Magura Odobestiului-Judetul Vrancea

Magura Odobestiului, cel mai inalt deal subcarpatic din Romania, este un loc de un pitoresc aparte u de la cota 1001 m ai impresia ca vezi toata Vrancea u in desisul padurii, calugarii nevoiesc in trei schituri

Amatorii de drumetii, care vor sa evadeze la sfirsit de saptamina din dogoarea orasului, vor fi rasplatiti cu privelisti minunate, ciripit de pasarele si zumzet de albine daca isi indreapta pasii spre Magura Odobestiului, cel mai inalt deal subcarpatic din Romania, considerat un adevarat strajer al Vrancei. Dealul care troneaza maiestuos intre vaile Milcovului si Putnei a fost declarat arie de protectie speciala avi-faunistica inclusa in reteaua europeana Natura 2000. Aici traiesc mai multe rapitoare mari, printre care ulii pasarari si nocturnele bufnite, dar si citeva specii de ciocanitoare. In afara de monahi sau de arheologii care cautau si mai cauta inca misterioasa cetate Craciuna, padurile locului au fost cercetate de ornitologi cunoscuti inca din 1970
Magura Odobestiului ofera o splendida panorama asupra Vrancei
Cu toate ca mare parte din drumul catre locul de unde se vede toata Vrancea poate fi parcurs si cu o masina buna, mersul pe jos poate fi o adevarata placere pina la cota 1001 m, la cit se ridica inaltimea pamintului. Drumetia poate incepe din satul Scinteia al comunei Jaristea, insa un alt drum mai scurt, dar mai abrupt, calatoreste din satul Pietroasa de Bolotesti. De la baza dealului, pret de zece kilometri, drumul serpuieste frumos prin padure catre virful pe care este amplasat si cunoscutul releu de televiziune. Inaltat in anul 1975, sistemul de comunicatii asigura transmisia mai multor posturi radio-tv. Inalt de 112 metri, cu un postament cit un bloc de patru etaje, releul este cea mai vizibila constructie din judet. Chiar daca sint amabili cu cei care se incumeta sa ajunga in zona, angajatii sint zgirciti in detalii, dat fiind ca au in grija un obiectiv strategic si nu unul turistic. Iar dulaii te tin departe de poarta. Adevarata revelatie este insa la doi pasi de releu, dupa ce dai piept cu o coasta de deal: o minunata poiana aurita de soarele miezului de vara, de pe care in zilele senine se vede la orizont Panciul, Marasestiul si chiar Tecuciul. Aici, natura ti se dezvaluie intr-o frumusete salbatica. Flori multicolore, ierburi inalte, fluturi si ciripit de pasaret, cu asta sint desfatati calatorii la capatul suisului. Iar ca superbonus, panorama de aproape 360 de grade se roteste peste piscurile inalte ale muntilor, peste valea Putnei, a Milcovului si cimpia Siretului. Privelistea de la „cota 1001” aproape ca-ti taie rasuflarea. Locul a fost botezat de localnici „La gurgui”, cu trimitere la interesanta forma a luminisului inconjurat de paduri de foioase si chiar conifere. In primul razboi mondial armata germana si-a instalat aici un punct de observatie, de unde planifica bombardamentele. Aproape ca nu te saturi sa privesti de pe gurguiul Magurii, unde natura iti ofera prinosul ei. Te simti mindru ca judetul are asemenea frumuseti, dar totodata dezamagit ca autoritatile nu profita de acest admirabil loc pentru a-l transforma intr-un punct de atractie turistica. „Accesul dificil pastreaza salbaticia zonei si poate e mai bine asa”, ne spune un amator de drumetii pe care il intilnim in zona. Angajatii de la releu spun ca in unele dimineti isi fac aparitia aici caprioarele. Daca vi se face foame dupa atita urcus, murele, zmeura sau fragii iti pot parfuma gura, iar la poale poti degusta deja strugurii timpurii. Drumetia poate fi si un bun prilej pentru a aduna ierburi de leac: sunatoare, menta salbatica, coada soricelului, sinziene si cite altele.
In padurile de aici se roaga monahii din trei manastiri
Nu poti sa parasesti Magura Odobestiului fara un popas spiritual. Potecile putin umblate, presarate din loc in loc cu troite, au atras odinioara calugarii care au gasit aici locuri ideale pentru ctitorirea unor lacasuri de inchinaciune. Nu mai putin de trei schituri stau pitulite in desisul padurii. Daca sinteti insetati, cele 11 vietuitoare care nevoiesc la manastirea Tarnita va pot oferi o cana de apa rece, de la izvor. Fiind simbata, maicutele trebaluiesc prin curte si se pregatesc pentru hram. Aici vin multi pelerini la 15 august, cind se celebreaza Adormirea Maicii Domnului. Dupa ce te reculegi la capela, Maica Tomaida, stareta manastirii, nu te lasa sa pleci pina cind nu iei o mica gustare … calugareasca. „Nu se cade sa plecati flaminzi dupa un drum asa de lung”, spune ea, amabila. Acum ca e post, tocanita de ghebe cu piine coapta in bucatarie si compotul de caise sint specialitatile casei. Calugaritele au grija si de un asin, pe care l-au botezat „Mita”. Legenda spune ca in urma cu sute de ani, deranjati in rugaciune de prezenta oamenilor, sapte pustnici au incarcat odoarele bisericii din Vitanesti pe citiva magari si au luat drumul taiat de piraie al magurii. In locul unde s-a rupt tarnita – cuvint care inseamna sa pentru transportul de poveri dar si culme de deal – au pus piatra de temelie a bisericii. Din pacate, biserica de lemn a ars, insa in locul ei se inalta o biserica mai trainica, de zid. Monahi bucurosi sa primeasca crestini se intilnesc si la manastirea Buluc, ctitorita in 1779 de razesul Isaia Caragea, dar si la schitul Sfintii Voievozi. Nu puteti sfirsi drumetia daca nu treceti prin minunata padure de stejar de la poalele dealului. Ghindarii singuratici de pe pajistea din Pietroasa sint parca desertul acestei calatorii in care descoperi locuri despre care nici nu stiai ca se ascund atit de aproape. Drum bun!