Colegiul National Unirea(CNU)-Focsani

    COLEGIUL NATIONAL UNIREA

CNU

             Liceul "Unirea" a luat fiinţă la data de 7 ianuarie 1866 prin Ordinul Domnesc nr. 26512 din 10 august 1865, fiind prima unitate de învăţământ secundar din aceasta zonă şi între primele din România.
             Peste doi ani, gimnaziul avea deja patru clase şi un mic corp profesoral preocupat de strângerea materialului didactic: aparatură pentru fizică şi chimie, colecţii pentru geografie, istorie şi ştiinţele naturii, o colecţie de monede vechi. Tot atunci se pun şi bazele bibliotecii, cu cele 45 de volume donate de elevi (in prezent în bibliotecă se gasesc peste 30.000 de volume).
             Şcoala funcţionează fără local propriu până în 1880 când începe construcţia clădirii, iar numele este transformat din "Alexandru Ioan Cuza" în Gimnaziul "Unirea".
             În anul 1884-1885, reapare clasa a V-a, iar în următorii ani gimnaziul se transforma în liceu. Acest fapt a fost de mare importanţa ţinând seama că în toată zona dintre Buzău şi Bârlad nu mai exista o şcoală similară ca grad.
             După lungi aşteptări, în anul 1900, liceul se muta în actuala clădire, construită după planurile arhitectului Baicoianu.
              În anii ocupţiei germane din primul război mondial (1917-1918) liceul e transformat în spital şi şcoala îşi încetează activitatea.În perioada interbelică, baza materială a ocolii se dezvoltă: o sală specială pentru bibliotecă, un amfiteatru de fizică şi chimie, două laboratoare pentru aceleaşi obiecte şi noi săli de clasă. Biblioteca ajunge la 10.000 de volume, iar punctul de atracţie pentru elevi era aparatul de proiectat filme pe care şcoală îl avea din 1920 şi care funcţiona la sfârşit de săptămână.Tot în această perioadă, mai precis în 1928, ia naştere primul muzeu de istorie şi etnografie din ţinut, instalat în clădirea anexă din faţa şcolii şi iniţiat de profesorul Alexandru Arbore.Al doilea război mondial, precum şi cutremurul din 1940 au adus pagube însemnate şcolii, clădirea fiind puternic afectată, şi pierzându-se sau distrugându-se numeroase cărţi şi materiale didactice.În perioada comunismului, paranoia industrializării şi tehnicizării a dus ca liceul să decadă prin faptul că a fost transformat din liceu teoretic în liceu industrial.

Seriozitatea şi calitatea învăţământului din Liceul "Unirea" au făcut ca faima lui sa depăşească cu mult graniţele judeţului Putna, impunându-se ca unul din cele mai importante repere ale învăţământului secundar dar şi ale vieţii ştiinţifice şi culturale.

Aici au fiinţat:
"Liga Culturală" (1891)
"Societatea Literară" (1898)
"Societatea Filarmonică" (1899)
"Revista Noastră" (1912-1914 seria I)
"Milcovia" (1930)
"Ethos"(1941) 
Primul muzeu de istorie şi etnografie din ţinutul Putnei

             Mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti au fost elevi sau profesori la "Unirea": Ştefan Neagoe, Dumitru F. Caian, autorul primei monografii a oraşului Focşani, I. A. Bassarabescu, Ovid Densusianu, scriitor, profesor universitar, distins filolog, C. G. Giurăscu, ilustru istoric, profesor universitar, Gh. Bogdan Duica, critic literar şi scriitor - au fost unii dintre marii profesori ai liceului, iar Anghel Saligny, Simion Mehedinţi, Ion Mincu, Duiliu Zamfirescu, Ştefan Longinescu, Gh. Longinescu, Ion Diaconu, Ion Nestor, Mihai Steriade, Virgil Huzum, Emanuil Petruţ, Cornel Coman sunt numai câteva dintre numele foştilor iluştri elevi ai liceului.
             Au fost perioade când titlul de bacalaureat al Liceului "Unirea" era cea mai bună recomandare pentru admiterea în Universitate. Este important faptul că liceul a funcţionat fără întrerupere (cu excepţia situaţiilor de război) de la înfiinţare şi până în prezent, prestigiul său fiind menţinut în toate vremurile prin strădania, dăruirea şi valoarea profesorilor şi elevilor săi.
             Clădirea în care funcţionează în prezent a fost construită la sfârşitul secolului trecut (dată în funcţiune în anul 1899) şi este inclusă în categoria monumentelor arhitectonice naţionale.

          Din anul 1997 instituţiei noastre i s-a atribuit denumirea de Colegiul Naţional "Unirea", decizia Ministerului Educaţiei Naţionale fiind întemeiată pe tradiţia liceului, dar mai ales pe rezultatele din ultimii ani.
           Chiar dacă are în spate o valoroasă tradiţie a învăţământului clasic românesc, în ultimii ani Colegiul s-a remarcat printr-o evidentă acomodare la cerinţele învăţământului modern.

Casa Armatei-Focsani

CASA ARMATEI

        Una dintre cladiriile care nu fac parte din patrimoniul cultural, dar care totusi o istorie impresionanta si care au gazduit multe evenimente care a marcat focsaniul, este "Casa Armatei".Istoria acestei cladiri incepe in anul 1905, cand Ministerul Domeniilor Publice doneaza catre Ministerul de "Rezbel" aproape 3.000 de metri patrati de teren.Scopul acestei donatii era constructia primului cerc militar din Garnizoana Focsani.Se pare ca Ministerul de Resort a considerat ca aceasta suprafata nu va satisface intocmai o cladire de asemenea anvergura, astfel ca la cateva luni a mai cumparat cateva sute de metri patrati de la boierul Mardare, un cetatean instarit al orasului.Cu toate acestea, va mai dura peste 20 de ani pana ce vor incepe lucrarile de constructie s Casei Armatei.La inceput Cercul Militar a functionat in localul unei cladiri care a fost a Curtii de Apel Putna, la vremea respectiva.Va functiona in acest local pana in 1937, cand se va construi actualul sediu al Cercului Militar Focsani din Str. Cezar Boliac nr.8.Casa Armatei a fost data in folosinta in anul 1937, cheltuielile pentru constructia acestui imobil fiind suportate de ofiteri.La inaugurare participa ministrul de razboi din acea perioada, precum si cel care avea sa devina maresal al Romaniei, unul dintre cele mai controversate personaje ale celui de-al doilea razboi mondial, Ion Antonescu.Ofiterii si subofiterii focsaneni se vor bucura de activitatile sustinute in Casa Armatei pana in 1945,cand armata de ocupatie sovietica va rechizitiona imobilul, transformandu-l in casa ofiterilor sovietici.Este facuta din banii ofiterilor.Au dat banii din solda lor si au facut Casa Armatei, care era Cercul Ofiterilor, pentru ca Cercul Subofiterilor era pe Strada Ghergheasa, actuala Unirea Principatelor.Dupa razboi acolo a fost comandamentul trupelor sovietice dar si un Tribunal Militar.

         Cercul Militar al Garnizoanei Focsani isi reia activitatea in sediul din Strada Cezar Boliac abia in anul 1958, cand trupele sovietice parasesc definitiv Romania.Activitatea desfasurata aici este diversificata.Cei mai multi focsaneni isi amintesc insa de balurile organizate pentru ofiterii armatei romane, dar la care participau si focsanenii civili.Balurile selecte din acea perioada se tineu la Casa Armatei.De obicei acestea erau organizate de Garnizoana Focsani.In cei 70 de ani de la infiintare,Casa Armatei a reprezentat un pilon important al vietii culturale si sociale a garnizoanei, dar si a orasului.Numerosi oamenii de mare valoare ai culturii romanesti au debutat pe scena Cercului Militar Focsani.

          In prezent, Cercul Militar organizeaza activitati diverse, de la cele care vizeaza ofiterii si subofiterii armatei romane, pana la activitati pentru tineri care pasesc in viata de cuplu.