varsatura din comuna Jaristea. Revolutia din 1989 creeaza conditii ca dupa 1990 schitul sa fie reinfiintat cu destinatie pentru calugarite. Mica obste construieste la 35 m N-V de biserica o cladire din lemn si pamant acoperita cu tabla. Aceasta este in fata celorlalte doua cladiri din zid, cu cerdacuri sustinute de stalpi din beton si acoperite cu tabla. Cladirile sunt tencuite si varuite in alb.
Descriere

  Biserica este construita din barne de brad in forma de cruce. Altarul luminat de o fereastra la est, se desparte de naos prin catapeteasma din lemn sculptat, aceasta prelungindu-se pana la peretele coborator din bolta. Naosul are absidele largi si este luminat de cate o fereastra la sud si nord; se delimiteaza de pronaos prin grinzi de lemn. Pe naos este o turla infundata (oarba) de forma octogonala. Pronaosul este luminat de cate o fereastra la sud si nord. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, terminate in arc. Pridvorul inchis in fata cu geamuri are si cate o fereastra la sud si nord. Intrarea in pridvor se face prin apus pe usa din lemn in doua canaturi si tot printr-o usa din lemn se intra din pridvor in pronaos, dar aceasta este intr-un singur canat. Pardoseala este din scandura, acoperisul din tabla zincata. Interiorul bisericii nu este pictat, dar peretii sunt vopsiti in culoare bleu si impodobiti cu icoane. Fatadele exterioare sunt tencuite si varuite in alb numai in zona Altarului, naosului si pronaosului. Pridvorul nu este tencuit in exterior, dar este captusit cu scandura.
Alte date

  Clopotnita este construita din lemn la 25 m est de Altar. Intrarea in incinta manastirii se face prin partea de vest printr-o poarta din lemn.

Manastirea Varzaresti-Judetul Vrancea

MANASTIREA VARZARESTI

(de calugari)

  Situata la circa 15 km S-V de Focsani si 25 km N-V de Rm. Sarat, este deservita de soseaua nationala Focsani-Rm. Sarat. Din sosea, intersectia Urechesti, se parcurg 3 km pe asfalt prin comuna, apoi pe drum de piatra pana la dispensar si in continuare tot pe drum pietruit la stanga pana in satul Palanca. Din satul Palanca se urca printre plantatiile de vii, se coboara in marginea padurii, dupa care se urca pe drumul de pamant ce insoteste stalpii pentru linia electrica prin padure, inca 2 km si dupa aproape 8 km din soseaua Focsani-Rm. Sarat ajungem in manastire. Manastirea este asezata intr-o poiana in mijlocul padurii sub punctul ce se cheama Magura. Mai la vale de manastire este paraul Schitului care dupa ploi se varsa in paraul Oreavul ce se formeaza din dreptul comunei Odobeasca - la circa 6 km de manastire si dupa ce trece prin Urechesti se indreapta spre rasarit si se varsa in raul Ramnic. Dealul este acoperit cu padure de stejar impestritata cu fag, carpen, tei. Privind din manastire spre rasarit, se vede o parte de campie pana unde ochiul poate sa strabata zarea. Uneori se vede la orizont silueta muntilor Macin din Dobrogea. Din varful Magura se vede campia din fata, apoi in dreapta este Rm. Sarat si in stanga peste Milcov, pana la malurile Siretului, la Cosmesti.

Istoric

  Manastirea a fost intemeiata in 1645 de Radu vel armas al lui Matei Basarab. Datorita unor intrigi, ctitorul a fost omorat impreuna cu alti boieri, chiar pe mosia sa, in a doua jumatate a sec. XVII (in 1653). Nepotii ctitorului o inchina manastirii Aninoasa-Muscel la 1 aprilie 1684. La sfarsitul sec. XVIII manastirea Urechesti, cum s-a numit de la infiintare, ia numele de Varzaresti, imprumutat, probabil, de la padurea Varzareasca. In lucrarea Vetre de sihastrie romaneasca. Sec. IV-XX se mentioneaza ca ctitorul se numea Radu Varzaru. Intre anii 1749-1780 schitul ramane pustiu. In ianuarie 1794 mitropolitul Dositei Filitis observa ca, datorita distantei mari dintre Urechesti si Aninoasa schitul este neglijat, fapt pentru care hotaraste ca acesta sa fie metoc al mitropoliei. Ramane in aceasta situatie pana in 1835 cand isi recapata independenta. In 1890 Ionita Ilie din Palanca impreuna cu alti credinciosi incep construirea unei noi biserici care se sfinteste in anul 1900 de ziua Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Vremea scursa, dar si datorita gropnitei pe care este asezata, biserica aceasta incepe sa se ruineze. Este renovata in 1928 in timpul staretului Casian Dumitrache, de Stan Ilie, fiul adoptiv al lui Ionita Ilie ctitorul. Ministerul de Razboi doneaza un clopot si prin intermediul fratelui Zaharia Andreescu din manastire, bu-curesteanul Nicolau doneaza pe al doilea (vechile clopote au fost luate de armata germana in razboiul 1916-1918). In 1929-1931 prin grija ieromonahului Lavrentie se renoveaza biserica veche, aceasta suportand si o parte din cheltuieli. Cel mai de seama staret pe care 1-a avut manastirea a fost protosinghelul Severian care a pastorit intre 1849-1874. In vremea lui schitul a avut o situatie infloritoare. El a construit clopotnita si alte case, a turnat clopotul cel mare ridicat de germani in razboi si a facut reparatii capitale la biserica veche. Fiind bun organizator, cinstit, el a fost solicitat ca staret si la manastirea Dalhauti, fiind in vremea aceea singurul staret la doua manastiri.
Descriere

  Biserica veche (aflata la stanga celei noi) este construita din zid masiv, gros de 1 m. N-are sanuri si este prevazuta numai cu o singura turla. Spatiul a fost marit prin adaugarea mai tarziu a pronaosului si pridvorului, din lemn captusit cu scandura. Interiorul este prevazut cu 4 stalpi din zid in muchii, despartind actualul pronaos de naos. Altarul incapator este despartit de naos printr-o catapeteasma din lemn facuta in secolul trecut, in locul celei din zid. Prin dreapta Altarului se intra in vesmantarie. Peretii exteriori au in partea superioara un brau, deasupra caruia sunt firide ce urmeaza sa fie pictate. Biserica noua (asezata in dreapta celei vechi a lui Radu V. Varzaru) este zidita din caramida. Dedesubt este o gropnita cu asezamintele martirilor. Este in forma de cruce, fara pridvor. Intrarea in biserica se face printr-o usa din lemn. Pardoseala este tot din lemn. Dupa revolutie prin grija staretului Arhimandrit Serafim Maciuca i s-au adaugat doi stalpi de rezistenta intre naos si pronaos. La soclu s-a facut o centura de rezistenta. Peretii in exterior sunt simpli, varuiti in alb. In jurul bisericii sunt 12 brazi.
Pictura

  Pictura (bisericii vechi) este opera pictorului D. Nicoleanu din Buzau. Catapeteasma este pictata in 1877 de vestitul zugrav D. Teodorescu din Buzau, cu exceptia a doua Icoane imparatesti zugravite de Matache Orasanu. In pronaos se afla 4 Icoane imparatesti donate de Gh. Constantinescu din Bucuresti la 27 martie 1892. Pictura bisericii noi: catapeteasma a fost repictata in 1901 de D. Gh. Nicoleanu, vechea pictura a unui anonim nefiind reusita. Icoanele din pronaos sunt semnate de Atanase schimonah, 4 august 1896. S-au pictat cu cheltuiala lui Tache Nestor din Focsani.
Alte date

  Clopotnita este construita cam in fata bisericii vechi. Are turla in 4 muchii, ridicata deasupra a 4 camere bune de locuit. Este acoperita cu tabla. Cladirile pentru chilii, trapeza, bucatarie, etc. fac un patrulater in jurul bisericilor. Toate sunt din gard de nuiele si pamant. Cea mai veche este cladirea staretiei cu incaperile de sub ea, ridicate dupa anul 1800. Manastirea are si o colectie de odoare si carti vechi tiparite intre 1704-1865.

Manastirea Tarnita-Judetul Vrancea

MANASTIREA TARNITA

(de maici)

  Este situata pe soseaua Focsani-Tulnici-Brasov ramificatie din Gagesti la stanga in zona releului de televiziune 8 km. Se poate ajunge la manastire si de la manastirea Buluc peste deal in directia nord 9 km sau prin Padureni satucul Pitigoi-Scanteia 10 km, iar din Scanteia pe drum forestier dupa 6 km se trece pe langa manastirea pe stil vechi Sfintii Voievozi care se afla la 400 m de drum pe stanga. Daca suntem atenti putem vedea din sosea manastirea. De aici continuam drumul pana se intersecteaza cu alt drum forestier care urca in directia vest pe linia stalpilor retelei electrice si dupa 2 km de la intersectie (3 km de la manastirea pe stil vechi Sfintii Voievozi) ajungem in manastire. Dar atentie, dupa 2 km drumul coteste in dreapta inca 1 km pana la releul de televiziune care se afla in Magura Odobestilor, cel mai inalt masiv, la varful Titila fiind cota 1001 m. Pozitia geografica a manastirii se inscrie in lantul Almasului din Subcarpatii de curbura. Asezamantul monahal este construit intr-o poiana a dealului Magura la altitudinea de 900 m, inconjurat de alte dealuri mai inalte la sud, vest si nord si numai in partea estica dealurile sunt mai joase. Aici prin deschiderea ce-o face drumul forestier si linia de stalpi electrici se vede in departare la est orasul Panciu. Intrarea spre incinta asezamantului se face pe o poarta din lemn si dupa circa 30 m se intra pe sub gangul clopotnitei printr-o alta poarta construita dintr-un cadru metalic si plasa de sarma. La intrarea in incinta pe dreapta este o troita din lemn.

Istoric

  Numele Tarnita poate fi de origine sarba, folosit in special in Moldova cu inteles de sa. Probabil ca intre lucratorii priceputi la realizarea seilor din lemn erau unii calugari care au primit numele de pusnicii de la Tarnita. Schitul a fost construit de calugarii care au plecat de la Babele din cauza ca erau deranjati de razboaiele dintre munteni si moldoveni. S-au asezat la Vitanesti, dar fiind si aici deranjati de satenii care-i inconjurau cu constructiile lor, s-au retras mai sus spre cota 1001 m unde au construit o biserica din lemn, organizandu-se aici viata pustniceasca. Aceasta s-a intamplat, dupa unele surse de informatii, in anul 1702, dupa altele in 1758. Legenda spune ca mergand pe drum la locul unde s-a construit biserica, s-a rupt tarnita de pe magarul care cara podoabele bisericesti. Considerandu-se aceasta ca un semn ceresc, s-au oprit aici, acordandu-se si numele asezamantului Sihastria de la Tarnita. In jurul anului 1805 s-au facut lucrari de reparatii. Intr-o statistica din 1809 in tinutul Putna care apartinea eparhiei Romanului, este mentionat si schitul Tarnita. Primul razboi mondial facandu-i asezamantului mari stricaciuni, a fost necesar sa i se faca multe reparatii in anii 1919-1920. Din nou eparhia Romanului mentioneaza printre cele 13 schituri si schitul Tarnita din jud. Putna. Anii celui de al II-lea razboi mondial a dus la agravarea deteriorarii cladirilor, paraginindu-se. Episcopia Buzaului prin PS Episcop Epifanie a restaurat bisericuta, convins fiind de importanta acestui schit. In anul 1950 manastirea de calugari a fost transformata in manastire pentru maici. Dupa aceasta data manastirea a cunoscut o situatie infloritoare pana in anul 1959 cand urmare a decretului 410 maicile au fost aruncate din manastire si in timp de 30 ani toate cladirile au fost ruinate si distruse. A fost reinfiintata si populata cu maici dupa 1990. Prin truda maicilor si a PS Episcop Epifanie totul s-a innoit in aceasta vatra sihastreasca redata celor iubitori de frumusetile pamantului si credintei stramosesti. Pentru cei care se straduiesc sa ajunga pana aici, manastirea Tarnita reinnoita este o oaza de odihna, bucurii si satisfactii sufletesti.
Descriere

  Biserica este o constructie din lemn pe fundatie de beton, intarita in zona Altarului prin 3 stalpi contraforti. Are forma de cruce contrar obiceiului moldovenesc cu forma de nava. Este compartimentata in Altar, naos si pronaos. Pridvorul inchis, lasa impresia ca a fost adaugat mai tarziu. Altarul este luminat de o fereastra la est si alta la nord precum si prin geamurile usii vesmantariei construita in sudul altarului. Catapeteasma din lemn simplu ajunge pana la bolta. Icoanele catapeteasmei donate de diversi credinciosi sunt pictate de amatori. In Sfantul Altar o icoana poarta numele donatorului Matache Orasanu-Braila. Naosul cu spatiu mic are absidele largi dar putin pronuntate. Se delimiteaza de pronaos prin 2 stalpi grosi din lemn care sustin si plafonul. Pe naos este o turla mare deschisa care la baza (tamburul) este patrata, in continuare hexagonala, iar partea terminala este de forma unei mitre arhieresti. Are 3 ferestre si este acoperita cu tabla. Pronaosul este luminat ca si naosul de cate o fereastra pe fiecare parte. Ferestrele din Altar, naos, pronaos sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, cu alte mici ferestre deasupra lor arcuite. In pridvor lumina vine de la o fereastra dreptunghiulara asezata la vest si de la geamurile usii care este asezata in partea nordica. Usa este din lemn in doua canaturi. Tot pe o usa din lemn in doua canaturi cu geamuri in partea superioara, se intra din pridvor in pronaos. Interiorul bisericii este tencuit si zugravit in culoare alba. Dusumeaua este de scandura, acoperisul este din tabla. Fatadele exterioare sunt tencuite si zugravite in alb.
Alte date

  Clopotnita se afla la 20 m nord de Altar. Este din lemn, asezata pe 4 furci de lemn cu zidire intre ele in sud si nord. Este acoperita cu sindrila si are o cruce din lemn deasupra ei. Cele doua clopote aflate in clopotnita au fost turnate in anul 1929 cu osteneala monahului Gherasim Grebea (superior fiind ieromonahul Mihart D. Rotaru), cu contributia enoriasilor din Vitanesti si din alte sate asa cum scrie pe clopotul mare. In fata bisericii la circa 20 m. vest si N-V de pridvor sunt construite doua mici cladiri, alte doua fiind la 20 m nord de biserica in a doua terasa creata datorita diferentei de nivel a terenului. Sunt cladiri cu cerdacuri si verande, tencuite si zugravite in alb, crem, bleu, vernil si acoperite cu sindrila.

Manastirea Recea-Judetul Vrancea

MANASTIREA RECEA

(de maici)

  Este situata la jumatatea distantei intre Ramnicu Sarat-Focsani (20 km nord Ramnicu Sarat, 20 km sud Focsani). Cu mijloace auto se ajunge in manastire din capul satului Dragosloveni (unde este o cruce) pe soseaua, care merge la Gura Calitei, circa 2 km. In cazul in care se vine cu autobuzel dinspre Dumitresti-Focsani, se coboara in Candesti, se trece peste vale si se intra la dreapta pe un drum pietruit de circa 1 km, pe langa linia de inalta tensiune. La capatul drumului trece valea paraului Recea dupa care imediat urmeaza manastirea.

Istoric

  A fost ctitorita in 1685 si s-a restaurat in 1802. In 1850 a fost renovata de Vasile si Profira Bogdat din Ramnicu Sarat, iar in 1948 de maici si preotul Ispas Mihail. Alte reparatii au fost facute in 1983. Dupa revolutia din 1989 biserica a fost din nou renovata. S-au inaltat zidurile cu 9 caramizi, i s-a prelungit pronaosul cuprinzand vechiul pridvor, i s-a pus acoperis nou din tabla si s-a tencuit din nou toata cladirea prin sarguinta maicii starete Varvara Taru in colaborare cu fosta stareta Iuliana Caragioiu (88 ani) ajutate de cele 8 maici care erau la data respectiva. S-a construit o noua clopotnita intr-o cladire etajata incadrata de 12 chilii si paraclisul. Separat de aceasta s-a mai construit o noua cladire din zid pentru trapeza, bucatarie, cuptor pentru paine, camara, grup sanitar. Cladirile au acopris din tabla. Au fost ajutate foarte mult in aceasta actiune de Prea Sfintitul Episcop Vicar Gherase Cocosel.
Descriere

  Biserica este construita in forma de nava. Naosul este despartit de pronaos prin stalpi de zid care sustin si balconul pentru cor. Pronaosul a fost prelungit, cuprinzand si spatiul fostului pridvor Actualul pridvor este inchis la baza si in partea superioara cu zid de caramida, in rest cu geamuri. Se intra in pridvor pe o usa metalica, iar in pronaos pe o usa dn lemn simpla. Catapeteasma din lemn a fost realizata in 1987. Altarul este luminat de o fereastra in fata, naosul si pronaosul de cate o fereastra pe fiecare parte, fostul pridvor (acum pronaosul prelungit) de o fereastra mare din trei corpuri, pe partea dreapta. Pardoseala in naos si pronaos este pe centru si pe langa ziduri din gresie venetiana, in rest din parchet, iar pridvorul din gresie venetiana, pe centru si ciment mozaicat lateral. Biserica are o turla mare infundata, incadrata in fata si in spate de cate o turla foarte mica. Acoperisul este din tabla.
Pictura

  Pictura este noua, executata de preotul Petre Brasoveanu.
Alte date

  In 1960 maicile au fost alungate, dar dupa o vreme cateva au revenit, au amenajat cateva chilii si si-au asigurat existenta muncind in cooperativa agricola de productie (CAP). Abia dupa 1990 a reinceput o viata monahala normala. Maicile au reusit cu multa sarguinta sa organizeze o colectie de obiecte bisericesti care sunt expuse intr-un muzeu din cladirea clopotnitei. Dintre icoanele de lemn mai vechi am retinut: Sf. Mina din 1845, Sf. Ierarh Nicolae 1846 si Maica Domnului cu Pruncul 1850. Dintre carti, cea mai veche este o Cazanie din anul 1857.

Manastirea Dalhauti-Judetul Vrancea

 MANASTIREA DALHAUTI

(de maici)

Este situata la 25 km vest de Focsani, soseaua Focsani-Odobesti. Cu autobuzul pentru transport public din Focsani se merge pana in Dalhauti la statia de magazine, unde este si o fantana. Din statie se continua pe un drum forestier care urca printre vii si apoi prin padure pana la intersectie. Aici o luam in stanga si numai in cateva minute suntem in manastire (dupa 3,5 km parcursi din statia Dalhauti). Manastirea se afla intr-o poiana in mijlocul padurii. Datorita reliefului cu diferenta de nivel, constructiile sunt asezate in 3 terase.

Istoric

  Prin traditie, manastirea este infiintata in sec. XV, prima biserica, din 1464-1469, fiind ctitoria lui Corbanescu. A fost recladita in 1810 de arhimandritul Dionisie si reparata in 1899. In timp, manastirea dezvoltandu-se, s-a ajuns sa aiba 3 biserici din care doua din zid. Inainte de 1990 a fost manastire pentru calugari cu o viata duhovniceasca foarte puternica pana la decretul 410/1959 cand manastirea a decazut. A doua biserica din lemn, in buna stare si singura in care in 1995 se faceau slujbe, este ctitorita in 1829. A treia biserica, Sfintii Imparati Constantin si Elena, din zid, ctitoria Casandrei Perieteanu, construita in 1840-1850, este mult ruinata, cu acoperisul si turla cazute. Prima biserica se afla in 1995 intr-un stadiu avansat de renovare, urmand ca la terminarea lucrarilor sa fie folosita ca paraclis cu hramul Izvorul Tamaduirii.
Descriere

  Biserica din lemn folosita pentru slujbe, este construita in forma de cruce pe fundatie de piatra. Naosul este despartit de pronaos prin doi stalpi de lemn care sustin o arcada tot din lemn. Are un pridvor din lemn, inchis, putin spatios. Nu este pictat si n-are icoane, este luminat de o fereastra mare pe stanga si alta mai mica in partea superioara asezata orizontal. De afara se intra in pridvor pe o usa de lemn in doua canaturi, iar din pridvor in pronaos pe o usa masiva tot din lemn. In naos si pronaos lumina patrunde prin cate o fereastra mare pe fiecare parte a peretilor, iar in Altar printr-o fereastra mare in fata si o ferestruica pe stanga. Catapeteasma inalta pana la bolta este din lemn sculptat. Turla voluminoasa din lemn pe naos, este in forma hexagonala si luminata de 3 ferestre inguste si inalte. Este si a doua turla pe pronaos, infundata si foarte mica. Turlele sunt acoperite cu tabla inclusiv pe fetele laterale. Biserica este acoperita cu sindrila. Pardoseala este de scantura. Stranele cantaretilor, atat cea din stanga cat si cea de pe dreapta, sunt sculptate. In naos se afla trei icoane mari cu Maica Domnului incadrate cu rame din argint aurit. Una dintre aceste icoane este facatoare de minuni. In exterior peretii sunt captusiti cu scandura vopsita in culoare ocru.

Manastirea Buciumeni-Judetul Vrancea

MANASTIREA BUCIUMENI

(de maici)

  Este situata in dreapta soselei Adjud-Tecuci, la 5 km de manastirea Sihastru, jud. Vrancea (tot manastire pentru maici). Asezamantul este monument istoric, construit intr-o zona pitoreasca din Codrii Cucuietilor cu arbori seculari, la circa 120 km N-V de orasul Galati. In apropiere sunt asezarile Poiana (Pirobosidova), Cetatea lui Piru cu vestigii geto-dacice, Nicoresti cu urme din vremea lui Alexandru cel Bun.

Istoric

  A fost infiintata dupa traditie intre anii 1425- 1430, prin ravna unor calugarite care sihastreau prin partea locului. Acestea au construit o bisericuta din lemn de stejar si cateva chilii care au dainuit pana catre sfarsitul anului 1700. Pe aceeasi temelie s-a construit o alta bisericuta cu acelasi hram, fiind sfintita de episcopul Sava al Romanului in 1718. Datorita vitregiei vremurilor, si aceasta bisericuta ajunge in ruina. In prima jumatate a sec. XIX, serdarul Manolache Radoieni si sotia sa Ana, care aveau proprietati in apropierea asezamantului, au construit putin mai la nord actuala biserica din zid de caramida dandu-i hramul Sf. Treime. De-abia construit, marele cutremur din 1852 ii provoaca multe stricaciuni, reparate de ctitor si maicile schitului. Pentru o mai buna gospodarire a acestui schit, inca din 1817 episcopul Romanului, Gherasim Clipa, il inchina ca metoc manastirii Varatec. Intre timp aceasta vatra monahala incepe sa se populeze avand in 1842 un numar de 24 vietuitoare, iar in anul 1859 ajung in numar de 52. Prin contributia credinciosilor a fost construita la intrarea in incinta, clopotnita, in 1841. Dupa secularizarea averilor manastiresti in 1864, schitul devine independent, dar trecand prin mari greutati materiale, majoritatea calugarilor pleaca spre alte manastiri. La indemnul si cu ajutorul episcopului Melchisedec venit la conducerea episcopiei Romanului, schitul se reface materialiceste, ajungand la o stare infloritoare, obstea devine numeroasa si in 1948 capata statutul de manastire. Pe langa biserica se mai pastreaza locul prestolului de la bisericuta din 1700, strajuit de o troita acoperita si cimitirul cu mormintele fostelor vietuitoare. De retinut ca bisericuta din lemn de la 1700 a fost transportata de ieroschimonahul Isaia Orbul la manastirea Bogdana, judetul Bacau si remontata acolo. In 1958 actualei biserici din zid i s-au facut mari reparatii, adaugiri si turla, iar in 1981 au fost inlocuite stranele vechi cu altele noi din stejar.
Descriere

  Biserica este o constructie din zid in forma de cruce, pastreaza forme autentice ale arhitecturii moldovenesti. Este compartimentata in Altar, naos, pronaos. Delimitarea intre naos si pronaos nu este distincta. Aici naosul cat si pronaosul primesc lumina de la cate o fereastra din partea sudica si nordica a zidurilor. Catapeteasma este din zid. Turla este pe naos si are forma octogonala. Are un pridvor inchis cu geamuri, amplasat in partea sudica a pronaosului. In pridvor se intra printr-o usa de lemn in doua canaturi cu geamuri in partea superioara, iar din pridvor in pronaos printr-o usa din lemn sculptat, protejata de un grilaj din fier forjat. Pardoseala bisericii este din parchet, acoperisul din tabla. Fatadele exterioare sunt varuite in alb, iar in partea superioara de jur-imprejur sunt ocnite nepictate, varuite tot in alb.
Pictura

  Pictura bisericii, inclusiv a plafonului din pridvor, a fost lucrata in tempera odata cu renovarea din anul 1958. Este opera pictorului Anatolie Cudinov.
Alte date

  De jur-imprejurul bisercii sunt cladirile chiliilor, staretiei si casa construita de Centrul Eparhial. Manastirea are o colectie muzeala de icoane vechi si alte obiecte bisericesti, multe aduse aici in 1981. Aceasta colectie merita sa fie cunoscuta de credinciosii si turistii ce se incumeta sa vina pana aici. In atelierul de croitorie se confectioneaza vesminte preotesti.

Manastirea Musunoaiele-Judetul Vrancea

MANASTIREA MUSUNOAIELE

(de calugari)

  Este situata pe soseaua Focsani-Panciu, la circa 40 km N de Focsani. Din marginea comunei Movilita, inainte de trecerea podului peste albia paraului Zabrauti (secat vara), langa intreprinderea Vinalcool ramificatie stanga 5 km pana in Fitionesti - 22 km pana la manastire. Sunt si autobuze din Panciu la Fitionesti. Pana la Panciu poate fi folosit trenul din Marasesti. Din Fitionesti circa 18 km se poate merge pe un drum forestier carosabil prin padure pana la manastirea Musunoaiele. Din manastirea Trotosanu se intra in sat pe primul drum la dreapta printre vii, in satul Ghionicesti, apoi Holbanesti si foarte aproape Fitionesti. Se poate veni si dinspre apus din satul Pralea, distanta de 6-7 km, iar in satul Pralea se poate veni cu autobuze de Onesti care circula de mai multe ori pe zi. Mai poate fi folosit trenul de Adjud-Tg. Ocna pana la statia Caiuti si apoi 10 km pana in satul Pralea (apartine de Caiuti).

Istoric

  Traditia orala arata ca aici a fost viata monahala sustinuta de calugari inca din vremea lui Dimitrie Cantemir. Biserica din lemn construita in 1839 a putrezit. Biserica veche actuala este construita din 1943, ctitor fiind protosinghelul Evghenie Hulea, staret al manastirii pana in 1949. Pictura a fost realizata in 1951 prin staruinta staretului ieromonah Isac Bors, dimpreuna cu soborul si ajutorul financiar al bunilor crestini ortodocsi din satele vecine. Viata monahala a continuat pana in toamna anului 1959 fiind intretinuta de obste cu 12 calugari. Desfiintata in urma decretului Nr. 410/959, pe parcurs cladirile au fost distruse. Activitatea a reinceput in 1984 cand fostul paznic din perioada 1959-1984, actualul staret Cleope Nechita, reinfiinteaza schitul. Pana in 1990, impreuna cu domnia sa au mai activat inca doi frati. In 1990 a revenit si cuviosul ierodiacon Iosif Sandu, fost frate vietuitor aici din 1945 pana in 1959. Obstea s-a marit, si prin eforturi fizice si financiare deosebite a reusit sa construiasa 3 cladiri din zid, cu veranda larga, acoperite cu placi de asbociment (internita). Cladirile au fost amplasate cate una in dreapta si stanga bisericii si alta in fata ei. Cladirea mai veche tip de casa taraneasca acoperita cu sindrila a fost si ea renovata. In continuarea cladirii din stanga bisericii vechi s-a construit un paraclis din zid foarte spatios, in stil modern, cu veranda larga si o turla mare in forma octogonala, asezata pe Altar si naos, acoperita cu tabla in solzi.
Descriere

  Paraclisul lung de 25 metri si acoperit cu tabla galvanizata este de forma dreptunghiulara. Biserica veche este o constructie din lemn, tencuita, in forma de cruce, compartimentata in Altar, naos, pronaos si pridvor. Altarul este luminat de o fereastra mare la rasarit si una mica la nord. In partea de sud are o camera pentru vestmintarie. Catapeteasma este din lemn, inalta pana la bolta. Naosul primeste lumina de la doua ferestre inalte si inguste asezate la sud si alte doua la nord. Pronaosul are ferestrele asezate in apropierea pridvorului, cate una pe fiecare parte, mai inguste decat cele ale naosului. La marginea pronaosului spre pridvor este o turla mica, infundata, in forma octogonala. Pronaosul la intalnirea cu pridvorul are in dreapta si stanga abside la fel de adanci ca si cele din naos, ceea ce face ca la exterior cladirea sa arate cu doua cruci, una pe naos, alta pe pronaos. Pridvorul este mic si lasa impresia ca a fost adaugat mai tarziu. Intrarea in pridvor se face printr-o usa din lemn in doua canaturi. In stanga usii este pictat Sf. Apostol Petru, in dreapta Sf. Apostol Pavel, iar deasupra este scena Adormirii Maicii Domnului. Biserica este acoperita cu tabla.
Pictura

  Paraclisul este pictat in fresca, cu culori deschise. Pictura bisericii vechi este realizata de Ad. Cantini.
Clopotnita, constructie din zid, cu gang de intrare in incinta, se afla la 40 m est de biserica.

Manastirea Cotesti-Judetul Vrancea

MANASTIREA COTESTI

Scurtă descriere

 

Ansamblul Manastirii Cotesti, monument istoric, este alcatuit din Biserica „Sfânta Treime”si turnul clopotnita.

  Din istoricul Manastirii Cotesti reiese ca localitatea a fost stapânita în urma cu 450 de ani de capitanul Stan Cotea. In 1470 Radu al-III-lea cel Frumos daruieste prin hrisov capitanului Cotea, sate din judet, iar de-a lungul timpului urmasii acestuia au ocupat dregatorii pe care le-au exercitat în mod efectiv. 
  Asezamântul religios caruia fondatorii i-au dat numele de Cotesti, este o ctitorie a veacului al XVIII-lea. O data precisa a întemeierii manastirii nu se cunoaste, dar din istoricul întocmit de B.N. Hasdeu, reiese ca în 1959 se pastra în biserica un pomelnic al ctitorilor Manastirii Cotesti, din 1720 transcris dupa textul chirilic în 1941.Prezenta pomelnicului poate fi atribuita lui Stefan episcopul Buzaului care la venirea lui Voda Nicolae Mavrocordat la Buzau în 1728 a transformat scoala infiintata de fostul episcop, într-una greco-slavona. Manastirea a posedat hrisoave domnesti, acte, zapise privitoare la fondare, precum si pentru toate daniile avute, însa toate au fost distruse în timpul razboiului din 19165-1918. În prezent monumentul nu are decât o pisanie din 1947, scrisa în interior, în pronaos, pisanie ce cuprinde numele celor care au contribuit la refacerea bisericii în 1947.
  Planul bisericii este de tip nava,compartimentat în altar, naos, pronaos si este o constructie din caramida pe o fundatie din piatra, cu turla pantacrator peste naos care a fost afectata pierzându-se turla din zidarie din care s-a pastrat doar baza, partea superioara fiind executata din lemn. Pictura murala interioara originala din sec.XVIII s-a realizat in tehnica fresco în traditia bizantina si s-a pastrat prin retusarea realizata de catre Ad. Cantini. Pictura exterioara reprezinta icoana hramului, flancata de doi arhangheli si de sfinti apostoli.
  În prezent s-au încheiat lucrarile de consolidare si restaurare urmând a se restaura pictura murala interioara.

Manastirea Brazi-Judetul Vrancea

MANASTIREA BRAZI

Manastirea Brazi

Manastirea Brazi este o manastire ortodoxa cu obste de maici din Vrancea. Aceasta se afla la aproximativ un kilometru sud-vest de orasul Panciu, sub Dealul Neicului, pe malul drept al micului parau Haulita. In preajma asezamantului monahal, se afla satele Crucea de Sus, Crucea de Jos, Straoane si Muncelu, atestate documentar, inca din secolele XV-XVI, ca sate razesesti, in timp ce alte localitati, precum Neicu, Satu Nou si Panciu, sunt mentionate in documente abia din veacul al XVIII-lea.

Manastirea Brazi - scurt istoric

Traditia locala, nesprijinita insa pe documente istorice, spune ca, inca din vremea Sfantului Voievod Stefan cel Mare (1457-1504), aici, era un schit sihastresc in care vietuia pustnicul Gheorghe. Dar cel mai sigur, probat de documente, este faptul ca inceputul acestui sfant lacas se poate plasa in secolul al XVII-lea.Manastirea Brazi dateaza din timpul Sfantului Stefan cel Mare, legenda legata de aceasta ascunzand o poveste interesanta si plina de mister. Se spune ca intr-o zi Sfantul Stefan, inconjurat de un grup de sfetnici, a pornit sa-si viziteze podgoriile din zona Vrancei. Printre ei se afla insa si un sfetnic ranit, care a fost lasat in grija pustnicului Gheorghe, cunoscut drept un tamaduitor al acelor meleaguri. La intoarcere, domnitorul isi gaseste omul sanatos si, drept multumire, ii promite binefacatorului ca va ridica o biserica, Schitul Brazi, despre care se spune ca poarta hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe.Pe la mijlocul acestui veac, doi calugari pustnici, Sava si Teofilact, au intemeiat, la Brazi, primul lacas: o bisericuta subterana, care se pastreaza pana astazi, si un bordei pentru adapost si loc de odihna.
     In a doua jumatate a veacului al XVII-lea, in Schitul Brazi, s-a asezat fostul mitropolit Teodosie al II-lea al Moldovei. Venerabilul ierarh, nascut probabil pe aceste meleaguri, fusese mai intai frate in asezamantul calugaresc de langa Panciu, apoi tuns in monahism la Manastirea Bogdana, din tinutul Bacaului, avea sa ajunga egumen.
Ales, in anul 1670, episcop al Radautilor, iar in 1672 episcop al Romanului, Teodosie va fi randuit, in anul 1674, in scaunul de mitropolit al Moldovei, cu sprijinul domnitorului Dumitrascu Cantacuzino care spera ca noul arhipastor de la Iasi sa-i fie sprijin in multimea de abuzuri si faradelegi pe care le planuia si pe care, in mare parte, le-a si pus in practica, bazandu-se pe ostile turcesti si tataresti aduse de el in tara spre a-i apara tronul si a-i fi de ajutor in jafurile prin care a saracit tara si poporul.

Dupa anul 1676 biserica a fost refacuta pe partea de mosie a fostului mitropolit Teodosie al II-lea cu cheltuiala sa, egumen fiind atunci Zaharia, bun prieten si poate ruda cu mitropolitul. Egumenul Zaharia a cumparat la 1 octombrie 1681 sase pogoane de teren in valea luncii. Prin diatele sale (prima din 14 octombrie 1691) Teodosie a lasat averea si mosiile sale Schitului Brazi.

Negasind in Mitropolitul Teodosie un sprijinitor al faptelor sale urate inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, ci, dimpotriva, lovindu-se de criticile arhipastorului Moldovei, Dumitrascu Voda Cantacuzino, in 1675, l-a inlaturat pe acesta din scaunul de mitropolit si l-a surghiunit in Manastirea Sfantul Sava din Iasi, inlocuindu-l cu marele carturar, Sfantul Mitropolit Dosoftei - autorul Psaltirii in versuri (1673).Eliberat din surghiun, Mitropolitul Teodosie s-a retras la schitul tineretii sale, Schitul Brazi. Aici fiind, el a adunat cele necesare pentru a repara si inzestra Schitul Brazi si pentru a ctitori si alte asezaminte monahale in acele locuri: Trotusanu, Musinoaele si Scanteia, primele existand si astazi, iar al treilea desfiintat si disparut in prima jumatate a secolului al XIX-lea.n anul 1694, o ceata de tatari pradalnici, ajunsa la portile Panciului si calauzita anume de un localnic din satul Neicu spre schit, l-a prins pe vrednicul mitropolit pentru a-l jefui. Cerandu-i odoarele sfinte, din argint, pregatite pentru chinoviile abia ctitorite de el, dar refuzand sa le dea paganilor, acestia i-au taiat capul; era toamna, in preajma praznicului Inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie). Trupul Sfantului Mucenic Teodosie de la Brazi a fost inmormantat in Schitul Brazi, de catre calugarii de acolo.

In anul 1807, ieroschimonahul Dimitrie din Manastirea Bogdana devine egumen al Schitului Brazi. Evlavios, harnic si cinstitor al inaintasului sau - Mitropolitul Mucenic Teodosie de la Brazi -, egumenul Dimitrie a ridicat din nou asezamantul monahal aproape din temelie, intrucat fusese distrus in urma unui incendiu.Pana in 1815, el a construit, la Schitul Brazi, mai multe chilii, anexe gospodaresti si zidul imprejmuitor al schitului. Biserica din lemn, facuta de Mitropolitul Teodosie si pastrata inca la vremea aceea, a mutat-o mai la deal de Brazi, intre vii, dandu-i un hram nou - "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul" - si facand aici un schit pentru maici batrane si bolnave, construindu-le chilii, clopotnita si alte anexe necesare, toate pe temelii de piatra. Acesta este Schitul Sfantul Ioan - Panciu de astazi, cu biserica noua zidita din temelii.La 11 aprilie 1834, egumenul Dimitrie incepe o noua biserica la Brazi, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, ridicata in 70 de zile, odata cu partea de apus a platformei intregului complex, ca sa nu alunece terenul, zidul intaritor pastrandu-se si astazi. Noua biserica din zid (a patra cronologic), ipostaza a Bisericii Sfantul Gheorghe, a fost zugravita de N. Teodorescu intre anii 1837-1838. In timp ce se construia, la 6 iunie 1835, Schitul Brazi a fost vizitat de domnul Mihai Grigore Sturza (1834-1839). Biserica a fost sfintita cu binecuvantarea episcopului de Roman la 5 februarie 1836.

La 15 august 1842, staretul Dimitrie moare, in varsta de 66 ani (din care 46 de monahism si 35 ani petrecuti la Brazi). Paharnicul Serban Bontas a sigilat cu pecetea lui ascunzatoarea din paraclisul de la subsol unde era mormanul cel nou al lui Teodosie, multe odoare, 12.139 lei de argint si aur si o banita cu parale marunte. Au fost toate desigilate si incredintate noului staret Teofilact cu catagrafie.Dupa moartea staretului Dimitrie, Schitul Brazi intra intr-o faza de treptata decadere, culminand cu secularizarea lui Cuza din 1864. Dupa secularizarea averilor manastiresti situatia se agraveaza, schitul se desfiinteaza, ramanand numai 10 vietuitori. Ca acestia sa nu fie muritori de foame li s-a dat in 1867 ceva teren si livada in jurul schitului.

La Manastirea Brazi, disciplina monahala a inceput sa scada, cu urmari in comportari necuviincioase si instabilitatea staretilor. Intre anii 1842-1882 s-au perindat la conducerea Manastirii Brazi zece stareti, asa ca incepe degradarea cladirilor. La 9 noiembrie 1856, staretul Irodion (numit la 19 mai 1854) raporta ca desi se facusera devize de reconstruire si restaurare, nu s-a realizat nimic, iar peste alti doi ani (1858) arata ca biserica, chiliile, un arhondaric si un hambar erau dezvelite, clopotnita era cazuta de 5 ani.In 1883 protosinghelul Irodion Ciocarlan a ridicat in curtea schitului o cruce de piatra care avea textul: "Odihneste trupul parintelui ieroshimonah Dimitrie care a facut aceasta monastire Brazi si a adormit la anul 1843." Crucea a disparut dupa anul 1950.In anul 1890, biserica asezamantului monahal, cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, a fost reparata de ieromonahul Irinarh Borsescu si tot acesta, in locul vechii biserici din lemn a Mitropolitului Teodosie, ruinata complet, a ridicat, la Schitul Sfantul Ioan, o biserica noua, de zid, tarnosita in 1894.Razboiul din 1916-1918 face ca populatia din zona sa fuga si odata cu aceasta calugarii si calugaritele de la Brazi. Nemtii ocupa schitul doi ani si in acest timp tot ce-a fost lemn a ars. Abia in 1919 schitul a fost redeschis si primii stareti ieromonahul Glicherie Tibireac cu protosinghelul Evghenie Branzescu, ajutati de epitropul Adolf Capatana si familia Filip au intreprins primele reparatii.Preotul Teodor Antohi, parohul Bisericii Sfantul Nicolae - Selari (nascut in satul Neicu), a ridicat la Sfantul Ioan (pe locul unde a fost mormantul mamei sale calugarita aici) o frumoasa biserica (sub zidul din stanga al intrarii in biserica s-a si inmormantat ca ctitor) tarnosita abia in 1936. Dar a venit cutremurul din 10 noiembrie 1940 care a facut ca biserica sa se prabuseasca la fel si cea a schitului Brazi, chiliile si temelia podului de Haulita.Cele doua schituri au avut mult de suferit din partea nemtilor intre anii 1916-1918 ai Primului Razboi Mondial. Ele s-au refacut si chiar au prosperat dupa anul 1918, dar cutremurul din anul 1940 le-a ruinat bisericile din temelie. La Schitul Brazi, lacasul de cult si chiliile daramate de cutremur au fost reparate de noul staret - ieromonahul Teodosie Filimon.Odata cu plecarea lui Teodosie Filimon la Cernica, calugarii au fost mutati din schitul Brazi si au fost aduse in locul lor calugarite. In anul 1949 schitul devine cu destinatie pentru maici si are ca duhovnic pe ieroschimonahul Clement Cucu, fost duhovnic al Manastirii Sihastru, dornic sa reinvie schitul din ruina, reconstruindu-l cu mijloace proprii asa cum il informase mai inainte prin mai multe scrisori pe preotul Gr. Popescu. Sub indrumarea si prin ravna protosinghelului Clement Cucu, este rezidit intregul asezamant monahal.

Anul 1959 a dus la desfiintarea Schitului Brazi de catre fostul regim, dupa care, in anul 1980, unii locuitori de la marginea Panciului au distrus pana-n temelie tot asezamantul manastirii, insusindu-si abuziv materialele de constructie. In locul schitului, ramasesera un maidan de moloz si multi maracini.In ziua de 9 septembrie 1990, in prezenta maicilor Iustina Angheluta si Pavelina Cafagiu, care au revenit la aceste ruine si s-au asezat in "beciul" subteran, unde vietuisera si se rugasera, in secolul al XVII-lea, primii ctitori ai lacasului, schimnicii Sava si Teofilact, Preasfintitul Parinte Episcop Epifanie al Buzaului si Vrancei a savarsit slujba de resfintire a locului pe care cele doua calugarite curajoase hotarasera sa refaca, din nimic, Manastirea Brazi de altadata.In primi 5 ani dupa 1990 s-au construit doua corpuri de bloc perpendicular unul pe altul pentru chilii, staretie, trapeza, bucatarie, un frumos paraclis lipit de cladirea chiliilor si in care se intra in pridvorul lui direct din veranda larga a cladirii chiliilor. Toate cladirile sunt din zid, acoperite cu tabla galvanizata. In anul 1996 s-a inceput constructia unei biserici mari din zid. Paraclisul a fost sfintit la 25 aprilie 1995.Pisania paraclisului spune astfel: "Acest paraclis, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, de la Manastirea Brazi, s-a zidit din temelie in anii 1993-1994, iar chiliile din jurul lui in anii 1991-1994, prin straduinta maicilor Justina Angheluta, stareta manastirii, si Paulinei Caifegiu, contabila manastirii, impreuna cu cateva surori, cu ajutorul dat de bunii credinciosi din imprejurimi si alte localitati ale tarii. In cursul anilor 1990-1991, cele doua maici au locuit intr-un bordei cu pamant."Pictura paraclisului s-a executat de catre pictorul preot Petre Brasoveanu (Sfantul Altar) si a diaconului Sibiescu Gabriel (naosul si pronaosul), intre anii 1994-1995. Aceasta pictura a fost platita de familia Fanica Panciu din orasul Panciu, care au contribuit si la alte lucrari din manastire. Culorile au fost donate de o familie din ElvetiaParaclisul are spatiul repartizat in Altar, naos si pronaos. Altarul este luminat in fata de doua ferestre mari, naosul luminat de cate o fereastra pe flecare parte. Pronaosul nu are ferestre. Catapeteasma este din lemn, cu o sculptura foarte frumoasa, de asemenea stranele. Are o turla mare deschisa pe naos, in forma octogonala, acoperita cu tabla in solzi; in interior turla are forma circulara. Pardoseala este de scandura si acoperisul din tabla galvanizata.

Cu rugaciuni si cu mari stradanii, cele doua maici si ucenicele care, treptat, s-au adunat in jurul lor, au reusit sa ridice Manastirea Brazi, asa cum este ea in prezent, cu sprijinul Episcopiei Buzaului si Vrancei, si sub indrumarea permanenta a Preasfintitului Parinte Epifanie, care a poposit in manastire de nenumarate ori.

Cea dintai stareta, maica stavrofora Iustina Angheluta, s-a stins din viata in 2003, dupa 13 ani de staretie foarte rodnica. Acesteia i-a urmat cea care fusese econoama manastirii pana atunci, Maica stavrofora Pavelina Cafagiu, cu aceeasi rabdare si cu impliniri insemnate.

In anul 2003, ca urmare a initiativei si interventiilor repetate ale Preasfintitului Parinte Episcop Epifanie, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat canonizarea Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Manastirea Brazi, dimpreuna cu cea a Sfantului Cuvios Vasile de la Manastirea Poiana Marului.
Proclamarea solemna a canonizarii lor a avut loc in ziua de 5 octombrie 2003, printr-o slujba oficiata in incinta asezamantului monahal de la Manastirea Brazi, la care au luat parte 20 de ierarhi, membri ai Sfantului Sinod, sub conducerea fericitului intru adormire patriarhul Teoctist.

De atunci, moastele Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi, redescoperite in anul 2000, in vechiul paraclis subteran de la Manastirea Brazi, se afla asezate spre inchinare in noul paraclis zidit deasupra celui vechi din initiativa maicilor si sub indrumarea intaistatatorului Eparhiei Buzaului si Vrancei, Preasfintitul Parinte Episcop Epifanie. Pictura in fresca din interiorul si exteriorul noului paraclis a fost platita de Preasfintitul Parinte Epifanie din salariul personal.

Manastirea Brazi - in literatura si cultura romaneasca

Manastirea Brazi are un anumit loc al ei si in vastul taram al literaturii bisericesti si cel al literaturii romane. Aici, preotul Gala Galaction - Grigore Pisculescu, scriitor si profesor universitar, si preotul Vasile Radu - si el profesor universitar la Facultatea Teologie Ortodoxa din Bucuresti - au tradus in romaneste "Sfanta Scriptura", in linistea si pacea de la Schitul Brazi, dinainte de 1940.Manastirea Brazi a fost o vatra de cultura, de traire si spiritualitate romaneasca. Monahul Antipa, nascut prin anul 1816, care dorea sa mearga pentru a se desavarsi la Sfantul Munte Athos, a reusit sa ia indrumare si dezlegare duhovniceasca numai la ieroschimonahul staret Dimitrie de la Brazi care dispunea de un ascetism superior si o excelenta experienta duhovniceasca.Nu lipsit de importanta este si faptul ca, langa biserica veche a Schitului Brazi, care nu se mai pastreaza, a fost inmormantat, la dorinta lui, in anul 1925, scriitorul Ioan Slavici, care-si traise ultimii ani din viata la Panciu, in casa fiicei sale, unde si-a compus o parte din "Amintiri" si a scris unele dintre nuvelele si romanele sale: "Cel din urma armas" si "Din pacat in pacat". Dupa 1960, in urma desfiintarii asezamantului monahal, ramasitele pamantesti ale scriitorului Ioan Slavici au fost stramutate in cimitirul orasului Panciu.

nca din 1822 monahul Timoftei invata carte iarna si sarbatorile pe monahii din manastire sau din alte manastiri, precum si pe copiii din zona. incaperea destinata invataturii de carte aflata in estul Bisericii Sfantul Gheorghe, a devenit scoala de cantareti si dascali si a durat pana in 1894 cand scoala a fost demolata fiind grav avariata de un puternic cutremur. 

La Manastirea Brazi, egumenul Dimitrie a intemeiat o scoala de cantari bisericesti pentru calugarii si fratii din schit, iar mai tarziu a functionat aici o scoala monahala, pana in anul 1959.

Manastirea Brazi - in prezent

In prezent, in Manastirea Brazi vietuiesc douazeci de calugarite si surori, iar dintre ele doua sunt de ascultare la Schitul Sfantul Ioan, din apropierea manastirii. Astazi, Manastirea Brazi este o adevarata oaza de spiritualitate a judetului Vrancea si a intregii noastre Eparhii, atat datorita existentei aici a moastelor Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi, cat si pentru ca rugaciunea si munca in obste, spre binele sfantului asezamant, sunt la mare cinste si fac din aceasta manastire una dintre emblemele duhovnicesti ale Eparhiei Buzaului si Vrancei.

Manastirea Valea Neagra-Judetul Vrancea

MANASTIREA VALEA NEAGRA

           Manastirea Valea Neagra se afla in satul omonim, comuna Nistoresti, judetul Vrancea, fiind o manastire cu obste de maici. Schitul Valea Neagra, monument istoric national, a fost ctitorit de catre parintele Maftei din satul Spinesti, in anul 1755. Manastirea are in componenta sa biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului", monument istoric, si turnul clopotnita, ambele fiind incluse pe lista monumentelor de arhitectura.Manastirea este situata pe soseaua ce leaga orasul Focsani de Vidra, Tulnici, Targu Secuiesc si Brasov. La kilometrul 44 dupa Focsani se face stanga pana in Naruja, apoi se continua drumul prin satele Podul Naruja, Nistoresti, Romanesti si Herestrau. Satul Herastrau se afla la 62 de kilometri de nord-vest de Focsani; de aici si pana in curtea manastirii sunt aproximativ 3 kilometri.

Manastirea Valea Neagra - scurt istoric

           Maicile ce vietuiesc in manastire sustin ca numele manastirii - "Valea Neagra" - este dat de satul Valea Neagra aflat mai la nord de biserica. Este posibil ca, atat satul cat si manastirea, sa-si fi luat numele de la valea ce margineste drumul de la manastire pana in sat. 
          La anul 1757 preotul Maftei din Spinesti, impreuna cu doi calugari de la Manastirea Poiana Marului, se hotaraste sa infiinteze asezamantul ce se va numi multa vreme, in documente, "Schitul Vrancea", in poiana Podurile ce domina apa Narujei, la confluenta cu paraul Valea Neagra.Suprafata platoului, strajuita de o padure de fagi, trece din proprietatea neamului Gavrilestilor, tot din Spinesti, in cea a parintelui Maftei; prin zapisul din 29 aprilie 1757 se spune ca mosia "de peste Vale Niagra, in Podurile, mi-au dat-o ca sa fac sfant schit, care s-au si facut, cu ajutor lui Dumnezeu."Dealtfel, viata cea de obste va fi organizata de calugari veniti de la schitul Poiana Marului de unde, potrivit traditiei, a fost adusa si Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, aflata in biserica schitului si care s-a bucurat, sub numele de Sfanta, de o veneratie cu totul deosebita.
            La acea data ctitorul implinea o dorinta mai veche a vrancenilor, aceea de a avea in hotarele lor un asezamant monastic. Pana la infiintarea Schitului de la Valea Neagra vrancenii frecventau, asa cum dovedeste o simpla consultare a pomelnicelor de la Poiana Marului, lacasuri situate in afara Tarii Vrancei.Asezamantul se afla sub directa administrare a Sfatului Vrancei, urmand ca Episcopia Romanului sa fie consultata si abilitata in rezolvarea problemelor de ordoin canonic. Schitul Vrancei avea astfel un statut unic in istoria monahismului romanesc. Cu timpul, evenimentele legate de intemeierea si viata schitului vor intra in folclorul local, asa cum este frumoasa legenda a berbecului cu lana de aur, ce va fi folosita la poleirea iconostasului, sau minunile facute de icoana Sfintei in lungile procesiuni de-a lungul si inafara Vrancei, pana in satele de la Dunare, in vremuri de seceta, molime si lacuste.
           In statistica din 1809 a Eparhiei Romanului, Schitul Valea Neagra nu apare, dar intr-o scrisoare din 17 iulie 1844, a episcopului Meletie catre protoieria tinutului Putna, arata ca ctitorii Schitului Valea Neagra cer sa se faca alegere de staret.In anul 1936, Eparhia Romanului, care avea pe atunci 13 schituri, mentioneaza in statistica si Schitul Valea Neagra. In anul 1952 schitul este transformat in manastire pentru maici, fiind populat cu 9 maici de la Manastirea Trotosanu, printre care si maica Petronia Ciornea. Ca preot slujitor a ramas calugarul Nicodim Andrei de la schit.Ansamblul monastic a avut mult de suferit din cauza regimului ateu. Devenit dupa ultimul razboi schit de maici, acestea sunt alungate iar asemanatul trece in administrarea primariei Nistoresti. Reaua credinta si proasta gospodarire vor lasa urme greu de sters in incinta asezamantului: prabusirea arhondaricului, subrezirea clopotnitei, starea precara a caselor - chilii,distrugerea grajdurilor si a imprejmuirilor.
           Manastirea Valea Neagra a fost desfiintata in anul 1960, in urma decretului 410/1959, biserica trecand la parohia din satul Herestrau, ca biserica de mir. Abia peste 8 ani, in anul 1968, aici se va intoarce maica Petronia Ciornea. In continuare, obstea a crescut la cinci vietuitoare, stareta devenind maica Petronia care, datorita varstei inaintate, cedeaza dupa anul 1993 conducerea.Ca prin minune, in afara inlocuirii sindrilei de pe acoperis cu tabla galvanizata, Biserica Sfintei, inconjurata cu aceeasi veneratie si dragoste sincera de catre vrancenii prezenti an de an la hramul Adormirii va ramane neclintita, in linistea poieinii strajuita de varfurile intunecate ale brazilor din jurul Vaii Negre.

Manastirea Valea Neagra - arhitectura

           Biserica manastirii poarta hramurile "Adormirea Maicii Domnului" si "Pogorarea Sfantului Duh". Biserica este o constructie din lemn pe fundatie din bolovani de piatra legati cu ciment. Aceasta are forma de nava, fara turla. Spatiul din interior este compartimentat in Altar, naos, pronaos si pridvor inchis.
           Sfantul Altarul este luminat de o fereastra mare la est si una mica la proscomidiar, spre nord. Catapeteasma din lemn de tei, poleita cu bronz, este pictata de un anonim. Peretii bisericii nu au pictura, locul ei fiind luat de mai multe icoane din lemn.
           Sistemul de boltire, in stransa legatura cu conceptia spatiala a bisericii corabie, pune in valoare tampla monumentala din lemn sculptat si aurit, adevarata capodopera a artei din epoca post-brancoveneasca. Executia decorului si a scenelor religioase, laolalta cu armonia si echilibrul cromatic, confera iconostasului de la Valea Neagra un larg respiro de tampla dintr-o biserica domneasca, precum si dovada starii economice si sociale de exceptie a Tarii Vrancei din acea perioada, premergatoare incercarii de cotropire a obstii sale confederale de catre boierul Iordache Roset Roznoveanu.Biserica nu are decoratii in interior-tocmai pentru a pune in evidenta catapeteasma sculptata in lemn. In cadrul ansamblului se disting usile imparatesti, pictura icoanelor lucrate in culori vii, bine executate portretistic.
          Naosul, mult mai spatios decat pronaosul, primeste lumina de la o fereastra din sud si o alta din nord. Acesta se separa de pronaos printr-un perete din scandura care coboara de la bolta pana la aproape trei metri de pardoseala si prin cei doi stalpi laterali cuprinsi in zid. 
          Pronaosul bisericii are numai o fereastra pe zidul din sud. Pridvorul are cate o fereastra la sud si nord si cate una de o parte si alta a usii. Toate ferestrele din biserica sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, peste ele suprapunandu-se ferestre mici, terminate in arc. Intre ferestre sunt grilaje metalice. 
         Alegerea intrarii in biserica dinspre vest, pe aceeasi orientare cu bolta clopotnitei impozante din piatra si din lemn din fata schitului, pe unde patrundeau credinciosii, este in deplina concordanta cu prestigiul si rostul asezamantului in viata comnitatii vrancene.Usa de intrare, fixata in peretele din vest, este din lemn de brad, cu grilaj metalic la exterior. Din pridvor in pronaos se intra pe o usa de brad intr-un canat, cu geam in partea superioara. Peretii, in interior si exterior, sunt captusiti cu scandura de brad vopsita. Pardoseala este de brad, iar biserica este acoperita cu sindrila.
        De la poarta de intrare in incinta manastirii si pana la clopotnita este o alee de 60 de metri lungime, cu brazi pe ambele parti. Clopotnita, situata la 15 metri sud-vest de Sfantul Altar, este o constructie inalta, cu trei etaje. La parter este din piatra si ciment, etajele din lemn. Primele doua etaje sunt de forma patrata, etajul al treilea fiind de forma octogonala. Aceasta este acoperita cu sindrila.
        Cladirea pentru staretie este construita la 20 de metri in fata pridvorului, fiind acoperita cu sindrila. La 20 de metri sud de biserica sunt alte trei mici cladiri: case taranesti acoperite cu sindrila. La nord-est de biserica este o mica cladire pentru chilii, iar la nord de aceasta este cladirea noua din lemn, numai parter cu cerdac, acoperita cu tabla zincata. In aceasta cladire sunt chilii, trapeza, bucataria si camere pentru credinciosii care innopteaza la manastire.

Manastirea Valea Neagra - icoana Maicii Domnului

Icoana Sfintei, reprezentand-o pe Maica Domnului si pruncul Iisus este o ilustrare a imbinarii iconografice aleHodighitriei si Eleusei. Desi cronologic apartine aceleiasi perioade cu iconostasul, expresia trista, combinata cu tandretea de pe chipul Mariei indica opera unui alt mester, activ probabil la Poiana Marului, de unde traditia spune ca au purtat-o pana la Valea Neagra primii calugari stabiliti aici.Minunile savarsite au facut si fac din aceasta icoana opbiectul veneratiei constante a vrancenilor, dovada fiind, pe langa pretioasa ferecatura din argint din secolul al XIX-lea, numeroasele salbe din aur si argint care erau atarnate inainte de razboi.