Cetatea Crăciuna-Judetul Vrancea

Cetatea Crăciuna este o cetate muntenească aflată astăzi pe teritoriul județului Vrancea. Ea datează din secolele XIII-XV, fiind fortificată de către domnitorul Ștefan cel Mare pentru a asigura un avanpost în calea incursiunilor turcești.
Aproape de locul Socilor, Radu cel Frumos a ridicat Cetatea Crăciuna, cucerită în 1482 de Ștefan cel Mare. Târgul nu a supraviețuit luptelor și obișnuitelor distrugeri ce le însoțeau, la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului următor, decăzând la nivelul unui sat.
În Letopisețul de la Putna nr. I stă scris că "În anul 6990 [1482], martie 10, a luat Ștefan voievod cetatea Crăciuna.
Până la 1482 Țara Vrancei a fost teritoriu al Munteniei. După ce Ștefan cel Mare îl învinge pe Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș) și alipește cetatea Crăciuna, hotarul Moldovei a fost mutat pe Milcov. Din acel moment, Țara Vrancei a ținut de Moldova.
În apropierea orașului Odobești există un loc numit „la Cetățuie”, unii cronicari și istorici afirmând că pe Dealul Odobeștilor se afla în trecut Cetatea Crăciuna.
La a XXXIX-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, organizată de Compartimentul Arheologie din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor și de Muzeul "Callatis" din Constanta, arheologul dr. Victor Bobi, alături de muzeografii Aurel Nicodei și Aurora Emilia Apostu, a susținut, pe baza cercetărilor arheologice efectuate în anul 2004, o nouă ipoteză privind localizarea mult căutatei cetăți Crăciuna, și anume la Florești (Cîmpeneanca), lângă Focșani.

Magura Odobestiului-Judetul Vrancea

Magura Odobestiului, cel mai inalt deal subcarpatic din Romania, este un loc de un pitoresc aparte u de la cota 1001 m ai impresia ca vezi toata Vrancea u in desisul padurii, calugarii nevoiesc in trei schituri

Amatorii de drumetii, care vor sa evadeze la sfirsit de saptamina din dogoarea orasului, vor fi rasplatiti cu privelisti minunate, ciripit de pasarele si zumzet de albine daca isi indreapta pasii spre Magura Odobestiului, cel mai inalt deal subcarpatic din Romania, considerat un adevarat strajer al Vrancei. Dealul care troneaza maiestuos intre vaile Milcovului si Putnei a fost declarat arie de protectie speciala avi-faunistica inclusa in reteaua europeana Natura 2000. Aici traiesc mai multe rapitoare mari, printre care ulii pasarari si nocturnele bufnite, dar si citeva specii de ciocanitoare. In afara de monahi sau de arheologii care cautau si mai cauta inca misterioasa cetate Craciuna, padurile locului au fost cercetate de ornitologi cunoscuti inca din 1970
Magura Odobestiului ofera o splendida panorama asupra Vrancei
Cu toate ca mare parte din drumul catre locul de unde se vede toata Vrancea poate fi parcurs si cu o masina buna, mersul pe jos poate fi o adevarata placere pina la cota 1001 m, la cit se ridica inaltimea pamintului. Drumetia poate incepe din satul Scinteia al comunei Jaristea, insa un alt drum mai scurt, dar mai abrupt, calatoreste din satul Pietroasa de Bolotesti. De la baza dealului, pret de zece kilometri, drumul serpuieste frumos prin padure catre virful pe care este amplasat si cunoscutul releu de televiziune. Inaltat in anul 1975, sistemul de comunicatii asigura transmisia mai multor posturi radio-tv. Inalt de 112 metri, cu un postament cit un bloc de patru etaje, releul este cea mai vizibila constructie din judet. Chiar daca sint amabili cu cei care se incumeta sa ajunga in zona, angajatii sint zgirciti in detalii, dat fiind ca au in grija un obiectiv strategic si nu unul turistic. Iar dulaii te tin departe de poarta. Adevarata revelatie este insa la doi pasi de releu, dupa ce dai piept cu o coasta de deal: o minunata poiana aurita de soarele miezului de vara, de pe care in zilele senine se vede la orizont Panciul, Marasestiul si chiar Tecuciul. Aici, natura ti se dezvaluie intr-o frumusete salbatica. Flori multicolore, ierburi inalte, fluturi si ciripit de pasaret, cu asta sint desfatati calatorii la capatul suisului. Iar ca superbonus, panorama de aproape 360 de grade se roteste peste piscurile inalte ale muntilor, peste valea Putnei, a Milcovului si cimpia Siretului. Privelistea de la „cota 1001” aproape ca-ti taie rasuflarea. Locul a fost botezat de localnici „La gurgui”, cu trimitere la interesanta forma a luminisului inconjurat de paduri de foioase si chiar conifere. In primul razboi mondial armata germana si-a instalat aici un punct de observatie, de unde planifica bombardamentele. Aproape ca nu te saturi sa privesti de pe gurguiul Magurii, unde natura iti ofera prinosul ei. Te simti mindru ca judetul are asemenea frumuseti, dar totodata dezamagit ca autoritatile nu profita de acest admirabil loc pentru a-l transforma intr-un punct de atractie turistica. „Accesul dificil pastreaza salbaticia zonei si poate e mai bine asa”, ne spune un amator de drumetii pe care il intilnim in zona. Angajatii de la releu spun ca in unele dimineti isi fac aparitia aici caprioarele. Daca vi se face foame dupa atita urcus, murele, zmeura sau fragii iti pot parfuma gura, iar la poale poti degusta deja strugurii timpurii. Drumetia poate fi si un bun prilej pentru a aduna ierburi de leac: sunatoare, menta salbatica, coada soricelului, sinziene si cite altele.
In padurile de aici se roaga monahii din trei manastiri
Nu poti sa parasesti Magura Odobestiului fara un popas spiritual. Potecile putin umblate, presarate din loc in loc cu troite, au atras odinioara calugarii care au gasit aici locuri ideale pentru ctitorirea unor lacasuri de inchinaciune. Nu mai putin de trei schituri stau pitulite in desisul padurii. Daca sinteti insetati, cele 11 vietuitoare care nevoiesc la manastirea Tarnita va pot oferi o cana de apa rece, de la izvor. Fiind simbata, maicutele trebaluiesc prin curte si se pregatesc pentru hram. Aici vin multi pelerini la 15 august, cind se celebreaza Adormirea Maicii Domnului. Dupa ce te reculegi la capela, Maica Tomaida, stareta manastirii, nu te lasa sa pleci pina cind nu iei o mica gustare … calugareasca. „Nu se cade sa plecati flaminzi dupa un drum asa de lung”, spune ea, amabila. Acum ca e post, tocanita de ghebe cu piine coapta in bucatarie si compotul de caise sint specialitatile casei. Calugaritele au grija si de un asin, pe care l-au botezat „Mita”. Legenda spune ca in urma cu sute de ani, deranjati in rugaciune de prezenta oamenilor, sapte pustnici au incarcat odoarele bisericii din Vitanesti pe citiva magari si au luat drumul taiat de piraie al magurii. In locul unde s-a rupt tarnita – cuvint care inseamna sa pentru transportul de poveri dar si culme de deal – au pus piatra de temelie a bisericii. Din pacate, biserica de lemn a ars, insa in locul ei se inalta o biserica mai trainica, de zid. Monahi bucurosi sa primeasca crestini se intilnesc si la manastirea Buluc, ctitorita in 1779 de razesul Isaia Caragea, dar si la schitul Sfintii Voievozi. Nu puteti sfirsi drumetia daca nu treceti prin minunata padure de stejar de la poalele dealului. Ghindarii singuratici de pe pajistea din Pietroasa sint parca desertul acestei calatorii in care descoperi locuri despre care nici nu stiai ca se ascund atit de aproape. Drum bun!

S-a descoperit vechea Cetate Craciuna?

Arheologul Victor Bobi crede ca a descoperit ruinele vechii cetati medievale din vremea lui Stefan cel Mare. proiectul arheologic va fi prezentat la Sesiunea de rapoarte de la Mangalia

In urma cercetarilor arheologice pe care istoricul vrincean Victor Bobi le-a desfasurat la Floresti, linga Cimpineanca, acesta a descoperit o zona fortificata natural si intarita artificial, despre care se crede ca ar fi vechea cetate medievala Craciuna, ridicata in timpul lui Stefan cel Mare. Pina acum se stia ca aceasta cetate se afla la Virtescoiu sau la Odobesti. De altfel, plasarea acestei cetati depinde de sursele istorice, locul Craciunei nefiind stabilit cu certitudine. Rezultatele cercetarii de teren efectuata de Victor Bobi vor fi prezentate in cadrul celei de-a 39-a Sesiuni anuale de rapoarte arheologice, care va avea loc la Jupiter-Mangalia, in perioada 25-28 mai. Arheologul vrincean spune ca ramasitele cetatii sint inconjurate de sate disparute, precum Gugesti de Moldova, Paraschiveni si Vilcele, toate datate la 1464. Fortareata este inconjurata de trei santuri de aparare, prin care curgea Milcovelul, un afluent al riului Milcov. De asemenea, la asezarea arheologica de la Floresti s-a descoperit si fundatia unei biserici medievale, estimata ca ar fi fost ridicata pe la 1499. In fata pronaosului, arheologul a descoperit doua morminte din aceeasi perioada. Pozitia scheletelor si obiectele gasite in sanctuarul de la cetatea Craciuna arata ca mortii au fost ingropati conform ritualului mortuar crestin. "La Floresti am descoperit o asezare si o necropola medievala. Asezarea corespunde cu locul pe care a fost construita vechea cetate Craciuna, care dateaza din vremea lui Stefan cel Mare, de pe la 1464. Linga zidurile cetatii am gasit si ramasitele unor sate din perioada medievala. Am descoperit si ceramica din secolele XIV-XV, cenusa, carbuni, pamint ars la rosu, urme de tencuiala, var, nisip, dar si pictura sub forma de fresca sau caramida. In jurul cetatii am gasit si obiecte din metal, precum virfuri de sageti, potcoave, dar si citeva monede. Intreg proiectul cetatii Craciuna va fi prezentat in cadrul intilnirii de la Mangalia", ne-a spus Victor Bobi, arheolog la Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Vrancea. Cetatea medievala Craciuna a stirnit interesul mai multor istorici si arheologi romani de-a lungul timpului. Nicolae Iorga sau Vasile Pirvan in anul 1926, in urma cercetarilor vechilor documente si a sapaturilor arheologice, au plasat vechea fortareata din vremea lui Stefan cel Mare in zona Odobesti-Virtescoiu. Istoricii de astazi spun inca ca acestia nu au tinut cont de faptul ca Milcovelul este un afluent al riului Milcov si au confundat cele doua ape. In vechile scrieri ale cronicarilor moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin si Dimitrie Cantemir, se aminteste de aceasta cetate din vremea domnitorului Stefan cel Mare, despre care spun ca este "o naraitura mai sus de Focsani, pe Milcovel"

sursa: www.ziaruldeiasi.ro

Odobesti-Judetul Vrancea

Odobești este un oraș în județul Vrancea, Moldova, România. Are o populație de 8.000 locuitori și se află în mijlocul Podgoriei Odobești, una din cele mai mari și vechi podgorii din România. Veche așezare. mai întâi rurală, apoi devenită din prima jumătate a secolului al XIX-lea centru urban, viticol și comercial, Odobeștiul este cunoscut ca "orașul dintre vii", recent -în prospectele primăriei, "orașul viilor domnești", datorită "Beciului domnesc" rămas unic în România, sau orașul de la poalele dealului Șarba.

Așezare și relief

Orașul e situat pe malul stâng al rîului Milcov, la 10 km nord-vest de Focșani, la limita de est a Subcarpaților de Curbură, între ei și partea de est a Câmpiei Române (culoarul Siretului). La nord-vest se înalță Măgura Odobești, care ajunge la înălțimea de 996m, iar la sud trece cursul de mijloc al Milcovului. Altitudinea medie la care se află orașul este de 150 m. Localitatea include în jurisdicția ei și satul Unirea (în trecut Pățești), aflat mai la est. La nord Odobeștiul se învecinează cu comuna Bolotești, important centru viticol, la est cu Focșani, la sud cu Broșteni și Vârteșcoiu, iar la vest cu comuna Jariștea, avand si ea plantații însemnate de viță de vie.

Etimologia numelui

După Gheorghe I. Lahovary numele localității vine de la cuvântul "odobă" însemnând "vale".

Istoric

În zona Odobeștiului există urmele unor așezări din epoca neolitică, de asemenea mărturii de așezare romană. Pe la 1227 pe locul actualei urbi se presupune că a fost cetatea Milcovia - Civitas de Mylco, sediul Episcopiei catolice de Milcov, a cumanilor. După Neagu Djuvara ar fi fost vorba de o adevarată capitală a Cumaniei catolice ce se constituise în sudul Moldovei. Ea a fost însă curând distrusă de Marea invazie mongolă, din 1241. Mai târziu au fost prezenți în zonă și cavalerii teutoni care au ridicat aici o cetate, Kruceburg (Kreuzburg?) pe dealul Șarba. Pe locul ei s-ar fi zidit ulterior cetatea Crăciuna, dar asupra locului precis al acesteia există teorii contradictorii. După unii, actuala Cetățuie de pe dealul Șarba ar fi ruinele cetății Crăciuna. Odobeștiul a început printr-o așezare de răzeși în secolul al XIII-lea, care a ținut vreme de circa două veacuri de Principatul Munteniei și apare pomenit în cronica lui Grigore Ureche care relatează despre un canal construit de Ștefan cel Mare în jurul localității. În 1482 se știe că și cetatea Crăciuna a trecut în stăpânirea lui Ștefan, având un rol în apărarea de turci. Granița cu Muntenia fiind mutată mai la sud, așezarea a intrat definitiv în componența Principatului Moldovei.

Prima atestare documentară a localității datează din 17 septembrie 1626, fiind vorba de un contract de vânzare de pământuri din vremea domnitorului Miron Barnovski, în care este amintit „socrul popii lui Toader din Odobești”. Asemănător cu alte locuri din Vrancea, în Odobești și în împrejurimile sale s-au ctitorit în secolele al XVII-lea - al XIX-lea un număr mare de biserici și mănăstiri, Măgura Odobești cu schiturile ei fiind asemuită oarecum de C.C.Giurescu cu Muntele Athos. In 1670 Iordache Cantacuzino ridică prima biserică - Biserica Ovidenia. Răzeșii zidesc pe Măgură mănăstirile Buluc și Tărnița. În 1732 se inaugurează Biserica Nașterii Maicii Domnului, iar prin 1777 negustorii cazaclii sfințesc și ei biserica lor a Apostolilor Petru și Pavel. In secolul al XVII-lea - al XVIII-lea apar în localitate negustori greci, armeni și cazaci (cazaclii), iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt așezați aici și numeroși evrei. După cum apreciază Constantin C. Giurescu, care a scris o istorie a pogoriei Odobești, în primele decenii ale veacului al XIX lea, în vremea Eteriei și a răscoalei lui Tudor Vladimirescu (1821) localitatea va începe să primească caracterul unui târg.

In veacul al XVII-lea ia avânt în regiune cultura viței de vie, existenta aici inca din vremea domnitorului Petru Rareș și care va face faima orașului. Podgoria Odobești apare in Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, fiind cotată de autor ca a treia ca importanță după cea de la Cotnari și Huși.

Negustorii cazaclii dețin mult timp o poziție privilegiată, ei fiind cei ce stabilesc prețul vinului. O parte din podgorii sunt posesia unor familii de boieri, altele sunt proprietatea mănăstirilor și ale episcopiilor din apropiere și de mai departe, ca Mitropolia Iașiului și Episcopia Romanului. Se construiesc numeroase biserici ortodoxe, schituri și mănăstiri, multe din ele suferind împreună cu întreaga localitate pagube foarte mari in cursul războaielor și ocupațiilor militare dese din veacul al XVIII-lea și al XIX-lea: în 1717 e ocupată temporar de austrieci, apoi în 1758 e incendiată de tătari, în anii 1787-1788 este teatrul unor lupte între ruși, austrieci și turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refacută în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent înca din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861. prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza localitatea, în care s-au contopit mai multe sate de sub poalele dealului Șarba, primește statutul de oraș. Între 1852-1868 s-a construit o șosea între Odobești și orașul vecin Focșani, care devenise în urma Unirii centrul principal al regiunii. La 22 septembrie 1895 se pune în funcțiune și calea ferată între cele două orașe. În 1878, in împrejurările Războiului de independență din 1877-1878 se inaugurează spitalul local. Orașul devine reședință de subprefectură și e dotat cu un oficiu de poștă și telegraf, apoi cu o primă linie telefonică (1888, Odobești-Vidra). În 1885 se deschide prima școală primară de băieți, în 1886 școala de fete și cea de viticultură și comerț, care va căpăta cu adevărat profil de viticultură din octombrie 1901, mai târziu devenind liceu. În anul 1883 locuitorii Odobeștiului, a căror principală îndeletnicire era viticultura, au fost loviți de o gravă criză atunci când filoxera a distrus 95 % din plantațiile de viță de vie. Prin eforturi deosebite, cu concursul primarului Manea Băiatu, au fost salvate în cantități mici soiurile tradiționale locale Galbena de Odobești, Plăvaia și Mustoasa, într-o pepinieră amenajată în satul Vărsătura. În rest, în podgorie au fost plantate soiuri nobile de import, aduse mai ales din Algeria, care pe atunci era colonie franceză si astfel arealul viticol a fost refacut până în anul 1910. La viața Odobeștiului, care în 1897 are 3.500 locuitori, participă alături de români, și minorități naționale - greci, maghiari, armeni, o importantă comunitate de evrei (900 locuitori) precum și rromii. (Cazacliii s-au repatriat, între timp, pe la mijlocul secolului al XIX-lea în Imperiul Rus). Primul război mondial cu luptele grele pe care le prilejuiește chiar în zona Vrancei, apoi ocupația austro-germană aduc și ele pagube serioase. Măgura Odobești devine în această perioadă sediul comandamentului german, iar zona ajunge sa fie inspectată în 1917 de către însuși Kaiserul Wilhelm al II-lea, care înnoptează în Odobești. În anul 1935 ia ființă la Odobești stația de cercetări viticole.

Anii dominației comuniste, la al cărui debut începe emigrarea în masă a comunității evreiești spre Israel, pun capăt economiei de piață și schimbă structura socială a localității. Sistematizarea impusă de autoritățile noului regim include distrugerea multor clădiri vechi, inclusiv a unor lăcașuri de cult. După revoluția din 1989, în anii 2000 începe un nou avânt economic și demografic. În anul 2005 se inființează două noi cartiere: Mihai Sturza și Tineretului. În oraș există în prezent două licee: Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu" și Grupul Școlar Agricol. Casa culturală a orașului a primit numele istoricului Constantin C. Giurescu.

Istoricul învățământului viticol la Odobești

În anul 2001 s-au sărbătorit 100 de ani de existență a învățământului viticol în Odobesti. Cu această ocazie numeroși foști elevi ai școlii, astăzi personalități de marcă ale viticulturii românești s-au întâlnit cu actualii elevi ai școlii și au depănat amintiri. Astfel, liceul a luat ființă în toamna anului 1901, mai precis în 27 octombrie 1901 – pe stil vechi – imediat după “număratul oilor”, după cum spune tradiția. Pe scurt, în urma eforturilor unor localnici ai urbei Odobesti, pe atunci o comuna cu 5.000 de suflete, s-a înființat o școală viticolă, scoală ce avea să dainuie peste veacuri. Funcționarea școlii a început într-adevar în localul casei Potop, alcătuit din două încăperi. Până la data de 15 martie 1902 a funcționat numai un atelier de dogărie condus de un maistru și sub conducerea lui Vasile Popa – directorul în exercițiu al Școlii Primare de băieți din localitate. Școala a funcționat în acest local până la data de 26 octombrie 1906, după care, împreună cu toate dependințele ei, a fost mutată în localul propriu, construit cu ajutorul județului Putna și a primariei Odobești. Localul nou construit avea 13 incăperi. Din 1902 vreme de circa treizeci de ani școala a fost condusă de un specialist de origine franceză, Joseph Dodun des Perrières, care a fost și autorul unei prime monografii despre Odobești. La începutul anului școlar 1945-1946, tot la data de 26 octombrie, sub denumirea de Școala Medie Tehnică de Viticultură, școala s-a mutat în localul în care se află și astăzi. În anul 1951 s-a construit pe lângă clădirea principală și în continuarea ei, bucătăria și sala de mese. Mai târziu, în anii 1980, datorită creșterii numărului de elevi de liceu școlarizati, s-a construit așa-numita anexă, care cuprinde două laboratoare, patru săli de clasă și dependințe. S-a construit, de asemenea, un internat cu capacitatea de 150 locuri, iar blocul de nefamiliști a fost repartizat liceului, tot pentru internat scolar.

În decursul celor peste 100 de ani, în funcție de evoluția societății, de necesitățile pentru agricultură, existența specialiștilor și a bazei didactico-materiale, școala și-a desfășurat activitatea sub denumirile următoare:
1901-1908 – Școala Elementară de Viticultură;
1908-1955 – Școala Medie Tehnică de Viticultură;
1955-1962 – Centrul Școlar Agricol;
1962-1966 – Școala Tehnică de Horticultură;
1966-1976 – Liceul Agricol;
1976-1990 – Liceul Agroindustrial;
din 1990 – Grupul Școlar Agricol.

În anul 1835 se aflau pe teritoriul Odobeștilor de astăzi circa 500 de case. La recensământul din 1860, Odobeștii erau oficial a 26-a localitate urbană a Moldovei, după numărul populației (2300 locuitori). În 1872 locuiau în oraș 3010 persoane. La recensământul din anul 2002, populația localității era de 8000 locuitori, dintre care 7951 s-au declarat români, 14 romi și 12 maghiari. [5]

Transporturi

Linia ferata dintre Odobești și Focșani nu mai servește transportului de pasageri. Gara Odobești, azi pustie, urmează a fi amenajată ca muzeu al căilor ferate. Transportul între cele doua localități este asigurat de linii de autobuz.

Cetățuia pe dealul Șarba - presupuse de către unii a fi ruinele cetății Crăciuna
Beciul domnesc - vechi probabil din secolul al XV-lea, reamenajat de Mihai Sturza în 1834
Beciurile Bahamat
Orașul vechi și cartierul evreiesc
Cimitirul evreiesc
Biserica Nașterii Maicii Domnului - 1732
Biserica Ovidenia - 1670
Biserica Sfintei Cruci - 1832
Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel - 1770 a negustorilor cazaclii
case boierești -

Casa Ferhat - sec. XVIII, Casa Asanache, Teodorovici, 1777 Curețeanu, Georgescu, Giurgea, Danielescu sec. XIX
Gara - 1893
monumentul războiului balcanic - în curtea spitalului
monumentul eroilor primului război mondial - de sculptorul ăOscar Han

In regiune:
Magura Odobești -

cu: mănăstirea Buluc , schitul Tărnița la sud de Milcov:
casa memorială Duiliu Zamfirescu la Vârteșcoiu
casele boierului Dimitrie Râmniceanu (modelul presupus al personajului Tănase Scatiu al lui Zamfirescu)

Personalități
George S. Bărănescu (1919 - 2001), inginer, membru corespondent al Academiei Române.

Podgoria Odobeşti este una din cele mai vechi şi vestite podgorii din ţară.
Ocupând zona colinară paralelă cu Munţii Vrancei, podgoria, ce include şi oraşul Odobeşti, este situată între dealurile înalte şi câmpie, la adăpostul celei mai înalte măguri, Măgura Odobeştilor (996 m) cu renumitele plaiuri Sarba, Vărsătura, Pădureni şi Scânteia, fiind mărginită de râul Milcov şi Putna.
Oraşul Odobeşti este aşezat în partea central-estică a tării, fiind delimitat de paralela 45°46” latitudine nordică şi meridianul 27°40” longitudine estică.
Teritoriul oraşului ocupă o poziţie marginală în Câmpia Română, având o altitudine medie de 150 m.
La sud de Odobeşti curge râul Milcov.
Oraşul Odobeşti face parte din ţara Vrancei, straveche vatra de civilizatie romaneasca ce constituie un punct de legatura intre cele trei provincii istorice, Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania.


Istoricul statiunii Odobesti

Refacerea viticulturii româneşti după atacul filoxerei, cât şi necesitatea îndrumării competente în una din marile podgorii ale ţării, a impus, la mijlocul deceniului al patrulea, înfiinţarea Staţiunii Experimentale Viticole Odobeşti.
Primele demersuri făcute către Ministerul Agriculturii s-au succedat din anul 1935. Intr-o scrisoare a primarului oraşului Odobeşti (1935) adresata Direcţiei viticulturii din subordinea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor in care se mentioneaza că: „… pentru înfiinţarea şi funcţionarea unei staţiuni viticole punem la dispoziţie un spaţiu din localul gimnaziului…”.
Urmare acestei scrisori au fost alocate de către Ministerul Agriculturii fonduri în valoare de 300000 lei: „… pentru a fi întrebuinţaţi la procurarea aparaturii necesare înzestrării staţiunii ce va avea să ia fiinţă în anul următor…”.
Datarea înfiinţării staţiunii este confirmată in Decizia nr.144401/1936 a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor prin care „…se aprobă de la buget pentru înzestrarea staţiunii oenologice, un fond de 130 865 lei…”
Subliniem meritul distinsului Prof. I.C. Teodorescu, „...a cărui iniţiativă de a înfiinţa, pe aceste plaiuri, o statiune de profil impune respect şi recunoştinţă prin realizările obţinute azi de viticultura vrânceană care pune bazele” Staţiunii Experimentale Odobeşti în luna septembrie 1936.
Subordonata până la 4 mai 1938 Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Staţiunea Odobeşti trece de la această dată la Institutul de Cercetări Agronomice al României, ca urmare a Ordinului nr. 246/04 mai 1938, emis de minister.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 11448/08 august 1939, Institutul de Cercetări Agricole din România cumpără de la proprietarul Brăiescu Paulina din Bucureşti „…suprafaţa de 5,1205 ha vie la Odobeşti, pentru a servi staţiunii experimentale recent înfiinţată…”
Incepand din anul 1949 se creează baza tehnico-materială a sectorului de biologie şi ameliorare, alcătuită dintr-o colecţie ampelografică si se infiinteaza primele plantaţii clonale cu o suprafaţă de 9 ha.
In perioada 1970-1980 statiunea a parcurs etapa cu cele mai insemnate realizari. S-a imbunatatit dotarea laboratoarelor si incadrarea cu personal de cercetare. Sunt luate in cercetare domenii noi de cercetare in genetica si microbiologia vinului. Sunt aprofundate cercetarile de ameliorare, fiziologie, agrochimie, tehnologie, protectie fitosanitara si vinificatie.
După anul 1990, staţiunea intră într-un proces de reformă, compresie teritorială şi reorganizare tehnico ştiinţifică astfel încât dupa anul 2000 institutia se reorganizeaza pe baze noi, moderne, privind activitatea de cercetare.
Parte componenta a cercetarii viticole romanesti, Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Odobesti este institutie publica cu finantare extrabugetara si personalitate juridica ce-si desfasoara activitatea in baza Legii nr.290/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, Hotararea Guvernului nr.1180/2002 privind aprobarea Statutului Academiei de Stiinte Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu- Sisesti”.
Statiunea functioneaza in subordinea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu Sisesti” – forul stiintific national in domeniul agriculturii, medicinei veterinare, industriei alimentare, silviculturii si protectiei mediului si in directa coordonare a Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Valea Calugareasca.

Râul Milcov- Judetul Vrancea

Milcovul este un râu afluent al Putnei. În 1482 Ștefan cel Mare a așezat Milcovul drept hotar între Muntenia și Moldova. În secolul al XIX-lea, râul a fost considerat de către unioniști ca un simbol al unirii dintre Muntenia și Moldova, de exemplu în poezia Hora Unirii a lui Vasile Alecsandri. Granița de la Milcov a rămas până în 1859, când Țara Românească și Moldova s-au unit, formând Principatele Unite.

Tulnici

Are 40 de kilometri de la intrarea in satul principal Tulinci pana la iesirea prin Gresu, spre Ojdula, de-a lungul soselei DN 2D, drum care face legatura intre Constanta si Brasov prin Focsani si Targu Secuiesc.
Numara patru sate – Tulnici, Lepsa, Gresu si Coza - care se intind pe o suprafata de peste 30.000 de hectare si are o populatie de circa 4000 de locuitori.
Localitatea Tulnici, cu statiunile montane Lepsa si Gresu, se afla in mijlocul Parcului Natural Putna, care se intinde pe 40.000 de hectare. In acest parc sunt incluse rezervatiile naturale de importanta nationala si mondiala Cheile Tisitei – floristica si faunistica, Lepsulet – dendrologica, Lepsa, Cascada Putnei, dar si Galaciuc, unde exista singura rezervatie de "pin silvestru pe soluri sarace" din intreaga Europa. In mijlocul rezervatiei de pin silvestru se afla amplasata si tabara de copii, unde in fiecare vara se organizeaza tabara si Concursul National de Informatica pentru elevi. In zonele de pe vaile Putnei, Lepsei sau Lepsuletului s-au construit in ultimii 17 ani circa 1000 de case de vacanta, proprietarii fiind vranceni, tulceni, braileni, galateni, buzoieni, constanteni sau bucuresteni. "Speram sa finalizam aductiunea cu apa pentru Tulnici, Lepsa si Coza pana la mijlocul anului viitor, lucrare in valoare de 3 milioane de euro. De asemenea, am demarat un alt proiect in valoare de un milion de euro pentru introducerea canalizarii si construirea unei statii de epurare pentru satele Tulnici si Coza. In acest moment avem proiecte in derulare in valoare de peste 5 milioane de euro", a declarat primarul din Tulnici, Vasile Agurida, scriitorul autodidact din Muntii Vrancei.

Muntele Furu, castigat dupa patru ani de procese
Dupa aproximativ patru ani de procese, Muntele Furu, care cuprinde o suprafata impadurita de circa 4.000 ha, a fost castigat si in instanta de catre obstenii din Tulnici. Astfel, urmasii lui stefan Cel Mare au redobandit dupa 500 de ani dreptul de proprietate asupra Muntelui Furu, lasat mostenire prin ucaz fiilor babei Vrancioaia de insusi marele domnitor al Moldovei. Procesul a durat 4 ani si doua luni, Obstea Tulnici fiind actionata in instanta de catre composesoratul Nagyasasspor-Ghelnita din judetul Covasna inca din anul 1998 pe motiv ca suprafata de 4.000 hectare de vegetatie forestiera de pe Muntele Furu le-ar apartine inca de pe vremea Imperiului Habsburgic. In replica, Obstea Tulnici a prezentat instantei de judecata un document istoric numit "Ucaz de danie", care dateaza de pe vremea domniei lui stefan cel Mare. "Ucazul" statueaza proprietatea fiilor legendarei babe Vrancioaia asupra muntelui ca rasplata pentru faptele de arme ale celor 7 voinici vranceni alaturi de oastea lui stefan impotriva navalitorilor turci. Nemultumiti de sentintele instantelor din Focsani, covasnenii din composesoratul Nagyasasspor-Ghelnita au cerut stramutarea procesului, care s-a derulat ulterior la Harsova si Constanta. Prin hotarare definitiva si irevocabila, Curtea de Apel Constanta a statuat dupa 500 de ani, de la prima improprietarire, dreptul obstenilor din Tulnici asupra muntelui primit prin "Ucaz de danie" de la domnitorul stefan cel Mare. De asemenea, obstenii din Tulnici au mai prezentat instantei de judecata pe parcursul procesului si un document emis la 1735, de catre Grigore Ghica Voievod, care a intarit dreptul de proprietate al vrancenilor asupra padurilor din Muntii Vrancei, incepand de la culmile Muntilor Vrancei cum se scurg apele spre Moldova. "Noi am mai prezentat la judecata si documentul Asezamantul Obstii Tulnici, precum si actul de fundamentare a Marii Unitati Forestiere Putna, infiintata in 1950 si care a preluat padurile de la obste, in care se arata clar suprafetele si vecinii. Toate aceste acte dovedesc modul originar de dobandire a dreptului de proprietate pe care il are Obstea Tulnici pe padurile solicitate de proprietarii de paduri din Covasna. Instantele de judecata au stabilit ca aceste documente istorice au o valoare probatorie mai mare decat un extras de carte funciara, prezentat de proprietarii din Covasna", a declarat primarul Vasile Agurida.

Manastirea Lepsa – transformata in grajd de animale
Pe malul raului Putna, in aval de varsarea Lepsuletului, o manastire de o frumusete aparte il indeamna pe turist sa-i calce pragul, sa aprinda o lumanare in amintirea celor care nu mai sunt, dar si sa admire curtea plina de flori ingrijite de maicutele pastorite de maica stavrofora Mihaela. Parintele Arsenie, care slujeste in sfantul altar, ne-a povestit trista istorie a Manastirii Lepsa. "Istoria manastirii a inceput in anul 1774, cand un ucenic al cuviosului Paisie de la Neamt, monahul Kipsa, a hotarat sa infiinteze un locas de inchinaciune pe malul Putnei, intr-un loc greu accesibil mirenilor si in care calugarii sa se roage Celui de Sus", a precizat monahul Arsenie. De pe la 1890 si pana la anul 1929 la Manastirea Lepsa a functionat si un centru de ingrijire a bolnavilor. Anul 1929 a reprezentat o mare cumpana pentru fratii din manastire, deoarece un incendiu devastator a izbucnit aici. Biserica si celelalte constructii au fost distruse. Toate sfintele icoane au pierit in mijlocul flacarilor, cu exceptia a doua dintre ele, icoana Sfantului Nicolae, pictata in secolul al XVII-lea, si icoana Mantuitorului Iisus Hristos, ce se aflau in chilia staretului si ca prin miracol au scapat nevatamate. Avea mai apoi sa vina neagra urgie a comunismului. Tovarasii au hotarat la 1959 sa termine odata pentru totdeauna cu "obscurantismul" care domnea in Muntii Vrancei, distrugand unele dintre icoane si odajdii. Maicile au fost date afara, in manastire fiind organizat "un eficient grajd" al Gospodariei Colective. La inceputul anului 1990 maica schimonaha Gabriela avea sa reia traditia intrerupta la anul 1959.

Lepsa - Atractiile zonei

Asezata in inima muntilor si dealurilor vrancene, Lepsa este o oaza de liniste si frumusete, un loc unde turistul revine mereu pentru a se intalni cu natura si pentru a se regasi pe sine. Drumetii in salbaticia Cheilor Tisitei, refacere si odihna pe malurile Putnei, intr-un peisaj mirific, sau regasirea pacii sufletesti la Manastirea Lepsa sunt cateva dintre placerile unei vacante minunate pe care o puteti petrece la Lepsa

REZERVATIA NATURALA « CHEILE TIŞITEI » . Una dintre principalele atractii ale zonei atat pe timp de vara, cat si in sezonul rece este rezervatia naturala Cheile Tisitei. Aici, paraul Tisita a sapat o vale adanca intre Tisaru Mare si magura Rapa Caprei, formand aceste chei de o deosebita frumusete. Rezervatia naturala, aflata la 850 de metri altitudine, masoara 4,5 kilometri lungime, fiind una dintre cele mai mari zone protejate de pe teritoriul Vrancei. Daca vizitati rezervatia, cu putin noroc puteti intalni pe versantii stancosi cateva capre negre, specie ocrotita prin lege. Tot aici traieste si o pasare de dimensiuni mici, denumita fluturasul de stanca. Pe teritoriul rezervatiei traiesc si alte animale salbatice, printre care si ursi, insa pe acestia nu si-ar dori sa ii intalneasca de aproape nici un turist.

MANASTIREA LEPSA. Indiferent in ce perioada a anului veniti la Lepsa, puteti intra macar cateva minute in mica bisericuta a Manastirii Lepsa. Amplasata intr-un cadru natural deosebit de pitoresc si ingrijita cu multa dragoste de maicute, Manastirea Lepsa este unul dintre cele mai vechi asezaminte spirituale din spatiul vrancean. Manastirea, care poarta hramul "Nasterea Maicii Domnului", a fost initial ridicata in anul 1789 de localnici pe locul primit ca danie "de batranul Grigorie Gherman din Tulnici". Daramata in 1927 si refacuta din lemn in 1936, aceasta manastire a fost reinfiintata dupa anul 1989. Manastirea se afla la 200 m distanta de Villa Jollie, turistii cazati aici putand participa la slujba de seara fara a-si face probleme de distanta mare pana la locul de cazare atunci cand se termina ceremonia religioasa.

CASCADA PUTNEI. La cativa kilometri de Lepsa se afla Cascada Putnei, o rezervatie naturala in miniatura. Aici ajungeti coborand pe niste scari de piatra protejate cu balustrade. Cascada are circa 80 de metri lungime, iar apa se strange intr-un lac cu o adancime de aproximativ 12 metri. Turistul poate poposi mai mult aici, admirand frumoasele "bulboane" sau ochiuri de apa formate prin curgerea puternica a raului. Iarna, peisajul este imbogatit de bulgarii de zapada adunati pe malurile raului. Un scurt rastimp petrecut langa valtoarea apelor Putnei va poate relaxa si revigora psihic, cascada avand, intr-o oarecare masura, si un efect terapeutic. Locatia poate fi accesata si pe jos, fiind doar la o ora distanta de mers pe jos de Vila Jollie.

PASTRAVARIA LEPSA. Daca va place mancarea, si mai ales, mancarea buna, pregatitiva pentru un ospat pe cinste cu aperitiv, felul principal si felul secundar PASTRAV. Infiintata in 1955, cu o capacitate de 10 tone de pastravi, pentru consum si repopularea apelor, Pastravaria Lepsa este una din principalele surse de pastrav proaspat pentru unele dintre restaurantele de top din intreaga Romanie, de aici putand fi achizitionat la preturi foarte atractive pastrav pentru consum personal. Carnea de pastrav este deosebita la gust si foarte sanatoasa, reprezentand o delicatesa culinara.

ALTE ATRACTII. Fie iarna sau vara, Lepsa este locul ideal pentru plimbare in aer liber. Puteti face drumetii pe jos catre Gresu sau catre Soveja, unde se afla un mausoleu dedicat eroilor din primul razboi mondial. Aceasta din urma se afla la circa 14 kilometri de Lepsa, insa drumul nu este recomandat pentru circulatia cu masina deoarece nu a mai fost refacut de mult timp. Un obiectiv deosebit este si. Langa Tulnici, la Galaciuc exista o tabara pentru elevi, situata la circa 700 de metri altitudine, intr-o padure de brad. De aici se pot vedea cinci din cele sapte sate intemeiate de feciorii Tudorei Vrancioaia.