Se afișează postările cu eticheta asezare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta asezare. Afișați toate postările

Comuna Golesti-Judetul Vrancea


Localitatea Golesti este situata in partea centrala a Judetului Vrancea intretaiata pe DN2 (E 85) pe o distanta de 2,9 Km delimitata la nord de Municipiul Focsani, la sud teritoriul administrativ comuna Cotesti si Urechesti, la est comuna Slobozia Ciorasti iar la vest comuna Carligele.
Este strabatuta de raul Milcov de la vest catre est rau care are valoare istorica privind Unirea Tarii Romanesti cu Moldova si de catre D.J.250C spre comuna Carligele pe o distanta de 1,56 km.Goleşti este o localitate în judeţul Vrancea. Este un fost cartier al municipiului Focşani.. Este un fost cartier al municipiului Focşani. 
Teritoriul administrativ al localitatii cuprinde 1295 ha teren din care 232.7 ha teren intravilan corespunzator conditiilor de construit si dezvoltarii social economice precum si teren favorabil culturilor agricole.
Comuna este compusa din doua sate: Golesti si Cerdac cu o populatie stabila de 3461 locuitori si 1516 locuinte.
Populatia ocupata activ este de 2450 persoane lucrand in diferite domenii(P.U.G.1998)
Pe raza comunei functioneaza institutii de stat precum Primaria Comunei Golesti, Postul de politie al comunei Golesti, Scoala Generala cu clasele I-VIII, Gradinita Golesti, Dispensar Uman, Dispensar Veterinar, Camin Cultural, Biserica veche si o biserica noua in constructie si aproximativ 46 agenti economici din diferite domenii:agricultura S.C.Agoputna,S.C.Avicola,S.C.Agrolact
industrie S.C.Promatex,S.C.Glorex
constructii S.C.Lefter Construct,S.C.Combeta
comert S.C.Minimarket Bira,S.C.Alinex S.R.L


La nivelul unitatii administrativ teritoriale functioneaza Centrul "Sfanta Maria" centru care adaposteste un numar de 25 copii bolnavi de HIV-SIDA
Comuna Golesti cu toate unitatile administrativ-teritoriale au un consiliu local ales de catre locuitorii comunei format din 13 consilieri locali. In cadrul primariei comunei Golesti functioneaza aparatul de specialitate a primarului format din primar, viceprimar, secretar si un numar de 6 referenti care sunt specializati in diferite domenii cum ar fi: agricol, urbanism, asistenta sociala, impozite si taxe.

Comuna Dumbraveni-Judetul Vrancea


Date Despre Comuna Dumbraveni


1. Intinderea teritoriului administrativ

Comuna Dumbraveni este situata in zona de sud a judetului Vrancea, dezvoltata de o parte si de alta a Raului Ramna si traversata de Drumul National nr.2 (E85), tronsonul Ramnicu - Sarat - Focsani. Teritoriul este stra-batut de la Vest la Est de Raul Ramna care colecteaza apele din precipitatii, de pe versantii proprii cat si ai Paraurilor Recea si Bulibasa.
Suprafata teritoriului administrativ a comunei insumeaza 3259 ha.
Satele componente au o structura tentaculara adaptata unui relief destul de framantat care se intinde pe aproape intreg teritoriul administrativ.

2. Delimitarea teritoriala a comunei
Comuna Dumbraveni este delimitata conventional de teritoriile administra-tive ale localitatilor cu statut similar, dupa cum urmeaza:
-In partea de nord: Comuna Urechesti,
-In partea de est: Comuna Gugest, comuna Sihlea,
-In partea de sud: Comuna Timboesti,
-In partea de vest: Comuna Bordesti, comuna Gura Calitei.
Teritoriul administrativ Dumbraveni este situat la limita estica a dealurilor si colinelor din structura Carpatilor de curbura.
Hotarele comunei au fost stabilite prin reglementari legale legate de impar-tirea administrativ teritoriale a tarii si sunt constituite din limite de parcele cadastrale si drumuri.

3. Satele componente
Teritoriul comunei Dumbraveni cu satele componente au fost stabilite prin Legea nr. 2/1968, modificata, privind impartirea administrativ teritoriala a Romaniei si anume:
-Satul Dumbraveni - resedinta comunei
-Satul Alexandru Vlahuta
-Satul Dragosloveni
-Satul Cindesti
Satul de resedinta (Dumbraveni), se afla amplasat de o parte si de alta a Riului Rimna avand o componenta pe malul stan al raului, de data mai re-centa, personalizata sub denumirea ”Satul Nou”.
Satul Alexandru Vlahuta se afla in partea de nord a comunei,individualizat printr-un grup de 25 de gospodarii situate de o parte si de alta a drumului pe care se situeaza “Casa memoriala Alexandru Vlahuta”.
Satul Dragosloveni se afla in partea de nord - vest a comunei, asezat de-a lungul Raului Ramna pe partea stanga a acestuia si a drumului judetean 204P (Dumbraveni - Gura Calitei).
Satul Cindesti se afla asezat in partea de sud a comunei avand o structura tentaculara si este traversat de la vest la est de drumul judetean 204 C.
Cu toate ca intre subunitatile administrative, respectiv satele componente, exista o oarecare continuitate in ce priveste amplasarea gospodariilor, intre centrele civice ale satelor respective exista urmatoarele distante:
- Cindesti - Dumbraveni: 2,65 km
- Dumbraveni - Dragosloveni: 3,40 km
- Cindesti - Dragosloveni: 6,05 km
- Cindesti - Alexandru Vlahuta: 6,15 km
- Dumbraveni - Alexandru Vlahuta: 3,50 km
- Dragosloveni - Alexandru Vlahuta: 1,50 km
Distantele astfel calculate sunt cele de pe calea de acces cea mai scurta.

4. Populatia comunei Dumbraveni
Conform Recensamantului populatiei si locuintelor din anul 2002, organizat si desfasurat in concordanta cu prevederile HG 680/6.08.2001, este de 4393 locuitori, din care populatie stabila 4167, din care:Satul Dumbraveni
1795

Satul Dragosloveni
951

Satul Alexandru Vlahuta
88

Satul Cindesti
1333


In localitatea Dumbraveni fiinteaza un numar de 1410 gospodarii din care:Satul Dumbraveni
575

Satul Dragosloveni
315

Satul Alexandru Vlahuta
26

Satul Cindesti
494


In ce priveste numarul de cladiri existente in comuna situatia se prezinta astfel:Satul Dumbraveni
649

Satul Dragosloveni
364

Satul Alexandru Vlahuta
27

Satul Cindesti
657

Total Comuna
1697


Componenta etnica a populatiei este in marea majoritate constituita din romani.
In ce priveste ocupatia populatiei active se poate face urmatoarea apreciere:
- din totalul de 2532 persoane active ,un numar de 2447 lucreaza in gospo-dariile proprii, activand in exploatatii agricole de subzistenta, reorganizate in baza aplicarii Legii fondului funciar din 1991, iar un numar de 85 persoane lucreaza in alte sectoare, din care:
71, in prestari servicii,
42, in invatamant,
25, in sanatate
16, in administratie,
11, in servicii publice
12, in cadrul asistentei sociale
8, in cultura si culte.
Potrivit legii in administratia publica se foloseste limba romana.

5. Localitatea de resedinta este satul Dumbraveni,care se afla asezat in partea de est a comunei,avand o componenta a vechii asezari ”Plainesti” pe malul drept al Raului Ramna si o componenta de data mai recenta “Satul Nou” pe malul stang al Raului Ramna.
Satul Dumbraveni, ca sat de resedinta, are pe teritoriul sau atat sediul administratiei publice locale (Primaria si Consiliul Local) cat si alte utilitati publice cum ar fi: Caminul Cultural, Spitalul Teritorial, Farmacia, Dispensar medical uman, Dispensar medical veterinar, Piata agro-alimentara.

6. Autoritatile administratiei publice locale
Potrivit legii 215/2001, art. 21(1), autoritatile administratiei publice,
prin care se realizeaza autonomia locala, sunt ”Consiliul Local” ca autorita-te deliberativa si “Primarul” ca autoritate executiva. Primarul, viceprimarul, secretarul impreuna cu aparatul propriu de specialitate al consiliului lo-cal , constituie, potrivit legii, o structura functionala cu activitate permanenta (Primaria Comunei) care aduce la indeplinire hotararile Consiliului local, dispozitiile primarului, solutionand probleme curente ale colectivitatii.
Sediul acestora se afla pe raza satului Dumbraveni, avand o pozitie
centrala fata de celelalte sate componente.

Primaria comunei Dumbraveni are urmatoarea organigrama, aprobata prin Hotararea Consiliului Local nr. 1/31.01.2003

Istorie Comuna Dumbraveni


1. Date privind infiintarea acesteia



Comuna Dumbraveni,in cadrul actualei organizari teritoriale a tarii ,a luat fiinta ca urmare a aplicarii Legii 2/1968.
Organizarea,sub diferite forme administrative a localitatii a fost functionabila si inainte de aceasta data.
Satele Cindesti si Dragosloveni au functionat inainte de 1968 ca unitati administrative de sine statatoare.

2. Prima atestare documentara
In ce priveste continuitatea vietii materiale pe teritoriul comunei Dumbraveni exista dovezi ale ocuparii acestui spatiu din timpuri stravechi dar prima atestare documentara a satului de resedinta (Dumbraveni)apare in anul 1609.Satul Dragosloveni apare atestat in anul 1602,iar iun satul Cindesti apare atestat in anul 1560.Obarsia stramosilor nostri de pe aceste meleaguri se pierde in epoca societatii primitive si poate fi stabilita cu aproximatie in perioada trecerii la epoca bronzului.

3. Evolutia istorica
Localitatea noastra a fost stans legata de asezarile urbane din apropiere Ramnicu Sarat si Focsani. Ramnicu Sarat a fost orasul de care asezarea noastra a fost legata din punct de vedere comercial,politic si juridic.
De asemenea, localitatea Gugesti a avut un rol deosebit la dezvoltarea comunei Dumbraveni de-a lungul timpului,aceasta fiind atestata in documente ca sat component al comunei noastre pana in anul 1923.
Nu poate fi stabilita cu rigurozitate data aparitiei ca asezare de sine statatoare a localitatii noastre,insa pe la 1609 apare nominalizata denumirea de Tirgu Cucu, care a fost schimbata in anul 1865 in Plaginesti, dupa numele latifundiarului Alexandru Plagino, pe a carui mosie se afla.Din anul 1948 si pina in anul 1965 denumirea localitatii la care ne referim s-a numit Suvorov, dupa numele generalului rus A.V. Suvorov care in 1789 a purtat unele lupte pe aceste meleaguri.Din anul 1965 si pina in prezent localitatea noastra poarta numele de Dumbraveni si este organizata ca o asezare de sine statatoare cu rangul de comuna cuprinzand cele 4 sate componente.
De-a lungul timpului,localitatea noastra a cunoscut toate evenimentele care au avut loc pe acest spatiu incepand cu organizarea prestatala din zona de nord a Tarii Romanesti,continuind cu luptele fratricide dintre domnii moldoveni si munteni, unirea tarilor romane sub conducerea lui Cuza,cu reformele ce au avut loc in acea perioada,aparitia boierilor fanarioti care au nemultumit masele de tarani, nemultumiri care au culminat cu “Rascoala de la 1907”, luptele din cele doua razboaie mondiale,socializarea agriculturii si a intregii economii a tarii precum si reformele ce se petrec pe intre teritoriul tarii dupa 1989.

Transporturile in comuna Dumbraveni

Comuna Dumbraveni este tranzitata de cai de comunicatie de diferite categorii dupa cum urmeaza:
- Drumul National 2(E85) - tronsonul Rimnicu-Sarat - Focsani
- Drumul Judetean 204 C - tronsonul Bordesti - Caiata
- Drumul Judetean 204 P - tronsonul DN2 (Flodoroiu) - Gura Calitei
- Drumul Judetean 205 B - tronsonul DN2 (Caminul Cultural) - Gugesti
- Drumul comunal 157 - tronsonul DJ204P (Stefan Andrei) - Alexandru Vla-huta - DN2 - Gugesti
- Drumul comunal 158 - tronsonul Bordesti - Recea - Malinoiu - Scoala Dra-gosloveni
- Drumul comunal 160 - tronsonul DN2 - Terchesti
- Drumul comunal 169 - tronsonul Timboesti - DJ 204 C (Brutarie)
Pe langa acestea comuna noastra mai beneficiaza de o bogata retea de drumuri in interiorul satelor (ulite), precum si drumuri de exploatare ce deservesc proprietatile funciare ale locuitorilor.

Sistemul sanitar in comuna Dumbraveni



In comuna Dumbraveni, functioneaza inca de la inceputul anilor 1900, Spitalul Teritorial, care la data actuala se afla in administrarea Consiliului Judetean Vrancea. Spitalul satisface un minim al nevoii de asistenta medicala ambulatorie pentru zona de sud a judetului Vrancea.
Asistenta sociala din comuna este asigurata de Serviciul comunitar social,de Institutia publica a persoanelor cu handicap si Autoritatea tutelara care fiinteaza pe raza localitatii.
Recent a fost deschis un centru comunitar de tip familial, in care primesc ingrijirea si asistenta educativa necesara, un numar de 16 copii.

Invatamantul in comuna Dumbraveni

Comuna Dumbraveni, dispune de logistica necesara unei bune activitati pe linie educationala, care alaturi de existenta unui personal cu solida pregatire in domeniu,este cuantificata in rezultate bune pe care elevii din comuna le obtin in cadrul confruntarilor ordonate.
La nivelul comunei functioneaza scoli atat pentru faza primara cat si pentru faza gimnaziala, pe sate, dupa cum urmeaza:
- Satul Cindesti -Scoala cu clasele I-IV
- Scoala cu clasele V-VIII
- Satul Dumbraveni-Scoala cu clasele I-VIII
- Satul Dragosloveni-Scoala cu clasele I-IV
Elevii din Dragosloveni continua cursurile gimnaziale la scoala Dumbraveni.
Invatamantul prescolar se desfasoara in comuna Dumbraveni la nivelul gradinitelor ce functioneaza in satele Cindesti, Dumbraveni si Dragosloveni.
Biblioteca comunala din cadrul Caminului Cultural Dumbraveni, asigura necesarul de carte pentru locuitorii comunei.

Religia, cultura, traditia si obiective turistice in comuna Dumbraveni


Componenta majoritara a locuitorilor din comuna Dumbraveni sunt de religie crestin ortodoxa. Pe langa acestia o comunitate restransa dintre locuitori sunt de religie adventista de ziua a saptea si cativa romano-catolici si alte religii.
Comunitatea ortodoxa este reprezentata de cele trei parohii din cele trei sate: Parohia Cindesti, Parohia Dumbraveni si Parohia Dragosloveni.
Pe teritoriul comunei fiinteaza Schitul din cadrl Manastirii “Recea” cu o bogata activitate religioasa sustinuta de maicile care traiesc aici.
Componenta adventista isi desfasoara activitatea in cadrul Casei de rugaciuni a Cultului Adventist de Ziua a saptea.
Localitatea noastra se afla intr-o bogata zona folclorica, dar nu se poate afirma ca in satele noastre exista creatori populari si o creatie populara proprie.
Totusi in preajma sarbatorilor de Craciun si Anul Nou, exista obiceiul organi-zarii unor manifestari folclorice cu caracter laic si religios cum ar fi colindele si alte uraturi.
De exemplu:
- in dimineata Ajunului Craciunului (24 dec.) copii merg din casa in casa cu “Buna dimineata”;
- in seara Ajunului Craciunului tinerii colinda pe la casele gospodarilor
- in dimineata Ajunului Anului nou copiii merg cu “Plugusorul”, iar seara (31 decembrie) exista obiceiul ca o parte din locuitori sa mearga pe la rude si prieteni cu uratul de Anul Nou;
- in zilele de sarbatoare dintre Craciun si Anul Nou se obisnuieste ca tinerii sa se organizeze si sa umble cu “Capra”, iar de la Craciun si pana la Bobeteaza (6 ianuarie) copii umbla cu “Steaua”.
In comuna functioneaza instalatia de transmitere a televiziunii prin cablu a S.C. Diplomatic Focsani care aduce la dispozitia abonatilor un numar de 16 canale de televiziune nationale si straine.
Oficiul Postal Dumbraveni aduce la dispozitia abonatilor publicatiile natio-nale de interes general sau de specialitate, dintre care mai frecvente sunt: ”Adevarul”, ”Romania Libera”, ”Jurnalul National”, ”Ziua”, ”Agricultura Romaniei”, ”Hortinform” si locale: cotidianele ”Monitorul de Vrancea”, ”Ziarul de Vrancea”, ”Corect” si saptamanalul ”Ziarul tau”.

Servicii publice existente in comuna Dumbraveni

Sub autoritatea institutiei primarului si in conformitate cu prevederile legii, in comuna noastra functioneaza urmatoarele servicii publice :
- Serviciul public pentru alimentarea cu apa;
- Serviciul public comunal edilitar-gospodaresc ;
- Serviciul public pentru iluminat stradal ;
- Serviciul public pentru copierea inscrisurilor ;
- Serviciul public ”Piata mixta comunala”
- Serviciul public “de asistenta sociala“
Potrivit specificului nevoilor locale, seviciile publice au fost create si organi-zate de Consiliul Local in concordanta cu prevederile legii.
Economia in comuna Dumbraveni 

Principala functiune economica a localitatii Dumbraveni este productia agricola (produse si subproduse realizate din viticultura, grau, porumb, fasole, legume) si cresterea de animale si pasari. Deasemenea se profileaza un sector de prestari servicii mai ales pe linia prelucrarii produselor agricole (morarit si vinificare).
Capacitatile de productie existente pe teritoriul administrativ al comunei sunt, in mare masura exploatatiile agricole particulare, precum si altele mai mari cum ar fi Sectia Cindesti a Vincon Vrancea, Prodalis S.R.L., Agromec S.A. Dumbraveni, Meister Com S.R.L., Sectia Dumbraveni a Administratiei Judetene a Drumurilor.
O componenta semnificativa a functiei economice o constituie activitatea de comert prin agentii economici nominalizati dupa cum urmeaza:
- Adridana Impex S.R.L., Cristarom Com S.R.L., Fanta C. Impex S.R.L., Lord Prodcom S.R.L., Magi Super Com S.R.L., Solev Comex S.R.L. etc.
Piata mixta comunala ofera spatiu comercial pentru o serie de agenti economici si persoane fizice care se ocupa cu comertul, dintoate localitatile limitrofe comunei Dumbraveni.

Adrese utile:


Scoala cu clasele I-VIII Dumbraveni
Tel./Fax: + 40 (237) 255.274
Spitalul Dumbraveni
Tel./Fax: + 40 (237) 255.109
Postul de politie Dumbraveni
Tel./Fax: + 40 (237) 255.116
Serviciul public comunitar local de evidenta populatiei Dumbraveni
Tel./Fax: + 40 (237) 255.....
Agentia de plati si interventii in agricultura - Oficiul Dumbraveni
Tel./Fax: + 40 (237) 255.....














Comuna Corbita-Judetul Vrancea


Localizare:

Comuna Corbiţa este situata la altitudinea de 90-348 m in partea de Nord a Judetului Vrancea, la extremitatea estica a Carpatilor de Curbura, la o distanta de 75 km fata de municipiul Focsani - resedinta judetului, 20 km fata de municipiul Adjud si 40 km fata de orasul Marasesti. Se invecineaza la Nord cu teritoriul administrativ al comunei Dealu Morii judeţul Bacău, la Sud cu teritoriul administrativ al comunei Tănăsoaia, la Est cu teritoriul administrativ al comunei Podu Turcului judeţul Bacău şi la Vest cu teritoriul administrativ al comunei Homocea. Este străbătută de le Nord spre Sud de Pârâul Berheci pe o lungime de 9 Km.

Geografie:

Din punct de vedere geografic teritoriul comunei Corbiţa este amplasat în zonă de podiş fragmentat în culmi şi dealuri prelungi, separate de văi paralele. Satele componente sunt amplasate de o parte şi de alta a văii pârâului Berheci şi pe colinele cuprinse între Valea Berheci şi Valea Siretului.

Istorie:

Aflat la extremitatea estica a Carpatilor de Curbura, teritoriul actual al comunei Corbiţa a favorizat, datorită conditiilor sale naturale si climaterice, o permanenta locuire a acestei zone în toate epocile istorice. Cele mai vechi dovezi de vietuire umana dateaza din neolitic, aproximativ 4.500 i.e.n., datarea fiind valabila pentru toate satele componente ale comunei Corbiţa. Marturiile neolitice din zona apartin purtatorilor culturii Cucuteni, cultura prezenta pe intreg teritoriul judetului Vrancea. 
Primul sat mentionat intr-un document medieval scris esta satul Lărgăşeni. Atestată documentar la 20 aprilie 1546. Aici există din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea o frumoasă biserică de lemn. In anul 1865 se înfiinţează prima scoala primara mixta.

Populatie:

Populatia comunei Corbiţa in 2002
Populatia comunei Corbiţa, conform recensamantului din anul 2002, este de 2100 locuitori, din care între 1 – 30 ani 832 persoane, 30 – 60 ani 665 persoane şi peste 60 ani 603 persoane. Repartizarea populatiei pe sate este dupa cum urmeaza : 
- satul Rădăcineşti :...
06.05.2007
Suprafata comunei
La momentul actual suprafata totala a comunei este de 3521 ha din care suprafata agricola este de 3165 ha, 306 păduri, diferenta de 50 ha fiind teren neagricol 
06.05.2007
Activitatile populatiei
  Activităţile principale ale locuitorilor comunei Corbiţa rămân în continuare agricultura şi creşterea animalelor. In paralel cu agricultura a luat amploare si sectorul prestarilor de servicii existant multe persoane autorizate ce desfasoara activitati de comert, construcţii, morarit si confectionarea mobilierului. Aproximativ 60 de locuitori sunt salariati la diferite societati si institutii din comuna si din afara comunei iar 945 locuitori sunt pensionari.





Comuna Bordesti-Judetu Vrancea

COMUNA BOREDESTI-JUDETUL VRANCEA
       Bordeştiul este o aşezare tipică pentru zona colinară a Subcarpaţilor de curbură, un sat de tip răsfirat, înşiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeştiul este situat la aproximativ acceaşi distanţă de oraşele Râmnicu Sărat (17 km NE) şi Focşani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la E.
Numele aşezării stârneşte şi astăzi o mică dispută între cei interesaţi, existând două teorii:
- Prima teorie consideră că numele localităţii provine după locuinţa de tip bordei, foarte răspândită în zonă;
- Adepţii celei de-a doua teorii sunt de acord cu ideea lansată de Nicolae Iorga în lucrarea “Revelaţii toponimice pentru istoria neştiută a românilor”, Bucureşti 1941 în care afirmă faptul că toponimele terminate în sufixul –eşti, provin de la numele unui strămoş; suntem de acord cu această teorie, dovadă fiind toponimul Podul Bordii pentru vechea vatră a satului, şi numeroasele nume de localităţi similare din zonă: Cândeşti, Popeşti, Urecheşti.
Scurtă evoluţie

Zona a fost locuită continuu încă din eneolitic, dovadă numeroasele dovezi arheologice de prim rang, precum unelte de piatră, ceramică de tip Sărata Monteoru, ceramică grosieră butoni sau tezaurul de denari republicani romani, descoperit la Vărsătura în 1964.
Prima atestare documentară directă datează din 1638, existând într-un document mai târziu şi o referire la un eveniment petrecut la Bordeşti în 1620. Hrisoul menţionat confirmă vânzarea de către Dumitru Gonţoiu din Bordeşti către Iane Dumbrăveanul a unei livezi pentru 300 de aspri. Este astfel prima atestare a transformării obştei libere de moşneni în obşte de clăcaşi, fenomen comun în zona de “margine” şi nu numai, în secolele XVII- XVIII, datorat sporirii obligaţiilor şi nesfârşitelor conflicte cu turcii, tătarii, moldovenii, polonezii sau cazacii. Din acest motiv, la sfârşitul secolului XVII, obştea liberă dispare prin vânzări voite sau silite către mari proprietari precum Iane Dumbrăveanul, căpitanii Costin şi Mănăilă sau Mănăstirea Măxineni. Proprietatea privată ţărănească revine după reforma lui Cuza din 1864 şi este întărită de marile reforme de după războaie, dispare iarăşi în epoca comunistă, revenind după revoluţia din 1989. Forma obştească nu şi-a mai regăsit originea la Bordeşti după nici una din aceste reforme.
Biserica Mănăstirii Bordeşti
Ctitorii

În 1646 moşnenii din Bordeşti vindeau o parte de moşie şi dăruiau Domnului Matei Basarab “un loc de pomet, cât se va alege, să-şi facă Măria Sa metoh. Aşijderea şi Măria Sa, căt se va îndemna să ne facă bine”[1]. Anii tulburi de la sfârşitul domniei l-au împiedicat pe “domnul prea creştin” să-şi ţină făgăduiala. A îndeplinit-o însă un boier buzoian, ridicat prin mijloace proprii la rangul de ceauş (1680 – 1684), la cel de logofăt (1685 – 1687), căpitan de Buzău, de lefegii, de margine, mare căpitan (1693 – 1704), şătrar (1705 – 1715) şi mare clucer (1715 – 1723) conform Teodor Rădulescu, după cum reiese dintr-un document din 20 iunie 1742 prin care domnul Mihai Racoviţă refăcea documentele Episcopiei Buzăului pierdute în răzmeriţe la începutul secolului (Arhivele Statului, Bucureşti,, Episcopia Buzăului, XIII / 29): “...schitul Bordeşti care este făcut din temelie de răposatul Mănăilă biv vel clucer şi l-au închinat Şărban polcovnic şi Ştefan căpitan, feciorii lui, la Sfânta Episcopie, precum arată cartea de închinăciune...”
Mănăilă, boier credincios Cantacuzinilor, a acumulat o avere însemnată de ambele maluri ale Milcovului: Aldeni, Albeşti, Bahnele, Bălţaţi Berindeşti, Bordeşti, Cândeşti, Goniţi, Măxim, Măgura, Mărăcineni, Opăriţi, Sineşti, Tâmboieşti în Valahia şi Mărtineşti, Modruzeni, Mocirleni, Negoşinu în Moldova. În spiritul epocii, el a avut şi o intensă activitate de ctitor, în zona noastră de interes, ctitorind bisericile mănăstirilor Bordeşti şi Recea – Cândeşti.
Biserica de la Bordeşti a fost ridicată din cărămidă, piatră şi lemn pe un mic platou de sub Dealul Străjii, pe malul unui pârâiaş – numit azi al Bisericii. Pe tabloul votiv al ctitorilor, apar Mănăilă şi soţia sa Mina, alături de domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Ştim cu certitudine, dintr-o inscripţie de pe uşa din lemn sculptat a bisericii (azi dispărută), că în ianuarie 1699, construcţia era gata, pictura finalizându-se în 1722. Biserica a primit hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi a devenit schit de călugări, fiind înzestrată cu fosta moşie a moşnenilor din Bordeşti: pădure, livadă, fâneaţă, loc de moară, vad de han şi, mai ales, vie.
Arhitectura

Biserica are un plan clasic, trilobat, cu naosul şi pronaosul lărgite. Intrarea se face prin latura de vest, printr-un privdor brâncovenesc susţinut de şase coloane din piatră frumos sculptate. Iniţial, biserica avea două turle, turla cea mai mare, cea de pe pronaos îndeplinind şi rolul de clopotniţă[2].

Constructorul bisericii a realizat un perete între pridvor şi pronaos de 1.2 metri grosime, ce ascunde şi scara de acces către clopotniţă, eliminându-se astfel o scară exterioară sau o altă turlă(soluţie foarte ingenioasă dar nu foarte fericită într-o zonă seismică). Dimensiunile armonioase ale bisericii (22 metri lungime, 5.36 m şi 4.60 m), diametrul turlelor, lungimea altarului de 3.20 m, înălţimea pereţilor de 6.70 m, 22 m înălţimea până în vârful crucii de pe turla mare, după arhitect Ghica Budeşti), împreună cu sculptura în lemn şi piatră şi pictura murală au făcut din biserica schitului Bordeşti o mică bijuterie. Sunt remarcabile realizările meşterilor sculptori, similare cu cele de la Sinaia şi Stavropoleos, de pe coloanele din pridvor şi dintre pronaos şi naos sau de la ancadramentele ferestrelor, constând în dantelărie spiralică, formată din vreji, flori şi fructe specifice. Ceea ce s-a sculptat în lemn a dispărut din păcate, toţi specialiştii fiind însă de acord cu faptul că uşa împărătească, sculptată în 18 panouri, încadrate într-un decor minuţios, reprezenta o capodoperă.
Despre pictura lui Pârvu Mutu şi a ucenicului său Radu de la biserica mănăstirii Bordeşti, specialiştii au scris si vor continua să scrie. Frescele cu Adormirea Maicii Domnului şi autoportretul pictorului – unicat, păstrate azi la Muzeul de Artă al României, sunt emblematice.

Destinul mănăstirii

Până la un punct, ctitoriile surori ale căpitanului Mănăilă, Bordeşti şi Recea, au avut un destin similar: au fost închinate altor mănăstiri, exploatate, distruse şi părăsite de monahi. Mănăstirea Bordeşti, înzestrată de căpitanul Mănăilă cu peste 40 de pogoane de vie, a fost închinată de fii acestuia Episcopiei Buzăului, iar către sfârşitul secolului XVIII, Episcopia a închinat-o Schitului Băbeni, care a exploatat bogăţiile moşiei şi a ignorat necesităţile monahilor şi ale construcţiilor. La sfârşitul secolului XIX, totul era paragină.
Principalele distrugeri le-au provocat infiltraţiile apelor freatice, alunecările de pământ, cutremerele din 1802, 1804, 1838 şi Războiul Crimeei: în 1853, egumenul Samoilă a fugit în Rusia cu arhiva şi odoarele mănăstirii, iar în 1856, un incendiu a distrus chiliile.
După secularizare, ctitoria devine biserică de mir, dar în 1899, o alunecare de pământ îi dă lovitura decisivă; după cutremurul din 1911, este părăsită defintiv.La 10 martie 1915, graţie valorii arhitectonice şi a importanţei picturii, la insistenţele unor fideli vizitatori (Vlahuţă, Delavrancea, Iorga, Grigorescu, etc.), prin Decret Regal, biserica a fost declarată monument istoric, nerealizăndu-se însă decât studii şi relevee.
Din 1954, au început lucrările de recuperare a operelorde artă şi de consolidare cu bani de la Ministerul Culturii. Simpozionul de la Bordesti din 1980, a părut că aduce un nou avânt eforturilor de restaurare, dar lucrările au reînceput abia în 1994.
Cercetările arheologice au fost iniţiate în 1991 de către Victor Bobi şi urmate de lucrări sistematice conduse de Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei.
Astăzi lucrările de consolidare şi reconstrucţie sunt încheiate iar soarta ctitoriei brâncoveneşti de la Bordeşti depinde de Episcopia Buzăului şi, mai ales, de voinţa politică locală.

Perspective

Ctitoria căpitanului Mănăilă a însemnat pentru foştii moşneni bordeşteni certitudinea aservirii lor precum şi începutul unei continuuie convieţuiri cu ţiganii, foşti robi, azi dezrădăcinaţi, fără să-şi mai (re)cunoască originile sau limba.
Mănăstirea Bordeşti a adus şcoala pe aceste locuri cu mult înaintea laicilor Regulamente sau Reforme.
Pictura lui Pârvu Mutu a făcut faimos numele de Bordeşti, în cercurile academice, încă din secolul al XIX- lea.
Rana ruinelor bisericii, seculară, a arătat indifirenţa puternicilor, incapacitatea localnicilor, nepăsarea şi apetitul pentru distrugere al neaveniţilor.
Şi pentru că toate acestea trebuiau să capete un sens, renaşterea bisericii brâncoveneşti şi redobândirea mândriei de a fi bordeştean, un om şi-a trăit viaţa, arătându-ne că se poate! Numele lui este Gheorghe Asănache, fiu de ţăran, învăţător, ofiţer pe Frontul de Est, prizonier de război, modelator de caractere, vânător, povestitor, creatorul Colecţiei Muzeale, iniţiatorul Simpozionului din 1980, creatorul Monumentului eroilor bordeşteni, luptatorul neobosit pentru salvarea Bisericii brâncoveneşti. Împinirea muncii sale de o viaţă, e nascut în 1911, i-au adus-o fii satului ce au reuşit publicarea minunatei sale “Monografia comunei Bordeşti şi a Mănăstirii Bordeşti”, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007, lucrare pe care se bazează şi prezentarea noastră, ce se va încheia însă cu un omagiu adus omului care ne-a adus posibilitatea de a vedea perspectivele. Omagiul de mai jos i-a fost adus de către unul din fii săi spirituali, profesorul de istorie Gheorghe Fiştoc, în primul număr al revistei “VIŢA”, revista comunităţii bordeştene, pe care am iniţiat-o în mai 2006.

În septembrie 1953 când începeam clasa a IV-a îşi face locul în orarul săptămânal un nou obiect de studiu şi anume limba rusă . Toţi ne întrebam fireşte cu cine vom aborda această disciplină nouă şi necunoscută, având în vedere că profesorii de limba rusă erau inexistenţi pe aceste meleaguri. Iată că a sosit şi mult aşteptata întâlnire cu cel ce ne va conduce prin iţele încurcate ale limbii unui popor pentru care românii nutreau un sentiment, poate justificat, de oarecare respingere. În clasă îşi face apariţia un personaj deja cunoscut de noi datorită exigenţei cu care supraveghea elevii atât la ore cât şi în pauze, profesorul bun la toate după cum o cereau nevoile şcolii. Înalt, cu părul coliliu, privire vioaie, corp atletic, plin de sănătate şi energie, ne salută pe ruseşte, noi răspundem ruseşte şi începem ora. După atâţia ani mă întreb ce simţea în acel moment omul din faţa noastră care petrecuse cinci ani în lagărele groazei din Rusia şi acum era obligat să răspândească în şcoala românească limba asupritorului. Mi-a fost profesor, mai apoi coleg de cancelarie iar acum vecin. Ce caracter deosebit, ce om de omenie! Activist deosebit, altruist până la obsesie, adevărat mentor al tinerei generaţii, respectat de consăteni până la veneraţie, nu a existat problemă majoră a comunităţii să nu se implice în rezolvarea ei. Instalaţia de apă, Schitul Brâncoveanu , Cimitirul eroilor, monumentul eroilor bordeşteni, cimitirul satului, iată numai câteva repere la care şi-a dat prinosul de energie şi spirit de iniţiativă şi organizatoric. Dar cea mai mare realizare a acestui om deosebit a fost munca de cercetare prim muzee şi arhive a documentelor scrise şi nescrise despre istoria localităţii. Un loc deosebit l-a ocupat în preocupările acestui om istoria şcolii din Bordeşti, precum şi cunoaşterea acestor documente în lumea specialiştilor şi chiar a novicilor. Acest vas ales este învăţătorul - cetăţeanul Gheorghe Asanache, consăteanul nostru, valoros prin faptele sale dar şi mai valoros prin spiritul de dreptate, setea de adevăr, robul ideilor şi faptelor înalte, autorul unei adevărate linii de comportament între rigoare şi pragmatism, exigenţă şi seriozitate, sentimentalism şi sensibilitate la nevoile materiale şi spirituale ale aproapelui. Şi toate acestea datorită dragostei nemărginite faţă de aceste mirifice meleaguri şi minunaţii săi oameni.

Comuna Bolotesti-Judetu Vrancea

COMUNA BOLOTESTI-JUDETUL VRANCEA


Aşezare:

        Comuna Boloteşti este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România. Este situată la poalele de SE ale Măgurii Odobeşti, pe râul Putna, la 15 km de Panciu. Comuna este alcătuită din 6 sate: Boloteşti, Găgeşti, Ivănceşti, Pietroasa, Putna şi Vităneştii de sub Măgură. Se crede că în evul mediu pe locul actualului sat se afla Târgul Putnei, fost târg din Moldova, localitate astăzi dispărută.
Istorie:

Satul Boloteşti, menţionat documentar, prima oară, în 1565, s-a numit până în secolul XVII, Târgoveţi.
Obiective tehnico-economice cu valoare pentru turism:

Centrul viticol Boloteşti, care face parte din podgoria Odobeşti are o suprafaţă de 850 ha, este cultivat cu soiurile: Chasselas doré, Fetească regală, Aligoté.
Obiective turistice naturale şi antropice:

Lunca Putnei, în partea de NE a comunei, cu pajişti de luncă şi zăvoaie de plopi şi salcie, unde sunt condiţii prielnice de odihnă şi agrement.

Măgura Odobeşti (1001 m), oferă o splendidă panoramă asupra Ţării Vrancei.

Mânăstirea Tarniţa , cu biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construită în 1702, aflat într-o zonă deosebit de pitorească, sub releul de pe Măgura Odobeşti. Aici vin foarte mulţi pelerini la 15 august. Pe raza comunei mai sunt Mânăstirile Secături şi Tazlău.

Biserica Sf. Nicolae , ctitorită înainte de 1809, a fost refăcută între 1867-1870 şi distrusă în timpul războiului din 1916-1918. A fost reclădită între 1920-1925.

O moară domnească, acţionată cu apă, cu două instalaţii.

Urmele unei aşezări din Paleoliticul superior Gravettian au fost descoperite la 500 m faţă de biserica din satul Vităneşti, iar în satul Pietroasa urmele unei aşezări din epoca Neolitică (Cultura Cucuteni).

• Localitatea este săracă în manifestări folclorice. S-au mai păstrat datini populare, sărbători religioase – Crăciun, Anul Nou (colinde).

Pe lângă posibilităţile de drumeţie, degustări de vinuri, vizite la combinatele de vinificaţie şi la crame, vizite la mânăstiri, în localitate este un cămin cultural, o bibliotecă comunală şi un stadion (în satul Vităneşti).
Cazare şi agrement

• motelul Km. 25 - cu 20 locuri de cazare, iar în apropierea acestuia se construieşte un camping cu 7 căsuţe (14 locuri) şi spaţii pentru corturi; • pensiunea rurală Balcan Florica ; • pensiunea rurală Sichin Ştefan 
Personalităţi locale

În cătunul Căpoteşti s-a născut în 1626 cărturarul Varlaam, mitropolit al Moldovei. El a dăruit rudelor sale părţi de moşii din Putna. La data de 16 noiembrie 1948 , în satul Găgeşti ,se naste Ion Cristoiu jurnalist, scriitor şi analist politic român.

Comuna Boghesti-Judetu Vrancea

COMUNA BOGHESTI-JUDETUL VRANCEA

Geografie

Comuna Bogheşti este situată în extremitatea nord-estică a judeţului Vrancea, în marea unitate geografică care se întinde pe o suprafaţă de 4000 Km2 – Colinele Tutovei. Se află la contactul cu Judeţul Bacău reprezentat prin Comuna Podu Turcului la nord şi nord-vest, la contactul cu Judeţul Vaslui reprezentat de Comuna Iveşti la est, iar la sud-est cu Judeţul Galaţi reprezentat prin Comuna Priponeşti. În partea de vest se află situată Comuna Corbiţa, iar la sud-vest Comuna Tănăsoaia, ambele fiind situate pe teritoriul judeţului Vrancea.
Istoric

În cronica liuzilor din 1803 sunt consemnate satele Prisecani şi Bogheşti de Jos ca fiind răzăşeşti, Tăbăceşti, sat mixt, răzăşesc şi clăcăcesc şi Pleşeşti sat clăcăcesc. În Cartografia Moldovei de la 1831 şi în Cronica proprietarilor din Moldova din 1833 se arată că Prisecanii erau sat răzăşesc. Din aceleaşi documente rezultă că Tăbăceşti era sat răzăşesc şi clăcăcesc. Cartografia din 1831 atestă Bicheştii şi Bogheştii de Jos ca sate răzăşeşti.


Demografie

ANUL .........................1956; 1966; 1998; 2002;

POPULAŢIA ........... 3944; 3544; 1718; 1839;

SUPRAFAŢA (Km2) 50; 50; 50; 50;

DENSITATEA ........ 34; 36; 36; 78.
Economie
Agricultură

cultura plantelor, (in special pomi fructiferi, vita de vie, cereale, sfecla) si cresterea animalelor. Exista facilitati pentru prelucrarea produselor animaliere si produselor agricole. Satele au in dezvoltare sisteme de alimentare cu apa si sunt inconjurate de paduri, imasuri si vegetatie forestiera. Infrastructura rutiera este reabilitata periodic si este compusa din drumuri pietruite si de pamant. Comuna este traversata de drumul judetean DJ 241F, de la vest pana la limita cu Judetul Galati- Comuna Priponesti, pe o lungime de 12 Km din care doar 2 Km sunt asfaltati. Invatamantul este realizat in cele 7 scoli din sate, 6 cu clasele I-IV si una cu clasele I-VIII. Exista activitati organizate de societati comerciale sau intreprinzatori individuali pe domenii cum ar fi: comert, agricultura, productie si servicii; in special comertul cu amanuntul, cultura plantelor, cresterea animalelor, prelucrarea hartiei, mestesugarit etc.


Obiective

Stejar secular, sec.V, poate fi observat de la mare distanta pe coama dealului pe care se intinde satul Boghesti de Sus. Lacul si Barajul Pereschiv, in nord-estul comunei, este populat cu fauna piscicola si este continuat de paraul Pereschiv, fiind in acelasi timp un loc de agrement. Stanele de pe Dealul Pereschiv, loc traditional pentru cresterea oilor si prelucrarea produselor din lapte. Padurea Aus, Bodeasa, Bouros, sunt corpuri din codrii seculari care au impadurit Colinele Tutovei.

Comuna Biliesti-Judetu Vrancea

COMUNA BILIESTI-JUDETUL VRANCEA


Aşezarea
Ridicat pe malul drept al râului Siret, existenţa satului şi viaţa locuitorilor săi au fost, de-a lungul timpului, influenţate puternic de vecinătatea cu marele râu.

Istorie 

Se spune, la Bilieşti, că acela care bea apă de aici va rămâne în acest sat pentru totdeauna. Aşezat în buza Luncii Siretului, Bilieştiul are, într-adevăr, o apă de băut cum rar se găseşte, dar, cu siguranţă, şi alte daruri venite de la Dumnezeu fac localitatea atât de primitoare şi de prosperă. 
Începuturile locuirii oamenilor aici - lângă sufletul, când domol, când furios al Siretului - se pierd în negura istoriei. Nimeni nu poate spune cu cât de câtă precizie când s-au aşezat aici cei care aveau să întemeieze satul. Poate că timpul acela a fost cu multe sute de ani în urmă. Poate mai târziu. Memoria colectivă nu mai păstrează decât puţinele evenimente despre care s-a vorbit din urmaşi în urmaşi: nişte inundaţii devastatoare, un incendiu pârjolitor în care a pierit şi biserica satului, un cutremur mare şi mutarea în timp a zonei de locuire ceva mai departe de Siretul care a însemnat mereu pentru oamenii locului sursă de hrană, de desfătare, dar şi de pericol atunci când el şi-a ieşit din matcă. 
Pesemne că în drumurile lor către hotarul de sud al Moldovei şi în raidurile prin Muntenia domnitorii moldoveni vor fi adăstat şi prin locurile acestea, cu siguranţă legături comerciale între negustorii acelor timpuri şi între ţărani vor fi existat de sute de ani, însă menţiuni documentare găsim abia după anul 1800. Menţiunile, atâtea câte au rămas în documentele de prin arhive, arată că Bilieştiul are o istorie impresionantă, de care cetăţenii ei de azi pot fi foarte mândri. 
Succint – şi cronologic – spicuim prin documente din arhive naţionale referiri la localitatea Bilieşti: 
1823: Ţinutul Putna avea 8 ocoale, unul dintre ele fiind Ocolul Bilieşti care cuprindea satele: Bilieşti, Sasu, Dimaciul, Suraia, Cracul Călieni, Năneşti, Belciugul, Nămoloasa, Slobozia Clucerului, Blehanii, Slobozia lui Ciucă, Costienii, Malurile, Vulturul, Moşiile lui Conachi, Răstoaca; 
1832: Ţăranii loviţi în interesele lor de către marii proprietari şi de către autorităţile nepăsătoare li s-au împotrivit cu vehemenţă, apărându-şi interesele. Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu locuitorii satelor Sasu şi Bilieşti care – în semn de protest faţă de împilările la care îi supunea arendaşul Petrache Vogoride – şi-au părăsit gospodăriile şi au fugit de pe moşia hatmanului Ştefanache Vogoride pe o moşie răzăşească vecină; 
1835: Ocolul Bilieşti cuprindea 32 de sate, cu 3.070 case, după ce şi Milcovul de Jos a trecut în întregime la Ocolul Bilieşti; 
În acelaşi an, potrivit savantului C.C. Giurescu, se menţionează că locuitorii din Sasu ar fi fost „populaţie venită din Transilvania – „unguri băjenari noi”, de unde şi „fântâna Sasului”. 
1859: Recensământul populaţiei în judeţul Putna evidenţia, între altele, că Bilieştiul era reşedinţă plasei cu acelaşi nume, cu o populaţie de 15.227 persoane: 7931 bărbaţi şi 7292 femei; 
1864: Judeţul Putna cuprindea cele 159 de sate, organizate administrativ în cinci plăşi, una dintre ele fiind Plasa Bilieşti – cu 30 de sate. În plasa Bilieşti, 2190 de trăitori erau clăcaşi; 
1869, 18 februarie: Prin decret domnesc era stabilită împărţirea teritorială a brigăzilor, regimentelor şi batalioanelor în judeţul Putna. Compania 1, din plasa Bilieşti, îşi avea reşedinţa în Dimaci; 
1872: A luat fiinţă Şcoala Bilieşti, printre primele din judeţul Putna, Bilieştiul putându-se mândri cu aproape 140 de ani de învăţământ primar. 
În aceleşi an, Plasa Bilieşti cuprindea localităţile: Bilieşti, Nămoloasa, Călieni, Năneşti, Ciuşlea, Răstoaca, Costieni, Suraia, Făurei, Tg. Nămoloasa, Focşani, Vulturul de Jos, Jorăşti, Vulturu de Sus, Mărăşeşti şi Mirceşti; 
1919: Într-un document al vremii găsim menţiunea că în acest an în curtea bisericii din Bilieşti erau 24 de morminte, iar în iemaşul satului Sasu 27 de morminte, toate ale unor ostaşi necunoscuţi. 
Bilieştenii au plătit un scump tribut de sânge în cele două războaie mondiale, zece şi zeci de ostaşi apărându-şi cu preţul suprem glia străbună. Cele două monumente ale eroilor de la Bilişti şi Sasu încearcă să le păstreze numele şi faima în conştiinţa celor de astăzi. 
În timp, Bilieştiul a dat ţării mulţi oameni care au făcut cinste satului natal – profesori, medici, ingineri, doctori în ştiinţe, diplomaţi, ziarişti. 
Bilieştiul a fost şi unul dintre punctele de rezistenţă împotriva colectivizării forţate, supunerea oamenilor durând până în 1962, anul încheierii cooperativizării agriculturii. 
Un alt moment de samavolnicie în viaţa comunităţii bilieştene a fost 1968 – anul desfiinţării abuzive a comunei Bilieşti şi al încorporării satului în Comuna Suraia, în a cărei administrare a fost timp de 36 de ani. 
Reparaţia istorică avea să vină în anul 2004, graţie eforturilor unor fruntaşi ai satului, când, prin lege, comuna Bilieşti a fost reînfiinţată. 
În anul 2005, comuna Bilieşti a suferit cumplit de pe urma inundaţiilor, peste 500 de gospodării având mari pierderi materiale: 53 de case au fost distruse în totalitate, alte câteva sute fiind afectate de furia apei. 
Ca şi în alte momente potrivnice ale istoriei multiseculare a satului, oamenii săi au luat-o de la capăt, şi-au refăcut gospodăriile distruse şi cred într-un viitor mai bun pentru ei şi pentru copiii lor.
Populatie:
Bilieştiul este una dintre comunele mici ale Vrancei, cu o populaţie de 2350 de locuitori. Aproape 400 de personae cu vârste între 18 şi 50 de ani sunt plecaţi la muncă în ţări din Vestul Europei, cei mai multe dintre ele în Italia. 
97 la sută dintre locuitorii comunei sunt români, 3 la sută fiind cetăţeni români de etnie romă, toţi coabitând într-o comunitate bine închegată şi în bună înţelegere. 
Din punct de vedere religios, în jur de 2300 de locuitori se declară de religie ortodoxă, aproximativ 50 aparţinând cultului penticostal. 
Satul are trei biserici – două ortodoxe şi una penticostală -, două şcoli şi o grădiniţă, un cămin cultural, dispensar uman şi alte instituţii de interes public.
Bilieştenii sunt oameni harnici, cu o stare materială bună, iar satul lor este una dintre cele mai prospere localităţi din zonă. Un sfert din casele satului sunt construite numai în ultimii 8-10 ani, cu deosebire din banii câştigaţi din munca în Italia şi din valorificarea legumelor şi fructelor.
Economie:
Situat în zonă de şes, Bilieştiul are ca principală activitate economică cultivarea pământului, culturile agricole predominante fiind porumbul, grâul, orzul, ovăzul. Este, în acelaşi timp, satul cu cele mai mari suprafeţe de teren cultivate cu legume din Vrancea, cu recoltele de tomate, ardei, vinete varză etc. de pe cele aproximativ 50 de hectare de solarii şi culturi în câmp bilieştenii aprovizionând pieţele mai multor oraşe ale Moldovei. De asemenea, la Bilieşti există 300 hectare de livadă de măr aparţinând locuitorilor comunei, plantaţie de o bună calitate şi cu cu producţii mari de fructe. 
La Bilieşti, în lunca Siretului, există şase balastiere în care se produc cantităţi mari de agregate de balastieră: nisip, sorturi de pietriş, piatră concasată. 
Comuna are un potenţial economic încă nevalorificat decât în mică măsură.



Comuna Balesti-Judetu Vrancea

COMUNA BALESTI-JUDETUL VRANCEA


 Localizare:          

             Comuna Baleşti se afla in sudul judetului Vrancea, la limita cu judetul Buzau. 
Vecinii sunt comuna Sihlea la N-V, comuna Tataru la N-E, comuna Ciorasti la S-E si comuna Puiesti jud. Buzau la S. 
Comuna Balesti este strabatuta de DJ 202 C si DC 191 catre orasul Focsani, situat la o distanta de 60km. 
Cea mai apropiata cale ferata se afla la 10 km , in com. Ciorasti.


Geografie:

Comuna Balesti este situata in partea sudica a teritoriului administrativ, in zona de şes si face part din câmpia Râmnicului. 
Este strabatuta de pârâul Catatcu si Slimnic iar in marginea estica a comunei se afla balta naturala Balesti cu suprafata de 76 ha din care 7 ha este concesionata iar 69 ha este in mare parte acoperita cu stuf, aflându-se in administrarea primariei. 
Apa freatica este la o adâncime de 10-12 m sau 2-4 in apropierea balţii. 
Precipitaţiile medii anuale sunt de 450-500mm 
Suprafaţa administrativa a comunei este de 3955ha, din care 2845 ha arabil, 683 ha paşuni, 133 ha vii hibride situate in partea nordica a comunei.



Prima scoala a fost infiinţată in anul 1874

Populatie:

Numarul total de locuinţe este de 870 de care cu 785 gospodarii, un numar de aproximativ 85 de care vechi, fiind nelocuite, cu moştenitori străinaşi. 
Construcţiile reprezintă aprox. 50% din suprafaţa intravilanului 
Numarul de locuitori este de 2200, aprox. 20% reprezentând populaţia tânara pâna in 20 ani. 
Numarul locuitorilor fluctuează, fiind plecati la munca in afara ţarii, aproximativ 110 tineri; o parte dintre aceştia revin annual in ţara şi işi construiesc locuinţe pe raza localitaţii. 
Pe raza comunei Baleşti funcţioneaza o scoala construita in anul 1874, cu etaj, in care invaţa un numar de 235 elevi. 
Comuna este alimentata cu energie electrica printr-o linie de distribuţie aeriana, pe stâlpi de beton armat, intrega comuna fiind iluminata public. 
Peste 400 locuinţe sunt racordate la telefonia fixă. 
Este realizata reţeaua de alimentare cu apa potabila, urmând ca aceasta sa fie pusa in funcţiune; nu exista realizata canalizarea pentru deversarea si captarea apei reziduale


Economie:

Cea mai mare parte a populaţiei se ocupa cu agricultura. 
Structura culturilor este reprezentata preponderent de cereale si plante furajere. Pamântul se lucreaza in exploatatii de tip familial iar aproximativ 70% din suprafata este arendata deoarece populatia fiind destul de imbatrânita, având si o situatie materiala insuficienta pentru a-si lucra individual pamântul. 
In momentul de fata nu avem piaţa de desfacere pentru valorificarea eficienta a produselor obţinute, preţurile la unele produse ca fasolea, ceapa, arpagic, fiind facute de intermediari, care le preiau direct de la producator. 
Pe raza comunei funcţioneaza un atelier de confecţii unde lucreaza un numar de 40 tineri. 
Un numar de 7 magazine mixte aprovizioneaza populaţia cu cele necesare. 
O presa de ulei rece, valorifica o parte din cantitatea de floarea soarelui obţinuta de producatori.

Listă de Comune din Judeţul Vrancea

LISTA COMUNE-JUDETUL VRANCEA

Comuna                     Regiunea istorică

Andreiaşu de Jos          Moldova

Băleşti                            Muntenia

Bârseşti                         Moldova

Bilieşti                           Moldova

Bogheşti                        Moldova

Boloteşti                        Moldova

Bordeşti                         Muntenia

Broşteni                         Muntenia

Câmpineanca                Moldova

Câmpuri                        Moldova

Cârligele                        Muntenia

Chiojdeni                       Muntenia

Ciorăşti                          Muntenia

Corbiţa                          Moldova

Coteşti                           Muntenia

Dumbrăveni                 Muntenia

Dumitreşti                    Muntenia

Fitioneşti                      Moldova

Garoafa                         Moldova

Goleşti                          Muntenia

Gologanu                      Muntenia

Gugeşti                         Muntenia

Gura Caliţei                  Muntenia

Homocea                       Moldova

Jariştea                         Moldova

Jitia                               Muntenia

Măicăneşti                    Muntenia

Mera                             Moldova

Milcovul                        Muntenia

Moviliţa                        Moldova

Năneşti                         Muntenia

Năruja                           Moldova

Negrileşti                      Moldova

Nereju                           Moldova

Obrejiţa                        Muntenia

Paltin                             Moldova

Păuleşti                         Moldova

Păuneşti                        Moldova

Ploscuţeni                     Moldova

Poiana Cristei               Muntenia

Popeşti                          Muntenia

Pufeşti                           Moldova

Răcoasa                         Moldova

Răstoaca                        Moldova

Reghiu                            Moldova

Rugineşti                        Moldova

Sihlea                              Muntenia

Slobozia Bradului          Muntenia

Slobozia Ciorăşti           Muntenia

Soveja                             Moldova

Spulber                           Moldova

Străoane                         Moldova

Suraia                              Moldova

Tâmboeşti                      Muntenia

Tănăsoaia                       Moldova

Tătăranu                        Muntenia

Tulnici                             Moldova

Ţifeşti                              Moldova

Urecheşti                        Muntenia

Valea Sării                      Moldova

Vânători                          Moldova

Vârteşcoiu                       Muntenia

Vidra                                Moldova

Vintileasca                       Muntenia

Vizantea-Livezi               Moldova

Vrâncioaia                        Moldova

Vulturu                             Muntenia

Comuna Barsesti-Judetu Vrancea

COMUNA BARSESTI-JUDETUL VRANCEA

           Bârseşti este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România. Comuna Bîrseşti este situată în zona de deal a judeţului Vrancea, pe cursul mijlociu al râului Putna, fiind traversată de drumul naţional 2D Focşani - Târgu Secuiesc. Se află la o distanţă de 52 km faţă de municipiul Focşani, reşedinţa judeţului.

Localizare

Localitatea Bîrseşti, este amplasată pe D.N. 2D, între comunele Negrileşti şi Valea Sării, învecinându-se:

la Nord. - COMUNA NEGRILEŞTI, aprox. 4 km.

la Vest. - COMUNA TULNICI, aprox. 7 km.

la Sud. - COMUNA VRÎNCIOAIA, aprox. 7 km si COMUNA VALEA SÃRII, aprox. 7 km.

la Est. - COMUNA VIDRA,
aprox. 15 km şi COMUNA VIZANTEA LIVEZI, aprox. 20 km.

Comuna Bîrseşti este situată în partea de Nord-Vest a judeţului, cele două sate componente ale comunei fiind amplasate pe colinele de pe valea Râului Putna. Satul Bîrseşti este aşezat pe terasele Râului Putna şi se află dispus in trepte. Partea de jos numită " În Prund" se află chiar în lunca Râului Putna.
A doua treaptă a satului se află aşezată pe podul de terasă de 40 -50 m şi cuprinde cea mai mare parte a construcţiilor edilitar - gospodăreşti. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice şi au fost descoperite morminte aparţinând vechilor traci şi sciţi, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii.
Satul Topeşti este situat la aproximativ 1 km distantă de satul reşedinţă, fiind aşezat tot pe terasele Râului Putna sub dealurile Curmăturii şi Muchia Petrimanului care îl străjuiesc în partea de est.

Relieful

Relieful se prezintă sub forma a numeroase dealuri despărţite între ele prin văi transversale, secundare, proprii depresiunii submontane, adânci de la 120 m până la 220 m ce converg spre râul Putna.
Ca urmare a eroziunii active din timpul pleistocenului superior, s-au dezvoltat largi poduri de terase, în special cele ale nivelurilor de 60 - 70 m şi 40 - 50 m. Pe aceste poduri sunt aşezate cele două sate ale comunei. Fragmentarea reliefului este foarte accentuată pe partea stângă a râului Putna, în partea dreaptă fiind mai redusă.

Monumentul Eroilor Comuna Barsesti

Clima

În ceea ce priveşte clima, aceasta prezintă aceleaşi caracteristici ca şi cea a Depresiunii Vrancei în ansamblu, însă cu unele mici excepţii cauzate de relieful predominant deluros în partea de vest şi forma sa de "uluc" depresionar pe direcţia N-S. Iernile sunt blânde, moderate ca volum de precipitaţii, iar verile sunt calde şi bogate în precipitaţii.

Scurt istoric

Comuna Bîrseşti face parte din Depresiunea Vrancei.Conform legendei care circulă în ţinut ,numele ar veni de la Tudora Vrâncioaia,bătrâna care ar fi găzduit, ospătat şi încurajat în casa ei pe domnitorul Moldovei -Ştefan Cel Mare. Legenda spune că locuinţa bătrânei Tudora Vrâncioaia s-ar fi aflat pe teritoriul actual al comunei Bîrsesti, pe Dealul Dumbrava şi atunci când marele Ştefan Cel Mare rătăcea descurajat prin coclaurile munţilor, bătrâna româncă, vrednică şi cu mare dragoste de neam , îşi trimite pe cei şapte feciori ai ei (Bârsan , Bodea , Pavel, Negrilă , Spulber ,Nistor si Spânea) să adune toţi flăcăii ce păzeau oile pe plaiurile Vrancei.Mica ceată luptând cu mult eroism , îl ajută pe Ştefan să-i înfrangă pe duşmani,iar domnitorul drept răsplată,dăruieşte celor şapte feciori eroi,cei şapte munţi ai Vrancei pe care să-i stăpânească "din neam în neam" ,fără vreun amestec şi tulburare din partea cuiva.Vrâncenii susţin că marele voievod pentru a întări această danie,ar fi dat vrâncenilor un uric , scris cu litere de aur pe piele de viţel,semnat şi întărit cu pecetea domnească . Cei şapte feciori au întemeiat gospodării vrednice,formând adevărate sate cărora le-a dat numele lor: Bîrsesti, Bodeşti, Păuleşti ,Negrileşti Spulber ,Nistoresti şi Spineşti .După această legendă întemeietor al satului Bîrseşti ,ar fi acela dintre feciorii babei Tudora care poartă numele de Bârsan. Asupra numelui satului Topeşti s-au emis mai multe ipoteze,dintre care este considerată cea mai plauzibilă ,cea care spune că numele satului ar proveni de la topile(tochile) în limbaj local,pentru topitul cânepii.Cânepa era cultivata destul de mult în depresiune şi alături de lână,constituia materia primă de bază pentru confecţionarea îmbrăcămintei şi a celor necesare gospodăriei .
Din lucrarea lui Henri H Stahl- "Contribuţii la studiul satelor româneşti" aflăm că la prima " aruncătoare a munţilor pe sate "a avut loc în anul 1755 sub directa supraveghere a trimişilor domniei şi în urma adunării Sfatului cel mare al Vrancei .Cu această ocazie se face un inventar aproximativ al munţilor şi se stabileşte şi preţul total al lor la 240 lei .Raportat la cele 15 sate de atunci ,ar reveni în medie cate 16 lei de sat .Actualei comune Bîrseşti îi reveneau munţi în valoare de 24 lei . În anul 1777 are loc o nouă împărţire a munţilor Vrancei - o încercare îndrăzneaţă de a li se răpi vrâncenilor chiar si pământul lor ,stăpânit din moşi strămoşi, a dat naştere unei lupte pentru drepturile lor ,de o măreţie fără seamăn în istoria dreptului românesc.
În luna ianuarie 1801 domnitorul Moldovei, Constantin Al. Ipsilanti ,uzând de un mijloc obişnuit de cotropire a domnilor fanarioţi, dăruieşte vistiernicului său lordache Roset Roznovanu "tot ocolul locului Vrancei de la ţinutul Putnei,ce este cu sate pe dânsul " sub pretext că "au rămas din vechile vremi dreapta moşie domnească nedată danie nimănui'. Vrâncenii nu au izbutit decât cu preţul a mari cheltuieli materiale să facă dovada că Vrancea nu era pământ domnesc, ci o regiune de liberă ţărănie, mai veche decât însuşi descălecatul ţării.
Conform documentelor atât Constantin Ipsilanti cât şi Alexandru Moruz , care va urma la scaunul Moldovei după pierderea domniei,vor trece făţiş de partea marelui virstiernic. Procesul a durat 16 ani,dar merită evidenţiat faptul că vrâncenii au fost uniţi ripostând ca un singur om şi luptând din greu cu necazurile vremii .La sfatul vrâncenesc pentru susţinerea procesului a participat din satul Bîrsesti, locuitorul Ilie Cojocaru - nemesnicul satului .Procesul ia sfârşit în anul 1817,când mitropolitul Viniamin Costache -secretarul divanului domnesc de judecată dă "A N A F O R A U A " cu numărul 1813 din 1 martie ,prin care se consfinţesc drepturile vrâncenilor asupra întregului ţinut.După câştigarea procesului ,are loc o nouă împărţire a munţilor ,proporţional cu cheltuielile făcute. Munţii sunt împarţiţi pe 14 sate şi Bârseştenii şi Topeştenii ,primesc muntele Giurgiu.Alte împărţiri ale munţilor au loc în anii 1818 ,1831 , 1840,dar satele comunei noastre nu au fost afectate de aceste împartiri.


Monumentul Comemorativ Stefan cel Mare comuna Barsesti

Populaţie

Populaţia totală a comunei era la sfârşitul anului 2005 de 1.890 locuitori. Întreaga populaţie este de naţionalitate română şi majoritatea de religie ortodoxă. Comparativ cu numărul populaţiei din 2001, acesta a înregistrat o creştere uşoară. Majoritatea populaţiei este antrenată în activităţi agricole, un procent mic în sănătate, învăţământ, comerţ şi administraţie publică. Se observă o tendinţă de creştere a numărului persoanelor ce vor domiciliu stabil în localitate.
Datorită perioadei de tranziţie în care ne aflăm, a lipsei bazei materiale, a preţurilor foarte ridicate a utilajelor agricole, locuitorii au ales varianta, pe moment mai sigură, de a lucra în continuare în unităţile comerciale din judeţ.
Deasemenea, din cauza acestor impedimente de ordin financiar, se constată o tendinţă majoră a locuitorilor, în special a celor tineri, de a părăsi localitatea pe termen mediu şi lung, pentru a munci în străinătate, chiar dacă domiciliul stabil rămâne totuşi pe raza comunei.


Casa Babei Vrancioaia Comuna Barsesti

Economie

În mediul rural, s-au dezvoltat cu precădere industriile bazate pe prelucrarea resurselor locale agricole . Dintre factorii locali care stimulează dezvoltarea, cei mai importanţi sunt: resursele solului, fondul funciar şi resursele de muncă.
Având în vedere criteriul ocupării populaţiei, mediul rural are drept principală caracteristică, foarte slaba dezvoltare a activităţilor economice. In mai mult de jumătate din localităţile rurale ale judeţului, agricultura este aproape singura activitate economică.
Satele comunei Bîrseşti sunt clasificate ca fiind sate cu funcţiuni preponderent agricole. Principala activitate a locuitorilor este agricultura şi zootehnia. Densitatea agricolă este specifică zonelor de deal-şes unde majoritatea suprafeţelor sunt acoperite cu terenuri cultivate - 0,93 ha./locuitor. Terenul arabil ocupă 10,59 % din total administrativ, păşunile 12,56 %, fâneţe 28,86 %, vii 0,91 % şi livezi 1,20 %. Producţiile variază în funcţie de factorii meteorologici ai anului respectiv.
Populaţia ocupată în agricultură este în număr destul de mare.


Vedere Comuna Barsesti

Comuna Tulnici-Judetul Vrancea

COMUNA TULNICI
Tulnici este o localitate în judeţul Vrancea, Moldova, România, aflată în zona munţilor Vrancei. Numără patru sate aflate în administraţie – Tulnici, Lepşa, Greşu şi Coza - care se întind pe o suprafaţă de peste 30.000 de hectare. Localitatea Tulnici, cu staţiunile montane Lepşa şi Greşu, se află în mijlocul Parcului Natural Putna, care se întinde pe 40.000 de hectare. Comuna este situată la o altitudine de 480 m deasupra nivelului mării la poalele munţilor Vrancei.
În Parcul Natural Putna sunt incluse rezervaţiile naturale de importanţă naţională şi mondială Cheile Tişiţei – floristică şi faunistică, Lepsuleţ – dendrologică, Lepşa, Cascada Putnei, dar şi Galaciuc, unde există singura rezervaţie de "pin silvestru pe soluri sărace" din întreaga Europă. În Tulnici se află un observator seismic.
Istoric:
Comuna Tulnici este atestată documentar în anul 1466. Se poate spune că nimic din ceea ce este vrâncean nu este străin Tulniciului, tot aşa cum tot ceea ce este tulnicean poartă pecetea specificului vrâncean. Geografia, cadrul natural, descrierea monografică a satelor componente comunei Tulnici, populaţia, viaţa spirituală, aşezămintele monahale, instituţiile publice, listele celor căzuţi la datorie în războaiele secolului trecut, portretele unor oameni peste numele cărora "ar fi nedrept să se aştearnă uitarea" – acestea sunt punctele de reper ale monografiei comunei Tulnici.
Resurse Locale:
Observatorul Tulnici are coordonatele geografice: j = 45055 14 şi l = 2604 15. El este situat pe terasa stângă a râului Putna, din Tulnici, în apropierea limitei sudice a frontului de convergenţă carpatică şi al sistemelor cutate din foreland-ul zonei de curbură a Carpaţilor Estici, cu foredeep-ul Depresiunii Focşani. El se află în nord-estul zonei seismogene Vrancea caracterizată prin mişcări crustale semnificative, recente, cu ridicări (25 mm/an) şi coborâri de blocuri (3 mm/an) şi o intensă activitate seismică normală şi intermediară, cu un volum seismogenic lateral limitat (70x30x200 km), puternic înclinat spre nord-vest.
În zona Tulnici sunt prezente, în special, depozite sedimentare de molasă miocen inferioare (sare, gipsuri, gresii, conglomerate, marne) şi medii (calcare, gipsuri, nisipuri etc) ale pânzei subcarpatice (2300-3400 m) - cea mai externă unitate a Molavidelor, suprapusă tectonic pe depozitele de molasă ale cuverturii foredeep-ului Depresiunii Focşani. Cuvertura menţionată cuprinde depozite de molasă miocen superioare - pleistocen inferioare (cca 10 km), formate într-un regim susţinut de subsidenţă întreţinut de fracturi profunde cu orientări NV-SE şi NE-SV, restul, de cca 4–5 km, revenind intervalului miocen inferior-carbonifer.Aparatura este montată într-o cabană mică, la subsolul căreia sunt amplasate, pe piloni de beton, un gravimetru de observator GS11 BN precum şi 2 terminale ale clinometrelor cu lichid: terminalul W al clinometrului E-W şi terminalul N al clinometrului N-S. Celelalte 2 terminale sunt amplasate în exterior, în cavităţi special amenajate la o adâncime de 1,5 m sub pământ. 
Înregistrările continue se efectuează digital pe o aparatură construită în Institut, cu o rezoluţie de 12 biţi, valorile fiind mediate pe intervale de 1 minut. Pe înregistrări se observă o puternică influenţă a factorilor perturbanţi de suprafaţă, ridicând astfel o problemă delicată a separării lor de mişcările datorate factorilor de adâncime.
Tradiţii

Situată la poalele munţilor Vrancei, Tulnici are case construite din bârne în stil tradiţional acoperite cu şindrilă, cu interioare împodobite de ţesături colorate.
Cultura:
După Vidra-Poarta Vrancei, în amonte pe Putna ni se arată prima localitate din cele şapte care au aparţinut fiilor "Babei" Vrâncioaia - Tulnici. Aşezare care iese din canoanele monografiei clasice mai întâi prin forţa evocării care se află în pana prozatorului. Scrierile despre traseele transhumanţei dau seama şi amplitudinea imaginilor rechemate din trecut. Turmele transilvane de oi, de exemplu, în drumul lor spre Deltă sau Balta Brăilei, se scurgeau pe traseul Lepşa – Tulnici – Bârseşti – Valea Sării – Colacul – Vidra – Focşani. Un alt traseu al lor spre Vidra era pe Valea Narujei, apoi pe Valea Putnei, prin Valea Sării, Colacu şi Vidra.
Scriitorul Ion Diaconu, un savant născut prin părţile locului, a luptat pe toate căile să pună în valoare comoara spirituală a Vrancei prin ştiinţa plasării nucleului de coagulare în biografia figurii evocate. Din lucrările sale se degajă un vădit ataşament vrâncean, strunit bine de rigoarea ştiintifică. Si iconografia cu totul exceptională (prin diversitate, cantitate şi valoare documentară) are drept ţintă, cel mai adesea, oamenii care au fost, iluştri anonimi care au dat fiinţă unui loc binecuvântat de Dumnezeu.
Turism:
Păstrăvăria Lepşa

Dacă vreţi să gustaţi din specialităţile locului, vă recomandăm să încercaţi preparatele din păstrăv. Păstrăvăria Lepşa din apropiere aprovizionează restaurantele cu peşte proaspăt, iar bucătarii se pricep să-l pregătească de minune.
Tabăra pentru elevi

Lângă Tulnici, la Galaciuc există o tabără pentru elevi, situată la circa 700 de metri altitudine, într-o pădure de brad. De aici se pot vedea cinci din cele şapte sate întemeiate de feciorii Tudorei Vrâncioaia
Cascada Putnei

Nu departe de Lepşa se află Cascada Putnei, o bijuterie naturală în miniatură, declarată tot rezervaţie şi protejată de lege. Ca să ajungeţi aici, va trebui să coborâţi nişte scări de piatră încadrate de balustrade. Cascada are circa 80 de metri lungime, iar lacul în care se strânge apa are o adâncime de aproximativ 12 metri.
Mânăstirea Lepşa

În apropiere se află mănăstirea Lepşa care a fost înfiinţată în 1869, dărâmată în 1927 şi refăcută, din lemn în 1936. Pe malul râului Putna, în aval de vărsarea Lepşuleţului, o mănăstire de o frumuseţe aparte îl îndeamnă pe turist să-i calce pragul, să aprindă o lumânare în amintirea celor care nu mai sunt, dar şi să admire curtea plină de flori.
Localizare:
Regiune: Terasele Putnei 
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focsani

Modalităţi de acces: 

Pe DN 2D care face legătura între Constanţa şi Braşov prin Focşani şi Târgu Secuiesc












Comuna Slobozia Bradului-Judetu Vrancea

COMUNA SLOBOZIA BRADULUI
Comuna Slobozia Bradului reprezintă poarta de intrare dinspre sud în Moldova pe drumul E 85, care o traversează pe direcţia N-S. Este o comună de mărime mijlocie (aproape 23 km 2 ) în rândul localităţilor judeţului Vrancea. Comuna Slobozia Bradului are în componenţa sa şase sate: Slobozia Bradului - satul reşedinţă de comună, Coroteni, Cornetu, Valea Beciului, Lieşti şi Olăreni. Relieful este format din dealuri subcarpatice, câmpie piemontană, alunecări de teren şi văi torenţiale. Comuna este situată pe un asemenea interfluviu (între văile Cotatcu şi Slimic), a căror monotonie este deranjată mai ales în Nord de reţeaua de pâraie Vărzaru şi Dulcea care au o agresivitate foarte mare.
Cei din Slobozia Bradului se pot mândri cu proiectele realizate de către administraţia locală în ultima perioadă.
Istoric:
Denumirea localităţii Slobozia Bradului este legată de unele schimbări de natură socio-economică de la mijlocul secolului al XIX-lea. După unele surse locale acest nume este legat de eliberarea („slobozirea”) ţiganilor din robie, veniţi în aceste locuri mai ales la începutul secolului al XIX-lea. Cele mai vechi urme ale existenţei oamenilor în aceste locuri se găsesc în apropierea satului Coroteni şi datează dinainte de Epoca Bronzului pe teritoriul ţării noastre (3 – 4 milenii înainte de Hristos).
Aceste vestigii ce dovedesc vechimea oamenilor în aceste locuri au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice realizate în apropierea satului Coroteni în punctele „C.A.P.” şi „Biserica veche” de către Muzeul de Istorie a judeţului Vrancea din Focşani. Aceste descoperiri dovedesc o intensă activitate economică cu profil agricol şi meşteşugăresc.
Perioada romană şi-a lăsat şi ea urmele în istoria localităţii, lucru dovedit de câteva monede de argint romane aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Focşani. În evul mediu continuitatea locuitorilor în aceste locuri este clar dovedită de urmele materiale descoperite, de existenţa unor grupări de familii, care în perioada următoare au devenit puternice. În prezent mai există aceste grupări de familii (Socol, Panait, Bîzu etc.) chiar dacă au mai venit în localitate şi alte denumiri onomastice.
Gradul de rudenie între aproape toţi locuitorii satului dovedeşte o evoluţie a localităţii pe o perioadă foarte îndelungată. În documente satul este amintit încă dinainte de secolul al XVII-lea fără alte precizări privind activitatea oamenilor.
Resurse Locale:
Torenţialitatea, şiroirea şi alunecările de teren sunt fenomene obişnuite în văile apelor din zonă şi au drept consecinţă degradarea rapidă a terenurilor, decopertarea solului şi în final scoaterea din circuitul economic a unor suprafeţe de terenuri agricole. Ocupaţia de bază la nivelul comunei rămâne totuşi agricultura.
Tradiţii

Etnia rromă a localităţii nu are o cultură tradiţională, totuşi, în trecut câteva familii au practicat fierăritul şi cărămidăria.
Cultura:
Ca repere culturale ale comunei Slobozia Bradului amintim Mănăstirea Rogozu: de călugăriţe, reînfiinţată în 1991, cu hramul "Sfânta Treime" (a doua zi după Rusalii), datează probabil din sec. XVII, după documente din sec. XVIII, ctitorită de preotul Manea şi Armean; biserica din lemn reclădită (după Anuarul din 1909) în 1825, fondată de Constantin Ghimba Robescu, întărită cu anumite drepturi de a primi 30 de bolovani de sare pe fiecare an de Grigore Ghica voievod la 1828; casa de odihnă a Episcopiei Buzăului din 1960. În comună sunt două Camine culturale situate în satele Slobozia Bradului şi Coroteni.
Turism:
Ca obiective turistice enumerăm: Mănăstirea "Rogozu", schitul de maici situat la 7 km de E85, Biserica "Sf. Nicolae" sat Slobozia Bradului.Biserica "Sf. Nicolae" sat Slobozia Bradului
Lăcaşul cu hramul „Sf.Nicolae”, monument istoric, a fost zidit în anul 1808 cu blagoslovenia Episcopului Buzaului fiind ajutat de către vistiernicul Iordache Niculescu şi boierul Asanache Robescu.
La început biserica s-a zugravit în ulei fiind apoi restaurată în anul 1901 de către C.Sutzu cu ajutorul pictorului Nae Orăşanu.
În anul 1953 biserica s-a pictat în tehnica fresco de către pictorul Adolf Cantini; cutremurul din 1977 a produs mari avarii la structura bisericii necesitând lucrări de consolidare.
În anul 1994 s-au început lucrările de pictură din nou tot în tehnica fresco de către Elena Vasilescu.
Localizare:
Regiune: Subcarpaţii Vrancei - Câmpia Râmnicului
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focşani

Această localitate este situată în sudul judeţului Vrancea, la contactul dintre Subcarpaţii de Curbură ai Vrancei şi Câmpia înaltă a Râmnicului. Are ca vecini comunele Tâmboeşti în N, Obrejiţa în E şi Podgoria (judeţul Buzău) în SE.
Modalităţi de acces: 

Accesul în comună se face pe drumul E 85.


Mănăstirea "Rogozu"

În partea de NV a comunei, în mijlocul unei frumoase păduri, este situată "Mănăstirea Rogozu". În această mănăstire îşi desfăşoară activitatea un număr important de maici. Aceasta are o vechime mare, primele date concrete sunt din timpul domnitorului Matei Basarab. În ultimul timp aici au fost construite o capelă, un muzeu al mănăstirii şi o clădire nouă pentru cazarea maicilor.




Comuna Nistoresti-Judetu Vrancea

COMUNA NISTORESTI
            Nistoreştiul se află la aproximativ 80 de kilometri de Focşani, la o altitudine de peste 1.000 de metri. Doar 12 case din satul Viişoara nu beneficiază de curent electric, în tot Nistoreştiul. 
           În Nistoreşti mai există opt stâni, precum şi o renumită formaţie de cimpoieri. Dacă te aventurezi câteva sute de metri mai sus, poţi da nas în nas cu vreun urs, ori lup. Cerbii, căprioarele, vulpele şi iepurii sunt ceva obişnuit în zonă. 
           Suprafaţa comunei Nistoreşti este de 25060 ha din care 343 ha intravilan şi 24717 ha extravilan. Satele aflate în administraţie sunt: Nistoreşti, Bîtcari, Făgetu, Româneşti, Ungureni, Vetreşti-Herăstrău, Podul Schiopului, Brădetu, Valea-Neagră.
           Cei din Nistoreşti se mândresc cu formaţia de cimpoieri a comunei, cunoscută în ţară şi peste hotare prin participările cu succes la nenumărate festivaluri naţionale şi internaţionale.
Istoric:
          La Nistoreşti există un schit vechi de peste 200 de ani. Se numeşte Valea Neagră şi adăpostea câteva zeci de măicuţe în urmă cu 60 - 70 de ani. Astăzi, mai sunt doar câteva. Numele aşezământului se spune că vine de la unul din cei şapte feciori ai babei Vrincioaia, Nistor. Bătrâna i-ar fi dat pe cei şapte fii domnitorului Ştefan cel Mare, alături de care au luptat împotriva turcilor.
Resurse Locale:
         Resursele economice specifice zonei sunt valorificate prin activităţi de exploatarea şi prelucrarea brută a lemnului, prelucrarea finită a lemnului pe plan local, creşterea animalelor şi prelucrarea produselor animaliere, cultivarea terenului agricol, valorificarea fructelor de pădure şi a produselor pădurii, valorificarea rezervaţiilor naturale, a florei şi a faunei, a apelor sulfuroase şi plantelor medicinale, agroturism montan, lucrări silvice, dulgherie, tâmplărie. 
Traditii:
        Locuitorii au păstrat cu sfinţenie datinile şi obiceiurile strămoşesti. Tradiţiile cele mai bine conservate sunt cele legate de sărbătorile de iarnă, meşteşugurile populare (cusături, ţesături, drâstă pentru prelucrarea cergi, cojocărie) sau folclorul tradiţional. De asemenea, în fiecare an se serbează ziua comunei Nistoreşti.
Ziua comunei se sărbătoreşte pe 8 septembrie în fiecare an.

Hramul Mănăstirii Valea-Neagră

Are loc în fiecare an pe data de 15 august.

Festivalul de obiceiuri de iarnă 

În preajma Crăciunului pe 23-25 decembrie are loc Festivalul de obiceiuri de iarnă.
Cultura:
        Este cunoscută în ţară şi peste hotare formaţia de cimpoieri a comunei, care a participat cu succes la nenumărate festivaluri naţionale şi internaţionale.Ansamplul folcloric al comunei mai cuprinde şi alte formaţii artistice cum sunt cea de fluieraşi, solişti vocali şi instrumentişti cunoscuţi în toată ţara pentru meritele lor culturale, păstrarea datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti şi a portului popular.
Turism:
Pitorescul deosebit al zonei, rezervaţiile naturale şi traseele turistice montane fac din Nistoreşti o zonă cu multiple posibilităţi turistice.Principalele obiective turistice sunt: Cascada Mişina, Cheile Narujei I, Cheile Narujei Pădurea "Verdele", Lacul Negru, Mănăstirea Valea-Neagră, Vârful Pietrosul.
Cascada Mişina

Aria protejată Cascada Mişina ocupă un areal de 183,5 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj şi este situată în bazinul superior al pârâului Mişina. Relieful este dominat de puternicele procese tectonice din trecut, datorită cărora într-o zonă marcată de o pânză de sariaj şi o falie inversă, s-a format şi Cascada Mişina cu o rupere de pantă de peste 12 m.
Cheile Narujei I şi Lacul Negru

Aria protejată Cheile Nărujei I - Lacu Negru are o suprafaţă de 20 ha ( tip hidrogeomorfologic, botanic, forestier, peisaj ) şi este localizată în localitatea Herăstrău, pe cursul superior al Pârâului Năruja. Trăsătura caracteristică este fragmentarea terenului, în zona Cheilor Nărujei, unde s-a format un relief caracteristic de o deosebită spectaculozitate. Punctul central al acestei arii protejate îl constituie Lacul Negru. Situat la altitudinea de 1250 m, are o suprafaţă de cca. 1 ha şi o adâncime de 7,5 m. Ceea ce îi conferă un caracter de unicat în Vrancea este turbăria care se dezvoltă pe treimea inferioară, şi care are aspectul unui plaur. Denumirea de Lacul Negru provine de la întunecimea molidişurilor care-l înconjoară şi care se reflectă în apele limpezi ale lacului.
Cheile Narujei Pădurea "Verdele"

Aria protejată Cheile Nărujei Pădurea Verdele are o suprafaţă totală de 250 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj. Fiind situată în sectorul montan al Nărujei. Această arie protejată ocupă ambii versanţi din sectorul inferior al Cheilor Nărujei. Trăsătura caracteristică este puternica fragmentare, cu o energie de relief mare cu un maxim în sectorul Cheilor Nărujei, unde succesiunea sectoarelor înguste de tip canion, cu sectoare de luncă sau mici bazinete dau un aspect de o mare valoare ştiinţifică şi peisageră.
Mănăstirea Valea Neagră 

Mănăstirea se află în satul omonim, comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea, fiind o mănăstire cu obşte de maici. Schitul Valea Neagră, monument istoric naţional, a fost ctitorit de către părintele Maftei din satul Spineşti, în anul 1755.

Mănăstirea are în componenţa sa biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", monument istoric, şi turnul clopotniţă, ambele fiind incluse pe lista monumentelor de arhitectură. Maicile ce vieţuiesc în mănăstire susţin că numele mănăstirii „Valea Neagră” este dat de satul Valea Neagră aflat mai la nord de biserică. Biserica a fost înaltata pe un plan de tip nava, având încaperile dispuse pe axa est-vest, cu absida altarului si pronaosul decrosate fata de planul naosului. Edificiul s-a realizat din bârne de lemn, peretii încheindu-se si legându-se între ei cu o serie de grinzi. Intrarea principala este amplasata în golul peretelui de vest al pronaosului, la care se accede din pridvorul vestic, având scopul de a proteja intrarea în lacas.

Biserica nu are decoratii în interior-tocmai pentru a pune în evidenta catapeteasma sculptata în lemn.În cadrul ansamblului se disting usile împaratesti, pictura icoanelor lucrate în culori vii, bine executate portretistic. Mai jos de biserica se profileaza turnul-clopotnita cu cele trei etaje din lemn, cu deschideri pe toate laturile. Etajul turnului este amplasat peste parterul din piatra de râu, în care se accede printr-o deschidere încununata de o arcada semicirculara spre est.
Localizare:
Regiune: Depresiunea Vrancei
Judeţ: Vrancea
Cel mai apropiat oraş: Focşani
Localitatea este aşezată în partea de vest a judeţului Vrancea, la contactul Subcarpaţilor de Curbură - Depresiunea Vrancei.
Modalităţi de acces: 

Nistoreşti se află la 80 de kilometri de Focşani

Informatii Judetul Vrancea


Judetul Vrancea 

Informatii Generale 

Localizare: Judetul Vrancea este situat in partea central estica a Romaniei, in bazinul inferior al Siretului, in exteriorul Carpatilor Curburii. Este limitat de judetele Covasna (vest), Bacau (nord), Vaslui (nord-est), Galati (est), Braila (sud-est), Buzau (sud). 
Resedinta: Focsani (103.219 locuitori; atestat documentar la 1559). 
Orase principale: Adjud, Marasesti, Odobesti, Panciu. 
Prefixe: Romtelecom - 0237; RDS - 0337. 
Suprafata: 4.857 km2 
Populatie: 390.268 locuitori, din care, in mediul urban: 149.880 locuitori, in mediul rural: 240.388 locuitori. 
Densitate pe km2: 80,4 locuitori 

Informatii Turistice 


Situat in partea sud-estica a Carpatilor Orientali, judetul Vrancea este legatura dintre cele trei pamanturi romanesti: Moldova, Tara Romanesca si Transilvania. Prima sa mentionare intr-un document dateaza din 2 iulie 1431, cand este numit VARANCHA care inseamna "pamantul padurilor" sau pamantul negru. Relieful este un grup de trepte de la vest la est si consta in dealuri si masive muntoase cu inaltimi intre 960 m si 1.783 m peste nivelul marii (varful Goru). Acest judet este traversat de raurile Siret, Putna, Zabala, Milcov, Susita si Rarunic. Clima este una est-continentala cu influente din nord si sud. Judetul Vrancea este zona activa seismic din Romania. Epicentrul seismic se afla in satul Vrancioaia unde se gaseste o moderna statie seismologica. O treime din suprafata judetului este acoperita de paduri. In acest judet se afla cea mai mare podgorie din Romania care acopera dealurile si terasele cu vita de vie. Sub marca Obobesti, Cotesti, Panciu, se fabrica diferite feluri de vinuri, cogniacuri si sampanii folosind metode frantuzesti, brandy si vermut. 

Istoria romana, cultura si civilizatia sunt reprezentate de: 

Manastirea Mera - o constructie fortificata construita in 1685; este singura cladire construita in Romania de catre familia Cantemir (patrioti, conducatori si invatatori). 
Pivnitele domnesti de la Odobesti, construite in 1839 unde se gaseste cea mai mare si bogata colectie de vinuri imbuteliate din Romania, apatinand unitatii "Vincon" din Focsani. 
Biserica de lemn (s-au folosit grinzi de stejar) din satul Prisaca-Valea Sarii, construita in 1770 pe cursul superior al raului Putna. 
Muzeul Satului care este o sinteza a traditiilor populare, agricultura traditionala si tehnici artizanale, obiceiuri si conditii de locuit din Vrancea -este situat in Crangul Petresti, la 7 km distanta de Focsani. 
Mausoleul Eroilor Romani inchinat soldatilor care au murit pe linia frontului de la Marasesti-Marasti-Soveja-Focsani-Sud, in Primul Razboi Mondial. 
Soveja este una dintre cele mai cunoscute statiuni balneo-climaterice. Este cunoscuta datorita traditiilor populare. Aici s-a nascut balada "Miorita", poemul etnogenezei poporului roman. 

Monumentele naturii din acest judet sunt: 

Focul de la Andreiasu - emanatie de gaze cu ardere permanenta la suprafata (Andriesu este o localitate montana care este atestata documentar din 8 august 1445). 
Cascada Putna, la 71 km distanta de Focsani, cu o lungime de 76 m, 14 m inaltime si un debit de 9 metrii cubi pe secunda. 
Crescatoria de pastravi din satul montan Tulnici
Teatrul "Maior Gheorghe Pastia", o impresionanta cladire europeana oferita locuitorilor din Focsani de catre acest ofiter in 1913. 
Piata Unirii din Focsani - un ansamblu arhitectonic de cladiri istorice si civice construite in anii '70. Obeliscul Unirii, o lucrare a sculptorului roman Ion Jalea, este piatra artistica a Focsaniului, oras considerat prima capitala a Principatelor Unite: Moldova si Tara Romaneasca, in data de 24 ianuarie 1859.

Parteneri

ClickLink.ro Blog

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service

Masini de Masini Rete Culinare