Magura Odobestiului-Judetul Vrancea

Magura Odobestiului, cel mai inalt deal subcarpatic din Romania, este un loc de un pitoresc aparte u de la cota 1001 m ai impresia ca vezi toata Vrancea u in desisul padurii, calugarii nevoiesc in trei schituri

Amatorii de drumetii, care vor sa evadeze la sfirsit de saptamina din dogoarea orasului, vor fi rasplatiti cu privelisti minunate, ciripit de pasarele si zumzet de albine daca isi indreapta pasii spre Magura Odobestiului, cel mai inalt deal subcarpatic din Romania, considerat un adevarat strajer al Vrancei. Dealul care troneaza maiestuos intre vaile Milcovului si Putnei a fost declarat arie de protectie speciala avi-faunistica inclusa in reteaua europeana Natura 2000. Aici traiesc mai multe rapitoare mari, printre care ulii pasarari si nocturnele bufnite, dar si citeva specii de ciocanitoare. In afara de monahi sau de arheologii care cautau si mai cauta inca misterioasa cetate Craciuna, padurile locului au fost cercetate de ornitologi cunoscuti inca din 1970
Magura Odobestiului ofera o splendida panorama asupra Vrancei
Cu toate ca mare parte din drumul catre locul de unde se vede toata Vrancea poate fi parcurs si cu o masina buna, mersul pe jos poate fi o adevarata placere pina la cota 1001 m, la cit se ridica inaltimea pamintului. Drumetia poate incepe din satul Scinteia al comunei Jaristea, insa un alt drum mai scurt, dar mai abrupt, calatoreste din satul Pietroasa de Bolotesti. De la baza dealului, pret de zece kilometri, drumul serpuieste frumos prin padure catre virful pe care este amplasat si cunoscutul releu de televiziune. Inaltat in anul 1975, sistemul de comunicatii asigura transmisia mai multor posturi radio-tv. Inalt de 112 metri, cu un postament cit un bloc de patru etaje, releul este cea mai vizibila constructie din judet. Chiar daca sint amabili cu cei care se incumeta sa ajunga in zona, angajatii sint zgirciti in detalii, dat fiind ca au in grija un obiectiv strategic si nu unul turistic. Iar dulaii te tin departe de poarta. Adevarata revelatie este insa la doi pasi de releu, dupa ce dai piept cu o coasta de deal: o minunata poiana aurita de soarele miezului de vara, de pe care in zilele senine se vede la orizont Panciul, Marasestiul si chiar Tecuciul. Aici, natura ti se dezvaluie intr-o frumusete salbatica. Flori multicolore, ierburi inalte, fluturi si ciripit de pasaret, cu asta sint desfatati calatorii la capatul suisului. Iar ca superbonus, panorama de aproape 360 de grade se roteste peste piscurile inalte ale muntilor, peste valea Putnei, a Milcovului si cimpia Siretului. Privelistea de la „cota 1001” aproape ca-ti taie rasuflarea. Locul a fost botezat de localnici „La gurgui”, cu trimitere la interesanta forma a luminisului inconjurat de paduri de foioase si chiar conifere. In primul razboi mondial armata germana si-a instalat aici un punct de observatie, de unde planifica bombardamentele. Aproape ca nu te saturi sa privesti de pe gurguiul Magurii, unde natura iti ofera prinosul ei. Te simti mindru ca judetul are asemenea frumuseti, dar totodata dezamagit ca autoritatile nu profita de acest admirabil loc pentru a-l transforma intr-un punct de atractie turistica. „Accesul dificil pastreaza salbaticia zonei si poate e mai bine asa”, ne spune un amator de drumetii pe care il intilnim in zona. Angajatii de la releu spun ca in unele dimineti isi fac aparitia aici caprioarele. Daca vi se face foame dupa atita urcus, murele, zmeura sau fragii iti pot parfuma gura, iar la poale poti degusta deja strugurii timpurii. Drumetia poate fi si un bun prilej pentru a aduna ierburi de leac: sunatoare, menta salbatica, coada soricelului, sinziene si cite altele.
In padurile de aici se roaga monahii din trei manastiri
Nu poti sa parasesti Magura Odobestiului fara un popas spiritual. Potecile putin umblate, presarate din loc in loc cu troite, au atras odinioara calugarii care au gasit aici locuri ideale pentru ctitorirea unor lacasuri de inchinaciune. Nu mai putin de trei schituri stau pitulite in desisul padurii. Daca sinteti insetati, cele 11 vietuitoare care nevoiesc la manastirea Tarnita va pot oferi o cana de apa rece, de la izvor. Fiind simbata, maicutele trebaluiesc prin curte si se pregatesc pentru hram. Aici vin multi pelerini la 15 august, cind se celebreaza Adormirea Maicii Domnului. Dupa ce te reculegi la capela, Maica Tomaida, stareta manastirii, nu te lasa sa pleci pina cind nu iei o mica gustare … calugareasca. „Nu se cade sa plecati flaminzi dupa un drum asa de lung”, spune ea, amabila. Acum ca e post, tocanita de ghebe cu piine coapta in bucatarie si compotul de caise sint specialitatile casei. Calugaritele au grija si de un asin, pe care l-au botezat „Mita”. Legenda spune ca in urma cu sute de ani, deranjati in rugaciune de prezenta oamenilor, sapte pustnici au incarcat odoarele bisericii din Vitanesti pe citiva magari si au luat drumul taiat de piraie al magurii. In locul unde s-a rupt tarnita – cuvint care inseamna sa pentru transportul de poveri dar si culme de deal – au pus piatra de temelie a bisericii. Din pacate, biserica de lemn a ars, insa in locul ei se inalta o biserica mai trainica, de zid. Monahi bucurosi sa primeasca crestini se intilnesc si la manastirea Buluc, ctitorita in 1779 de razesul Isaia Caragea, dar si la schitul Sfintii Voievozi. Nu puteti sfirsi drumetia daca nu treceti prin minunata padure de stejar de la poalele dealului. Ghindarii singuratici de pe pajistea din Pietroasa sint parca desertul acestei calatorii in care descoperi locuri despre care nici nu stiai ca se ascund atit de aproape. Drum bun!

Odobesti-Judetul Vrancea

Odobești este un oraș în județul Vrancea, Moldova, România. Are o populație de 8.000 locuitori și se află în mijlocul Podgoriei Odobești, una din cele mai mari și vechi podgorii din România. Veche așezare. mai întâi rurală, apoi devenită din prima jumătate a secolului al XIX-lea centru urban, viticol și comercial, Odobeștiul este cunoscut ca "orașul dintre vii", recent -în prospectele primăriei, "orașul viilor domnești", datorită "Beciului domnesc" rămas unic în România, sau orașul de la poalele dealului Șarba.

Așezare și relief

Orașul e situat pe malul stâng al rîului Milcov, la 10 km nord-vest de Focșani, la limita de est a Subcarpaților de Curbură, între ei și partea de est a Câmpiei Române (culoarul Siretului). La nord-vest se înalță Măgura Odobești, care ajunge la înălțimea de 996m, iar la sud trece cursul de mijloc al Milcovului. Altitudinea medie la care se află orașul este de 150 m. Localitatea include în jurisdicția ei și satul Unirea (în trecut Pățești), aflat mai la est. La nord Odobeștiul se învecinează cu comuna Bolotești, important centru viticol, la est cu Focșani, la sud cu Broșteni și Vârteșcoiu, iar la vest cu comuna Jariștea, avand si ea plantații însemnate de viță de vie.

Etimologia numelui

După Gheorghe I. Lahovary numele localității vine de la cuvântul "odobă" însemnând "vale".

Istoric

În zona Odobeștiului există urmele unor așezări din epoca neolitică, de asemenea mărturii de așezare romană. Pe la 1227 pe locul actualei urbi se presupune că a fost cetatea Milcovia - Civitas de Mylco, sediul Episcopiei catolice de Milcov, a cumanilor. După Neagu Djuvara ar fi fost vorba de o adevarată capitală a Cumaniei catolice ce se constituise în sudul Moldovei. Ea a fost însă curând distrusă de Marea invazie mongolă, din 1241. Mai târziu au fost prezenți în zonă și cavalerii teutoni care au ridicat aici o cetate, Kruceburg (Kreuzburg?) pe dealul Șarba. Pe locul ei s-ar fi zidit ulterior cetatea Crăciuna, dar asupra locului precis al acesteia există teorii contradictorii. După unii, actuala Cetățuie de pe dealul Șarba ar fi ruinele cetății Crăciuna. Odobeștiul a început printr-o așezare de răzeși în secolul al XIII-lea, care a ținut vreme de circa două veacuri de Principatul Munteniei și apare pomenit în cronica lui Grigore Ureche care relatează despre un canal construit de Ștefan cel Mare în jurul localității. În 1482 se știe că și cetatea Crăciuna a trecut în stăpânirea lui Ștefan, având un rol în apărarea de turci. Granița cu Muntenia fiind mutată mai la sud, așezarea a intrat definitiv în componența Principatului Moldovei.

Prima atestare documentară a localității datează din 17 septembrie 1626, fiind vorba de un contract de vânzare de pământuri din vremea domnitorului Miron Barnovski, în care este amintit „socrul popii lui Toader din Odobești”. Asemănător cu alte locuri din Vrancea, în Odobești și în împrejurimile sale s-au ctitorit în secolele al XVII-lea - al XIX-lea un număr mare de biserici și mănăstiri, Măgura Odobești cu schiturile ei fiind asemuită oarecum de C.C.Giurescu cu Muntele Athos. In 1670 Iordache Cantacuzino ridică prima biserică - Biserica Ovidenia. Răzeșii zidesc pe Măgură mănăstirile Buluc și Tărnița. În 1732 se inaugurează Biserica Nașterii Maicii Domnului, iar prin 1777 negustorii cazaclii sfințesc și ei biserica lor a Apostolilor Petru și Pavel. In secolul al XVII-lea - al XVIII-lea apar în localitate negustori greci, armeni și cazaci (cazaclii), iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt așezați aici și numeroși evrei. După cum apreciază Constantin C. Giurescu, care a scris o istorie a pogoriei Odobești, în primele decenii ale veacului al XIX lea, în vremea Eteriei și a răscoalei lui Tudor Vladimirescu (1821) localitatea va începe să primească caracterul unui târg.

In veacul al XVII-lea ia avânt în regiune cultura viței de vie, existenta aici inca din vremea domnitorului Petru Rareș și care va face faima orașului. Podgoria Odobești apare in Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, fiind cotată de autor ca a treia ca importanță după cea de la Cotnari și Huși.

Negustorii cazaclii dețin mult timp o poziție privilegiată, ei fiind cei ce stabilesc prețul vinului. O parte din podgorii sunt posesia unor familii de boieri, altele sunt proprietatea mănăstirilor și ale episcopiilor din apropiere și de mai departe, ca Mitropolia Iașiului și Episcopia Romanului. Se construiesc numeroase biserici ortodoxe, schituri și mănăstiri, multe din ele suferind împreună cu întreaga localitate pagube foarte mari in cursul războaielor și ocupațiilor militare dese din veacul al XVIII-lea și al XIX-lea: în 1717 e ocupată temporar de austrieci, apoi în 1758 e incendiată de tătari, în anii 1787-1788 este teatrul unor lupte între ruși, austrieci și turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refacută în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent înca din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861. prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza localitatea, în care s-au contopit mai multe sate de sub poalele dealului Șarba, primește statutul de oraș. Între 1852-1868 s-a construit o șosea între Odobești și orașul vecin Focșani, care devenise în urma Unirii centrul principal al regiunii. La 22 septembrie 1895 se pune în funcțiune și calea ferată între cele două orașe. În 1878, in împrejurările Războiului de independență din 1877-1878 se inaugurează spitalul local. Orașul devine reședință de subprefectură și e dotat cu un oficiu de poștă și telegraf, apoi cu o primă linie telefonică (1888, Odobești-Vidra). În 1885 se deschide prima școală primară de băieți, în 1886 școala de fete și cea de viticultură și comerț, care va căpăta cu adevărat profil de viticultură din octombrie 1901, mai târziu devenind liceu. În anul 1883 locuitorii Odobeștiului, a căror principală îndeletnicire era viticultura, au fost loviți de o gravă criză atunci când filoxera a distrus 95 % din plantațiile de viță de vie. Prin eforturi deosebite, cu concursul primarului Manea Băiatu, au fost salvate în cantități mici soiurile tradiționale locale Galbena de Odobești, Plăvaia și Mustoasa, într-o pepinieră amenajată în satul Vărsătura. În rest, în podgorie au fost plantate soiuri nobile de import, aduse mai ales din Algeria, care pe atunci era colonie franceză si astfel arealul viticol a fost refacut până în anul 1910. La viața Odobeștiului, care în 1897 are 3.500 locuitori, participă alături de români, și minorități naționale - greci, maghiari, armeni, o importantă comunitate de evrei (900 locuitori) precum și rromii. (Cazacliii s-au repatriat, între timp, pe la mijlocul secolului al XIX-lea în Imperiul Rus). Primul război mondial cu luptele grele pe care le prilejuiește chiar în zona Vrancei, apoi ocupația austro-germană aduc și ele pagube serioase. Măgura Odobești devine în această perioadă sediul comandamentului german, iar zona ajunge sa fie inspectată în 1917 de către însuși Kaiserul Wilhelm al II-lea, care înnoptează în Odobești. În anul 1935 ia ființă la Odobești stația de cercetări viticole.

Anii dominației comuniste, la al cărui debut începe emigrarea în masă a comunității evreiești spre Israel, pun capăt economiei de piață și schimbă structura socială a localității. Sistematizarea impusă de autoritățile noului regim include distrugerea multor clădiri vechi, inclusiv a unor lăcașuri de cult. După revoluția din 1989, în anii 2000 începe un nou avânt economic și demografic. În anul 2005 se inființează două noi cartiere: Mihai Sturza și Tineretului. În oraș există în prezent două licee: Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu" și Grupul Școlar Agricol. Casa culturală a orașului a primit numele istoricului Constantin C. Giurescu.

Istoricul învățământului viticol la Odobești

În anul 2001 s-au sărbătorit 100 de ani de existență a învățământului viticol în Odobesti. Cu această ocazie numeroși foști elevi ai școlii, astăzi personalități de marcă ale viticulturii românești s-au întâlnit cu actualii elevi ai școlii și au depănat amintiri. Astfel, liceul a luat ființă în toamna anului 1901, mai precis în 27 octombrie 1901 – pe stil vechi – imediat după “număratul oilor”, după cum spune tradiția. Pe scurt, în urma eforturilor unor localnici ai urbei Odobesti, pe atunci o comuna cu 5.000 de suflete, s-a înființat o școală viticolă, scoală ce avea să dainuie peste veacuri. Funcționarea școlii a început într-adevar în localul casei Potop, alcătuit din două încăperi. Până la data de 15 martie 1902 a funcționat numai un atelier de dogărie condus de un maistru și sub conducerea lui Vasile Popa – directorul în exercițiu al Școlii Primare de băieți din localitate. Școala a funcționat în acest local până la data de 26 octombrie 1906, după care, împreună cu toate dependințele ei, a fost mutată în localul propriu, construit cu ajutorul județului Putna și a primariei Odobești. Localul nou construit avea 13 incăperi. Din 1902 vreme de circa treizeci de ani școala a fost condusă de un specialist de origine franceză, Joseph Dodun des Perrières, care a fost și autorul unei prime monografii despre Odobești. La începutul anului școlar 1945-1946, tot la data de 26 octombrie, sub denumirea de Școala Medie Tehnică de Viticultură, școala s-a mutat în localul în care se află și astăzi. În anul 1951 s-a construit pe lângă clădirea principală și în continuarea ei, bucătăria și sala de mese. Mai târziu, în anii 1980, datorită creșterii numărului de elevi de liceu școlarizati, s-a construit așa-numita anexă, care cuprinde două laboratoare, patru săli de clasă și dependințe. S-a construit, de asemenea, un internat cu capacitatea de 150 locuri, iar blocul de nefamiliști a fost repartizat liceului, tot pentru internat scolar.

În decursul celor peste 100 de ani, în funcție de evoluția societății, de necesitățile pentru agricultură, existența specialiștilor și a bazei didactico-materiale, școala și-a desfășurat activitatea sub denumirile următoare:
1901-1908 – Școala Elementară de Viticultură;
1908-1955 – Școala Medie Tehnică de Viticultură;
1955-1962 – Centrul Școlar Agricol;
1962-1966 – Școala Tehnică de Horticultură;
1966-1976 – Liceul Agricol;
1976-1990 – Liceul Agroindustrial;
din 1990 – Grupul Școlar Agricol.

În anul 1835 se aflau pe teritoriul Odobeștilor de astăzi circa 500 de case. La recensământul din 1860, Odobeștii erau oficial a 26-a localitate urbană a Moldovei, după numărul populației (2300 locuitori). În 1872 locuiau în oraș 3010 persoane. La recensământul din anul 2002, populația localității era de 8000 locuitori, dintre care 7951 s-au declarat români, 14 romi și 12 maghiari. [5]

Transporturi

Linia ferata dintre Odobești și Focșani nu mai servește transportului de pasageri. Gara Odobești, azi pustie, urmează a fi amenajată ca muzeu al căilor ferate. Transportul între cele doua localități este asigurat de linii de autobuz.

Cetățuia pe dealul Șarba - presupuse de către unii a fi ruinele cetății Crăciuna
Beciul domnesc - vechi probabil din secolul al XV-lea, reamenajat de Mihai Sturza în 1834
Beciurile Bahamat
Orașul vechi și cartierul evreiesc
Cimitirul evreiesc
Biserica Nașterii Maicii Domnului - 1732
Biserica Ovidenia - 1670
Biserica Sfintei Cruci - 1832
Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel - 1770 a negustorilor cazaclii
case boierești -

Casa Ferhat - sec. XVIII, Casa Asanache, Teodorovici, 1777 Curețeanu, Georgescu, Giurgea, Danielescu sec. XIX
Gara - 1893
monumentul războiului balcanic - în curtea spitalului
monumentul eroilor primului război mondial - de sculptorul ăOscar Han

In regiune:
Magura Odobești -

cu: mănăstirea Buluc , schitul Tărnița la sud de Milcov:
casa memorială Duiliu Zamfirescu la Vârteșcoiu
casele boierului Dimitrie Râmniceanu (modelul presupus al personajului Tănase Scatiu al lui Zamfirescu)

Personalități
George S. Bărănescu (1919 - 2001), inginer, membru corespondent al Academiei Române.

Podgoria Odobeşti este una din cele mai vechi şi vestite podgorii din ţară.
Ocupând zona colinară paralelă cu Munţii Vrancei, podgoria, ce include şi oraşul Odobeşti, este situată între dealurile înalte şi câmpie, la adăpostul celei mai înalte măguri, Măgura Odobeştilor (996 m) cu renumitele plaiuri Sarba, Vărsătura, Pădureni şi Scânteia, fiind mărginită de râul Milcov şi Putna.
Oraşul Odobeşti este aşezat în partea central-estică a tării, fiind delimitat de paralela 45°46” latitudine nordică şi meridianul 27°40” longitudine estică.
Teritoriul oraşului ocupă o poziţie marginală în Câmpia Română, având o altitudine medie de 150 m.
La sud de Odobeşti curge râul Milcov.
Oraşul Odobeşti face parte din ţara Vrancei, straveche vatra de civilizatie romaneasca ce constituie un punct de legatura intre cele trei provincii istorice, Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania.


Istoricul statiunii Odobesti

Refacerea viticulturii româneşti după atacul filoxerei, cât şi necesitatea îndrumării competente în una din marile podgorii ale ţării, a impus, la mijlocul deceniului al patrulea, înfiinţarea Staţiunii Experimentale Viticole Odobeşti.
Primele demersuri făcute către Ministerul Agriculturii s-au succedat din anul 1935. Intr-o scrisoare a primarului oraşului Odobeşti (1935) adresata Direcţiei viticulturii din subordinea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor in care se mentioneaza că: „… pentru înfiinţarea şi funcţionarea unei staţiuni viticole punem la dispoziţie un spaţiu din localul gimnaziului…”.
Urmare acestei scrisori au fost alocate de către Ministerul Agriculturii fonduri în valoare de 300000 lei: „… pentru a fi întrebuinţaţi la procurarea aparaturii necesare înzestrării staţiunii ce va avea să ia fiinţă în anul următor…”.
Datarea înfiinţării staţiunii este confirmată in Decizia nr.144401/1936 a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor prin care „…se aprobă de la buget pentru înzestrarea staţiunii oenologice, un fond de 130 865 lei…”
Subliniem meritul distinsului Prof. I.C. Teodorescu, „...a cărui iniţiativă de a înfiinţa, pe aceste plaiuri, o statiune de profil impune respect şi recunoştinţă prin realizările obţinute azi de viticultura vrânceană care pune bazele” Staţiunii Experimentale Odobeşti în luna septembrie 1936.
Subordonata până la 4 mai 1938 Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Staţiunea Odobeşti trece de la această dată la Institutul de Cercetări Agronomice al României, ca urmare a Ordinului nr. 246/04 mai 1938, emis de minister.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 11448/08 august 1939, Institutul de Cercetări Agricole din România cumpără de la proprietarul Brăiescu Paulina din Bucureşti „…suprafaţa de 5,1205 ha vie la Odobeşti, pentru a servi staţiunii experimentale recent înfiinţată…”
Incepand din anul 1949 se creează baza tehnico-materială a sectorului de biologie şi ameliorare, alcătuită dintr-o colecţie ampelografică si se infiinteaza primele plantaţii clonale cu o suprafaţă de 9 ha.
In perioada 1970-1980 statiunea a parcurs etapa cu cele mai insemnate realizari. S-a imbunatatit dotarea laboratoarelor si incadrarea cu personal de cercetare. Sunt luate in cercetare domenii noi de cercetare in genetica si microbiologia vinului. Sunt aprofundate cercetarile de ameliorare, fiziologie, agrochimie, tehnologie, protectie fitosanitara si vinificatie.
După anul 1990, staţiunea intră într-un proces de reformă, compresie teritorială şi reorganizare tehnico ştiinţifică astfel încât dupa anul 2000 institutia se reorganizeaza pe baze noi, moderne, privind activitatea de cercetare.
Parte componenta a cercetarii viticole romanesti, Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Odobesti este institutie publica cu finantare extrabugetara si personalitate juridica ce-si desfasoara activitatea in baza Legii nr.290/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, Hotararea Guvernului nr.1180/2002 privind aprobarea Statutului Academiei de Stiinte Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu- Sisesti”.
Statiunea functioneaza in subordinea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu Sisesti” – forul stiintific national in domeniul agriculturii, medicinei veterinare, industriei alimentare, silviculturii si protectiei mediului si in directa coordonare a Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Valea Calugareasca.