Vrancea zona seismica

Teritoriul judeţului Vrancea corespunde celei mai active zone seismice din ţara noastră, sau chiar din sud – estul Europei.
Activitatea seismică din Vrancea îşi are originea în existenţa pe teritoriul României a trei blocuri rigide - placa est - europeană, subplaca moesică şi subplaca intra - alpină ( sectorul transilvănean ) şi a liniamentelor tectonice, cu dimensiuni continentale, care le separă.
Răspândirea focarelor de cutremure pune în evidenţă existenţa a două zone : prima în trunchiul Vrâncioaia – Tulnici – Soveja, unde se produc cutremure la adâncimi între 80 şi 160 km, legată de curbura arcului carpatic şi, a doua, în regiunea de câmpie dintre Râmnicul Sărat, Mărăşeşti şi Tecuci, cu cutremure mai puţin adânci.
Seismele cu epicentru în Vrancea au origine tectonică, fiind provocate de deplasările blocurilor scoarţei sau ale părţii superioare a învelişului în lungul unor falii formate anterior sau în lungul unora foarte adânci. Despre gradul ridicat de seismicitate din această zonă există dovezi documentare încă din secolul al XVII – lea. Din datele existente, cele mai devastatoare cutremure s-au înregistrat la 8 octombrie 1620, 9 august 1679, 12 iunie 1701, 13 mai 1738, 6 aprilie 1790, 26 octombrie 1802, în 1829, la 28 ianuarie 1838, 25 mai 1925, care au avut o magnitudine cuprinsă între gradul 7 şi 8 şi altele mai mici către sfârşitul secolului al XIX – lea.
În veacul nostru, cele mai semnificative evenimente de această natură au avut loc la 10 noiembrie 1940 ( care a distrus aproape în întregime oraşul Panciu ), 4 martie 1977, 30 august 1986. Primul cutremur a avut o magnitudine de 7,4 grade, cel de-al doilea cutremur 7,2 grade şi cel de-al treilea cutremur 7,0 grade.
Epicentrul seismic al României se află in judeţul Vrancea în localitatea Vrâncioaia, unde funcţionează Observatorul Seismologic „Dr. Cornelius Radu “.