Personalitati ai Judetului Vrancea

Judetul Vrancea a dat stiintei, artei, culturii si vietii publice romanesti numeroase personalitati:
Amariutei Constantin
- nascut in 1923 la Focsani - prozator, eseist si filosof
Athanasiu Sava (1861-1946)
- nascut in 1861 Ruginesti, geolog, fondatorul scolii nationale de stratigrafie
Bals Gheorghe (1868-1934)
- nascut in 1868 la Adjud, inginer constructor si istoric de arta veche
Balanescu Costache (1830-1888)
- nascut in 1830 la Focsani, actor apreciat de Eminescu
Balanuta Leopoldina (1934-1998)
- nascuta in 1934 la Haulisca, mare actrita a scenei teatrale romanesti
Boldan Emil
- nascut in 1909 la Focsani, fost decan la Facultatii de Filologie din Bucuresti
Botta Emil (1912-1977)
- nascut in 1912 la Adjud, actor
Candea Virgil
- nascut in 1927 la Focsani, academician, istoric al culturii
Coman Cornel (1936-1981)
- nascut in 1936 la Vizantea, actor
Cotea Valeriu
- nascut in 1926 la Vidra agronom si oenolog
Cristoiu Ion
- nascut in 1948 la Gagesti, scriitor si jurnalist
Croitoru Alecu
- nascut in 1933 la Bogza, regizor
Dichiseanu Ion
- nascut in 1933 la Adjud, actor

Frosin Constantin
Profesor universitar doctor si decan al Facultatii de Comunicare si Relatii Publice a Univ. Danubius din Galati, Constantin FROSIN este laureat al Parlamentului European (1995), a Renasterii Franceze (1998), a Premiului European de Poezie POESIAS, etc. Cavaler al Ordinului national francez al Artelor si Literelor, al Ordinului romanesc "Meritul Cultural", Constantin Frosin este, din 2001, membru corespondent al Academiei Europene.

Gheba Grigore
- nascut la 15 august 1912 la Dumitresti, matematician, cel mai cunoscut autor de culegeri de matematica
Gheorghiu Angela
- nascuta in 1964 la Adjud, soprana
Giurescu Constantin (1901-1977)
- nascut in 1901 la Focsani, academician, istoric, memorialist, om politic
Gogean Gina
- nascuta in 1977 la Campuri, multipla campioana de gimnastica
Hanta Alexandru
- nascut in 1931 la Soveja, fost decan al Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti
Hurjui Ion
- nascut in 1933 la Ploscuteni, medic, scriitor, profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi
Ion D. Ion
- nascut in 1935 la Rastoaca, seful catedrei de algebra a Facultatii de Matematica a Universitatii din Bucuresti
Liciu Petre (1871-1912)
- nascut in 1871 la Focsani, actor
Longinescu Gheorghe (1869-1939)
- nascut in 1869 la Focsani, chimist
Longinescu Stefan (1865-1931)
- nascut in 1865 la Focsani, specialist in drept roman
Mehedinti Simion (1868-1962)
- nascut in 1868 la Soveja, intemeietorul invatamantului geografic romanesc, filosof al culturii
Mihail Anton
- nascut in 1924 la Focsani, fost director al spitalului "Coltea", membru al Academiei din New York
Mihaila Mihai
- nascut in 1948 la Faraoanele, specialist in electronica
Mihailescu Corneliu
-nascut in 1940 la Panciu, radioreporter

Mincu Ion (Focsani, 1852 - Bucuresti, 1912)
Arhitect roman, a absolvit, in 1875, Scoala de ingineri de poduri si sosele din Bucuresti, iar apoi a studiat arhitectura la Scoala de arte frumoase din Paris (1877-1882). Marele Premiu acordat de Societatea centrala a arhitectilor francezi ii permite sa faca o calatorie de studii in Spania, Italia si Grecia. Ion Mincu a fost membru fondator al Societatii arhitectilor romani si al invatamantului de arhitectura in Romania.
Realizeaza locuinte in Bucuresti (Casa Lahovary, 1886; Casa Monteoru, 1889; Casa Vernescu, 1889; Casa Robescu, 1895; Casa N. Patrascu, 1906), Galati (Casa Robescu, 1897) si Sinaia (Casa Robescu, 1897), ca si o serie de edificii monumentale: "Bufetul" de la Sosea (1892); Scoala centrala de fete din Bucuresti (1894); Palatul administrativ din Galati (1904); Palatul Bancii comertului din Craiova (terminat in 1916). Proiecte nerealizate: Ospelul comunal (Palatul Primariei) si Cetatea romaneasca - ansamblu de vile in zona Parcului Ioanid in Bucuresti. A restaurat Biserica Stavropoleos (1906) si a proiectat mobilierul pentru Palatul Justitiei din Bucuresti si pentru Catedrala din Constanta.

Naghi Gheorge
- nascut in 1932 la Adjudu Vechi, regizor
Nestor Ion (1905-1974)
- nascut in 1905 la Focsani, istoric si arheolog
Niculescu Ion (1895-1957)
- nascut in 1895 la Focsani, medic neurolog
Panzaru Ion
- nascut in 1950 la Focsani, prorector al Universitatii din Bucuresti
Petrut Emanoil (1932-1983)
- nascut in 1932 la Marasesti, actor
Plagino George (1876-1949)
- nascut in 1876 la Dumbraveni, primul sportiv participant la Jocurile Olimpice moderne (1900)
Platon Maria
- nascuta in 1924 la Nanesti, prodecan al Facultatii de Filologie din Iasi
Postolache Tudorel
- nascut in 1932 la Focsani, specialist in economie
Pricop Dumitru
- nascut in 1943 la Negrilesti, scriitor
Pusca Benone
- nascut in 1935 la Panciu, rector al Universitatii "Danubius" din Galati
Radulescu Alexandru (1886-1979)
- nascut 1n 1886 la Focsani, medic si scriitor, specialist in ortopedia chirurgicala
Sager Oscar (1894-1981)
- nascut in 1894 la Focsani, medic neurolog
Saligny Anghel (1854-1925)
- nascut in 1854 la Focsani, fost presedinte al Academiei Romane, remarcabil constructor de poduri (introduce pentru prima data in lume prefabricatele din beton armat)
Steriade Mihail (1904-1994)
- nascut in 1904 la Focsani, scriitor
Tattarescu Gheorghe (1820-1894)
- nascut in 1820 la Focsani, unul dintre intemeietorii invatamantului artistic
Toader Tudorel
- nascut in 1960 la Vulturu, decan al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii "Al.I.Cuza" Iasi
Uluitu Maricel
- nascut in 1933 la Campineanca, dr. docent in stiinte medicale, directorul Institutului de Fiziologie Normala si Patologica din Bucuresti
Varlaam (?-1657)
- nascut la Bolotesti, primul prozator artist al literaturii romane
Voinov Dimitrie (1867-1951)
- nascut in 1867 la Focsani, zoolog, histolog, citolog
Vornicu Tudor (1926-1989)
- nascut in 1926 la Anghelesti, producator si realizator de televiziune
Zamfirescu Duiliu (1858-1922)
- nascut in 1858 la Dumbraveni, scriitor si diplomat, intemeietorul romanului ciclic romanesc

Incendiu la Magazia Garii Focsani-27.06.2010

Un incendiu puternic a izbucnit, sâmbătă noapte, în jurul orei 22.00, la depozitele din Focşani ale SNCFR Galaţi, cunoscute sub numele de Magazia Gării. Flăcările au mistuit întreaga construcţie, care se întindea pe o suprafaţă de aproximativ 3.500 de metri. Ieri după-amiază, pompierii au stabilit că incendiul a fost provocat de jar sau scântei provenite de la fumatul în locuri nepermise sau neprotejate corespunzător. Nu este exclus ca o persoană fără adăpost să fi aruncat vreun chiştoc de ţigară în clădire.

Incendiul a fost anunţat în jurul orei 22.15, de locatarii de la blocurile de zonă, iar la faţa locului s-au deplasat pompierii de la Detaşamentul de Pompieri Focşani, o autospecială de la Staţia de Pompieri Vidra şi reprezentanţii Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă Odobeşti.
Câteva zeci de minute, pompierii nu au putut decât să protejeze zona, pentru ca incendiul să nu se extindă şi la împrejurimi. Flăcările care au cuprins deodată toată clădirea nu au putut fi stinse decât după ce incen-diul s-a mai potolit. În zonă exista şi pericol de explozie deoarece în apropierea clădirii este şi o staţie peco dar şi depozitele de combustibil ale companiei OMV Petrom. Strada Bârsei a fost închisă circulaţiei câteva ore bune, până când focul s-a mai potolit. Pericolul era foarte mare deoarece clădirea era alimentată cu energie electrică, iar riscul de electrocutare era iminent. La faţa locului s-a deplasat o echipă de electricieni care au scos clădirea de sub tensiune. Un vagon cu reziduuri petroliere din apropierea magaziei risca şi el să se aprindă. Magazia Gării Focşani nu mai era folosită de aproximativ patru ani. Câteva spaţii din aceasta fuseseră închiriate de proprietarul depozitului de materiale de construcţii şi din când în când mai erau depozitate materiale. De această dată, proprietarii nu lăsaseră nimic înăuntru. „În urma sesizării ne-am deplasat la faţa locului cu două autospeciale de lucru cu apă şi spumă din cadrul Detaşamentului de Pompieri Focşani. Pentru că incendiul se manifesta pe toată suprafaţa depozitului am chemat în sprijin încă două echipaje de la Focşani, un echipaj de la Vidra dar şi Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă Odobeşti. Incendiul se manifesta violent la toată hala şi din fericire, înăuntru nu erau depozitate materiale de construcţii. Mai erau doar materiale combustibile şi deşeuri, inclusiv. Suprafaţa pe care s-a manifestat incendiul a fost estimată la 3000-3.500 de metri pătraţi. Am acţionat pentru localizarea acestui incendiu, încercând să protejăm alimentarea cu energie a liniei căii fe-rate“, a precizat Flaviu Chiscop, inspectorul şef al ISU Vrancea.

Hidranţii nu aveau presiune suficientă

După ce pompierii au folosit apa din propriile rezervoare, au constatat că cei doi hidranţi din apropiere nu aveau presiune suficientă. Pentru ca intervenţia să se desfăşoare la parametri normali a fost nevoie de intervenţia directorului de la Compania de Utilităţi Publice, Gheorghe Vasilescu, care a ridicat presiunea la apa din hidranţi. Între timp, clădirea ardea din temelii şi se prăbuşea perete cu perete, ridicând spre cer milioane de scântei. „Alimentarea cu apă ne-a creat ceva probleme deoarece hidranţii nu au avut presiune suficientă. S-a solicitat creşterea presiunii hidranţilor şi am reuşit să rezolvăm problema apei pentru stingerea incendiului“, a mai spus Flaviu Chiscop.
Ideal ar fi fost ca în zonă să fie cel puţin patru hidranţi pentru ca pompierii să poată interveni mai eficient. Clădirea depozitului de materiale de construcţii din apropiere, deţinută de Brăduleţ SRL a fost şi ea afectată de incendiu, căldura foarte mare spărgându-i toate geamurile. Totodată, un camion şi o remorcă lăsate de proprietari în apropierea magaziei au fost la un pas de a lua foc. Acestea au fost scoase din curte în ultimul moment.

Curioşii s-au adunat cu zecile

Curioşii s-au strâns cu zecile, unii în pijamale, să vadă văpaia care se ridica până la cer. Persoanele care locuiesc la casele de lângă hala afectată ne-au povestit că în momentul în care şi-au dat seama că este incendiu, deja totul ardea. „Am simţit că miroase a fum şi când am ieşit afară să văd de unde vine am văzut ditamai flacăra. Focul a cuprins totul deodată. A pornit din partea cu staţia peco şi s-a extins foarte repede. Când au venit pompierii deja ardea tot acoperişul. Mai sunt persoane care stăteau pe aici şi nu este exclus să fi aruncat vreo ţigară ceva. Nu am mai văzut un incendiu aşa de mare până acum“, a precizat un localnic din zonă.
Oamenii ne-au mai spus că în acea clădire îşi făceau veacul foarte mulţi boschetari care obişnuiau să bea şi să fumeze şi că nimeni nu a avut grijă ca aceştia să fie îndepărtaţi. „Erau o grămadă de boschetari care stăteau pe aici şi probabil că ei au aruncat vreo ţigară sau ceva. Dacă nimeni nu i-a gonit, s-a întâmplat nenorocirea. Puteam să ardem aici cu totul, că sunt numai combustibili prin zonă. Nu am mai văzut până acum un incendiu ca ăsta. Eram în casă şi am văzut deodată o lumină puternică şi când m-am uitat ardea tot“, a precizat o altă localnică din zonă, pe nume Ioana.
După ce incendiul s-a mai potolit, pompierii au început să ia lemnele arse bucată cu bucată şi să le stingă pentru a fi siguri că nu se reaprind. Aceştia s-au luptat cu flăcările câteva ore bune până s-au asigurat că pericolul a fost îndepărtat. Ieri dimineaţă, echipa de cercetare s-a deplasat la faţa locului pentru a stabili şi cauza care a dus la producerea incendiului.

Potrivit informaţiilor luate de pe site-ul www. railwayfan.ro, Magazia Gării a fost folosită multă vreme pentru depozitarea mărfurilor şi mate-rialelor şi este cea mai veche structură din staţia Focşani. Pe acelaşi site se mai arată că Magazia Gării a fost martora banchetului de inaugurare a liniei Buzău-Mărăşeşti, a inaugurării staţiei Focşani în 1881 dar şi martora închiderii liniei spre Odobeşti, a demolării vechii gări şi a declinului transportului pe calea ferată.

Sursa:Ziarul de Vrancea

Biserica Sfantul Nicolae Nou - Focsani

                Biserica Sfantul Nicolae Nou este o biserica ortodoxa din orasul Focsani, Romania. Biserica este monument istoric, initial aceasta apartinand Manastirii Ramnicului, inchinata ca metoh Episcopiei Buzaului. 

Data intemeierii manastirii nu se cunoaste; unii spun ca biserica a fost zidita in anul 1732. Un document datat 22 mai 1696 este considerat de unii actul de drept prin care este ctitorita Biserica Sfantul Nicolae - Nou. Acest act este actul catre manastirea ce se infiinta a popii Arsenie care "da danie Manastirii Ramnicului locul cel au la Focsani, pana in apa Milcovului.”
De aici si concluzia ca manastirea si biserica se situau pe hotarul dintre mosiile pe care au aparut Focsanii si le incadreaza, ca timp, in una din cele mai vechi etape ale hotarniciei targului - cu cele doua parti ale sale.

In anul 1906, desi Biserica Sfantul Nicolae - Nou era intr-un grad avansat de degradare, se mai putea distinge o parte din pictura realizata in jurul anilor 1732-1746, in special seria portretelor votive.
Biserica a avut mult de suferit in timpul razboiului austro-turc, acestia din urma incendiind-o, distrugand zidurile si pictura. Inconjurata de ziduri groase din caramida si inzestrata cu o turla de clopotnita - asemanatoare turnurilor de veghe si camerelor de refugiu, Biserica Sfantul Nicolae - Nou constituia un punct strategic care a fost distrus in mare parte.
Avand un plan si o arhitectura iesita oarecum din tiparele obisnuite, biserica se bucura de atentia specialistilor in istoria artelor si arhitecturii locasurilor de cult. Incepand cu anul 1963 se va initia planul de restaurare; cu toate ca lucrarile dureaza foarte mult, acestea o salveaza totusi de la demolare.Dupa restaurarea ei, Biserica Sfantul Nicolae din Focsani, ascunsa dupa un cvartal de blocuri cu opt etaje, nu va fi pusa in valoare si va servi intre anii 1985-1986 ca depozit de carte veche bisericeasca.Dupa anul 1990, biserica va fi redata cultului ortodox si se va sluji in ea, astfel devenind biserica parohiala. Biserica Sfantul Nicolae din Focsani este un edificiu valoros care prezinta caracteristicile arhitecturii de secol XVII din Moldova, cu toate ca amplasarea sa este in Focsanii Munteni.
Biserica Sfantul Nicolae Nou din Focsani are un plan arhitectural triconc, pe laterala nordica avand amplasat un turn clopotnita care are la parter un pridvor deschis, cu arcade semicirculare sustinute pe coloane de caramida. 
Arhitectura constructiei castiga in zveltete prin turnul din latura nordica, si el la randul sau de factura ecleziala moldoveneasca. Planul general este atipic pentru Tara Romaneasca: pridvorul deschis, inchis in prezent dar initial deschis, pronaosul, naosul cu abside poligonale in cinci laturi si altarul la fel.
Turla clopotnitei este amplasata in partea stanga a constructiei, deasupra unei extinderi a pronaosului; acest fapt incadreaza biserica intr-o categorie deosebita de cea obisnuita arhitecturii de cult ortodox din zona tinutului Putnei. Braul care incinge de jur imprejur biserica cat si tipul de pridvor demonstreaza influentele arhitecturale din Tara Romaneasca.

Catapeteasma bisericii este impresionanta, aceasta fiind o lucrare din anul 1812.

Biserica Sfantul Nicolae Nou din Focsani se afla in apropierea centrului istoric al orasului Focsani, in-Piata Unirii, strada Popa Sapca numarul 7. La aceasta se ajunge usor, fiind una dintre principalele atractii turistice din oras, toata lumea cunoscand-o.

                                                                                                                     Sursa:crestin ortodox

Monumentul Eroilor (1916-1918), sat Jitia de Sus, comuna Jitia

Scurtă descriere
  Monumentul Eroilor (1916-1918) se afla situat in satul Jitia de Sus, comuna Jitia.
În primul razboi mondial, la sfârsitul anului 1916 Valea Râmnicului a devenit arealul miscarilor trupelor germane. În batalia de la Râmnicul-Sarat acestea înving deteminând retragerea trupelor ruse si române spre Focsani si lunca Siretului Inferior. Valea Râmnicului de Sus a trecut sub ocupatie germana, iar localitatile si locuitorii din satele Jitia, Cerbu, Dealul Sarii au fost nevoiti sa suporte consecintele acestei ocupatii.
Perioada ocupatiei germane a fost foarte grea pentru locuitorii Jitiei, mai ales ca trupele ruse înainte de a se retrage, procedasera la executia unor prizonieri de razboi germani. Din informatiile localnicilor am retinut ca înainte de a se retrage, o formatie militara rusa condusa de o femeie ofiter, ar fi executat un numar de soldati germani. În Dealul Sarii este locul în care a functionat pe toata durata razboiului un punct de observatie militara.Din însemnarile unui vechi localnic s-a aflat ca biserica din centrul satului (construita între 1907-1912) a avut de suferit, trupele germane transformând-o în adapost pentru cai.
În anul1933, din initiativa Cultului Eroilor si a localnicilor, Primaria Jitia a hotarât srângerea de fonduri si ridicarea unui monument în amintirea celor cazuti în primul razboi mondial. Proiectul si executia monumentului s-a facut de catre arhitectul Colios; monumentul a fost amplasat în centrul satului Jitia si a fost inaugurat la data de 1 iulie 1934, în prezenta veteranilor comunei si a oficialitatilor din Plasa Râmnic.
Sunt inscriptionate pe monument numele a 36 de localnici; nu se stie când si de catre cine, în spatiul protejat al monumentului au fost aduse si depozitate cahle de ceramica, pietre de capatâi la mormintele unor soldati germani, descoperite de localnici pe dealurile ce înconjoara comuna .
Astazi monumentul este înconjurat de ele, transformând locul într-un mic ansamblu memorial dedicat eroilor de nationalitati diferite, morti în primul razboi mondial.

Comuna Jitia-Judetul Vrancea

Comuna Jitia este situată in partea de sud-vest a Judeţului Vrancea, în zona de curbură a Carpaţilor, in depresiunea Bisoca-Jitia-Neculele.

GEOGRAFIE
Fundamentul zonei este constituit din roci mediterane, nisipuri şi argile, aşezate intr-o inclinare pericarpatica. Intâlnim versanţi abrupţi, supusi eroziunii şi alunecărilor de teren.
Dar, vazută cu ochii sufletului, natura aşezării noastre este aşa cum Al. Odobescu a înfăţişat-o în cartea Pseudo-cynegetikos. Venind dinspre Buzău scriitorul se opreste pe culmile Bisocii şi ale Ulmuşorului, fascinat de priveliştea ce i se desfăşura dinaintea ochilor “ sub aceste muchii pamântul se lasă la vale în costişe si pripoare gradate până se cufundă în jgheaburile mult umbrite ale Râmnicului si Râmnicelului” şi recunoaşte că nu se putea desprinde de aceste privelişti “ce oraşenilor le este dat arareori a le vedea”
La fel de bine surprinde natura locurilor si Al Vlahuţă în România pitorească prin 1901. Venind dinspre mănăstirea Găvanu, jud. Buzău, ajunge “în mareaţa spintecătură a Râmnicului. Acolo, valea se deschide ca o carte. Pe malurile revărsate, se înfig gospodării casuţe rare, fâneţe ingradite cu leaţuri, fâşioare de livezi prinse în clinuri înguste, gata să pornească şi să curgă in râpă”

ISTORIE
Primele documente
Nu deţinem documentele care să ateste vechimea aşezării, dar am aflat că primii locuitori au trăit in locuri izolate, fugiţi fiind din calea primejdiilor: popoare migratoare, turci, tătari, epidemii de ciumă şi holera etc.
Documentul cel mai vechi, considerat atestare documentară, se referă la anul naşterii unui locuitor, Mihailă – dogar de meserie – 1681.
Impreună cu alţi locuitori ai satului Jitia, ca martori, intăresc actul de proprietate al Mănăstirii Râmnic asupra moşiei Jitia.
Am aflat despre această moşie că a aparţinut inainte de 1700 boierilor din Divanul domnesc Vlad şi Şărbu. Aceştia au vândut-o boierilor Neagu şi Voica, soacra sa, de la care a cumpărat-o Mănăstirea Râmnic. Aceasta a stăpânit-o până in 1864 la secularizare.
În 1706,12 boieri din divan au stabilit hotarele moşiei , ele sunt aceleasi cu ale comunei de astăzi . S-au folosit toponime neaoşe româneşti, date de o populaţie stabilită aici cu mult înainte. Şi alte informaţii susţin ideea că localitatea este mult mai veche.
Numele comunei vine de la schitul Jitia, înfiinţat de boierii Fane Hagiul – pitarul si Gheorghe Dedulescu – slugerul pe la jumătatea secolului al XVII-lea. Schitul avea hramul Sf. Dumitru, pe care şi l-a păstrat şi după ce s-a transformat în biserică de mir – pe la 1800 când populaţia s-a retras de prin poienile pădurii din Dealu Roşu sau Ulmuşoru formând silişte (vatră de sat) pe tapşanul, împădurit pe atunci, de lângă gârlă, în Podu-Trestiei, sau Dealu Sării.
Credem ca primii proprietari ai moşiei au primit-o ca “danie” domnească, împreună cu locuitorii ei care au devenit clăcaşi.
Nenumăratele jalbe către proprietari sau stăpânire vorbesc despre viaţa lor. Manifestările de protest au fost diverse, culminând cu răscoala din 1907, când în Jitia a fost împuşcat Gheorghe Precup, locuitor din satul Măgura. Alţi doi ţărani au fost împuşcaţi la Dumitreşti.
Deşi au trăit atât de izolaţi, producându-şi cele necesare traiului în gospodărie, au participat la toate marile evenimente ale ţării, dându-şi tributul lor de jertfă în 1877 – 1916 – 1944.

Timpuri recente
În Primul Război Mondial, au avut loc bătălii chiar pe teritoriul comunei, menţionate în jurnalele de front – urmele tranşeelor se văd şi astăzi. Au fost 36 morţi – văduve – orfani – obligaţii faţă de ocupanţii germani. Dar al Doilea Război Mondial a fost mult mai dezastruos - deşi bătălii nu au avut loc în zonă.
Numărul morţilor s-a dublat, curând sărăcia şi foametea s-a instaurat, comunismul s-a instaurat şi el cu tot cortegiul său de nenorociri : cote obligatorii , arestări , frica terorii securiste care i-a cuprins pe toţi etc...
A fost şi o perioadă de relaxare a terorii, care a dat speranţe oamenilor şi le-a stimulat elanul creator. La noi în Jitia cea mai însemnată realizare a fost modernizarea căii de comunicaţie Dumitreşti – Jitia, care s-a construit între anii 1963 – 1965.
Între anii 1967 – 1968 s-a ridicat o nouă şcoală în Jitia reşedinţă, în mare parte prin contribuţia în bani şi muncă a locitorilor. În 1969 – 1971 a fost construit internatul cu .80de... locuri de asemenea prin contribuţia sătenilor. Au mai fost construite şcoli în satul Cerbu şi Podul Trestiei . Au fost construite cămine culturale, folosite în diverse ocazii până în prezent. Satele au fost electrificate, au apărut primele instalaţii de apă tot cu participarea oamenilor Dar nu ştiu când toţi oamenii vor fi convinşi de ce a însemnat cealaltă faţă a comunismului: instalarea cultului personalităţii cu urmările-i nefaste, îngrădirea libertăţii (în primul rând a cuvântului ), eşecul în economie – acele înrobitoare împrumuturi plătite cu hrana populaţiei, raţionalizarea alimentelor de bază, a benzinei, a energiei electrice. Dar “moştenirea cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul” (N. Djuvara – Istoria românilor – pag.229).
Ca pretutindeni în ţară şi la noi au fost răsturnate valori acumulate de veacuri cum ar fi respectul pentru tradiţiile străbune, pentru semeni, pentru morala creştină, pentru muncă şi omul muncitor ... patima alcoolului a pus stăpânire pe tot mai mulţi oameni.
Totuşi există un fond sănătos în rândul locuitorilor păstrători ai legilor morale nescrise, considerate sacre intr-o societate ce traieste in armonie si respect
Lipsa locurilor de munca i-a determinat pe multi dintre cei mai tineri gospodari sa-si agoniseasca cele necesare traiului muncind in Grecia , Italia, Franta.
Cei mai multi traiesc cu speranta ca se vor intoarce cu anume capitaluri si vor demara aici unele afaceri benefic tuturor. Unele semnale exista deja .

Etnografie
Din punct de vedere etnografic, comuna Jitia aparţine zonei Râmnicului prin port, grai, obiceiuri, arhitectura locuinţei, cu unele influenţe moldoveneşti şi transilvane datorită legăturilor de veacuri dintre populaţiile celor trei provincii româneşti.

Obiective de interes
Consideram ca localitatea noastra, Jitia, ramane o zona de interes cu frumoase perspective pentru anii ce vin. Si iata de ce :
Suntem înzestraţi cu o natură minunată şi cu oameni gospodari ce pot asigura un agroturism de calitate. Pot fi stabilite trasee către minţii din apropiere, pot fi vizitate unele obiective de mare interes pentru credincioşi cum ar fi vestita Mănăstire Poiana Mărului, monument istoric, înfiinţată pe la 1730 de către cuviosul stareţ Vasile, canonizat în 2003. Există noul lăcaş de cult, Mănăstirea Monteoru etc... 
Comuna Jitia este cunoscută şi prin bogăţia izvoarelor minerale, unele folosite cu succes în trecut, în tratarea unor boli reumatice. Câteva pot şi trebuie să fie amenajate în folosul localnicilor, dar şi al celor veniţi din alte părţi.

Intreprinzatori
Există condiţii pentru înfiinţarea unei mici industrii. Se preconizează chiar înfiinţarea unei fabrici de pâine, a uneia de procesare a laptelui, o fermă zootehnică şi o intreprindere de prelucrare a lemnului.
Intreprinzătorii pot fi, în primul rând, cei plecaţi la muncă în străinătate sau alţi investitori cu capital, dornici să înceapă o afacere rentabilă.

Comuna Jaristea-Judetul Vrancea

Jariştea este o comună din judeţul Vrancea cu 4.500 de locuitori. Are în componenţa sa următoarele sate:
Jariştea,
Vărsătura,
Pădureni
Scânteia.

Comuna se întinde în partea de răsărit a Măgurei Odobeştilor, învecinându-se cu oraşul Odobeşti, la sud, şi cu comuna Boloteşti, la nord. Face parte din podgoria Odobeşti şi este renumită pentru vinurile albe produse aici. Satul Jariştea este atestat din punct de vedere istoric la 1760.
În reşedinţa comunei se află două biserici, în timp ce în satele componente câte una. Pe Măgura Odobeştilor se află schiturile Buluc şi Tarniţa, monumente istorice.Învăţământul a reprezentat una din paginile cele mai luminoase din viaţa comunităţii umane.
Dezvoltată la început în tinda unei biserici , sub ocrotirea ei , şcoala va căuta să cuprindă marea majoritate a şcolarilor.
Despre începuturile învăţămîntului în comuna Jariştea vorbeşte unul dintre primii făuritori de şcoală –învăţătorul Ion Saragea. 
De la înfiinţarea sa în anul 1866 şcoala a avut diferite locatii până în anul 1964 când s-a construit actuală şcoală.

Comuna Jaristea dispune de 5 scoli si 4 gradinite, astfel :
Scoala cu clasele I-VIII nr.1 Jaristea
Scoala cu clasele I-IV nr.2 Jaristea
Scoala cu clasele I-IV Scanteia
Scoala cu clasele I-IV Varsatura Scoala cu clasele I-IV Padureni
Gradinita nr.1 Jaristea cu program normal
Gradinita nr.2 Jaristea cu program normal
Gradinita cu program normal Varsatura
Gradinita cu program normal Padureni

Şcoală coordonatoare cu clasele I-VIII nr.1 este situată în centrul comunei , proprietate a Consiliului local Jariştea.

Comuna Gugesti-Judetul Vrancea

Comuna Gugesti este situata la 2 Km est de D.N.2, intre BUZAU si FOCSANI, invecinandu-se cu localitatile:
- la Nord - comuna Popesti 5km.
- la Vest - comuna Dumbraveni 4km.
- la Sud - comuna Sihlea 8km.

- la Est - comuna Sl.Ciorasti 8km.

DATE GENERALE

Comuna Gugesti este cuprinsa intre coordonatele geografice de 45 grade si 34 minute si 39 de secunde latitudine nordica si 45 grade si 33 minute si 27 de secunde latitudine sudica si longitudine estica 27 grade, 7 minute si 30 secunde.
Relieful comunei Gugesti este predominant sub forma de campie, altitudinile variind intre 57m in zona de lunca, spre Silistea Ciorasti si 100m in zona de terase, spre Sihlea-Dumbraveni. Localitatea este strabatuta de cursul mijlociu al raului Ramna si de afluentii sai, Oreavu si Hirtop.
  Conform studiilor hidro-geologice executate, rezulta ca perimetrul celor doua localitati face parte dintr-o hidrostructura foarte intinsa apartinand bazinelor reunite ale Siretului, Putnei, Milcovului si Ramnicului. Localitatea este caracterizata printr-un climat continental de campie cu ierni reci si veri calduroase si uscate.
Potrivit ultimelor noastre date, comuna Gugesti se întinde într-un teritoriu administrativ de 3205ha (2% din teritoriul judetului), din care intravilan 162 ha şi extravilan 3043 ha.
Suprafata agricola a comunei reprezinta 1,8% din suprafata agricola a judetului, din care: 2585 arabil, 135 vie, 365 pasune si fanete.
Comuna Gugesti are in componenta doua sate : Gugesti si Oreavu.

ISTORIC

   Comuna Gugesti , cu o populatie de 6519 locuitori la 30.03.2002 , este situata in partea de sud a judetului , in zona de campie , la o distanta de 23 km de municipiul Focsani , invecinandu-se la nord cu comuna Urechesti , la sud cu comuna Sihlea , la est cu comuna Slobozia Ciorasti , iar la vest cu comuna Dumbraveni .
       Denumirea comunei " Gugesti " se pare ca provine de la numele unui boier " Gozu " , proprietar de terenuri pe aceste meleaguri , terenuri care apoi trec in proprietatea ginerelui voievodului Stirbei Voda , Alicache Plagine .
         A doua provenienta a denumirii satului Gugesti : se crede ca pe vatra actuala a satului au existat plantatii intregi de nuci , printre care si renumita lunca a nucilor, "Lunca nucilor", recoltarea nucilor ( denumirea localitatii), fiind asociata ca pornind de la etimologia cuvantului "a gogi", "gogesc","gogesti" e.t.c.
         Cercetandu-se alte izvoare de desprindere , ca alta posibilitate de provenienta a denumirii satului

TRANSPORT

Comuna Gugesti este stăbătută de calea ferată Bucureşti – Bacău şi de două căi de comunicaţie ce se intersectează în unghi drept în centrul comunei şi care leagă localitatea cu drumul european E85. 
Lungimea totală a străzilor măsoară 88km , din care sunt asfaltaţi 10 km.
Structura:
- căi ferate: 7 km
- drumuri judeţene: 8 km din care :6 km asfaltate si 2 km pietruite - drumuri vicinale: 25 km

ECONOMIC

Pe teritoriul comunei functioneaza un numar de 14 operatori economici, cei mai importanti fiind: S.C.PRODECOM S.R.L., S.C.FORESTROM S.R.L., COMCEREAL S.A. si S.C. AUTOTRANSPORT S.A., obiectele de activitate fiind: confectii, prelucrare lemn, depozitare cereale si transport.
Potrivit ultimelor noastre date, comuna Gugesti se întinde într-un teritoriu administrativ de 3205ha (2% din teritoriul judetului), din care intravilan 162 ha şi extravilan 3043 ha.
Suprafata agricola a comunei reprezinta 1,8% din suprafata agricola a judetului, din care:
- 2585 arabil,
- 135 vie,
- 365 pasune si fanete.