Vrâncenii îşi vând amintirile la târg-ianuarie 2011

Vrâncenii au ajuns să îşi vândă până şi amintirile, pentru un colţ de pâine. Sărăcia i-a scos în târgul din Obor, ieri, pe vânzătorii de vechituri, pe un ger tăios, cu tot felul de lucruri de care sunt legaţi sufleteşte. Jocurile, care pe vremuri erau
la mare căutare printre cei mici şi care se găseau de Crăciun sub brad, acum sunt de vânzare pe mesele din talcioc, pentru sume mici şi negociabile. Nici păpuşile viu colorate nu sunt ocolite de curioşi, care aruncă o privire şi merg mai departe.


Proprietarul păpuşilor spune că doar aşa îşi poate asigura un plus la pensia mică, ce nu-i ajunge pentru toate câte sunt de plătit. În târg, totul se negociază, nimic nu este bătut în cuie şi, în funcţie de talent, preţul poate ajunge până la valoarea unei pâini. Bătrânii sunt cei mai întâlniţi vânzători şi asta pentru că austeritatea Guvernului i-a forţat să îşi vândă până şi... sufletul.
Cu toate că mercurul din termometre indica grade bune cu minus, nea Gigi a plecat de acasă cu „artileria“ grea: păpuşile. Cea mai frumoasă stă în mijloc şi a primit un nume celebru, Elodia. Vânzătorul îşi zice simplu: Gigi Claxon. Fumegă dintr-o ţigară atârnată în colţul gurii şi sare în sus la intervale scurte, pentru a se mai încălzi. Nu vinde din plăcere, ci din nevoie. „Ce să fac, tată, dacă nu sunt bani? Cu frumoasele astea pe masă, parcă mă mai încălzesc şi eu“, ne-a spus nea Gigi, optimist şi cu un zâmbet parcă în ciuda greutăţilor. Are de vânzare şi nişte pahare cu picior pentru şampanie, ceşti de cafea şi tot felul de nimicuri. „În paharele astea îmi punea nevasta ciorbă şi o mâncam cu furculiţa, ca să îmi ajungă o săptămână. Cu păpuşile m-a trimis de acasă. A zis că mai des mă uit la ele, decât la ea“, glumeşte vânzătorul ambulant şi mai trage un fum din ţigara lui ieftină.
O păpuşă obişnuită costă la nea Gigi cinci lei, dar când vine vorba despre piesa de rezistenţă, Elodia, preţul se ridică, dar se şi negociază. Banii se numără la sfârşit, pentru că număratul în timpul „programului“ înseamnă pagubă. „La sfârşit, nu stăm prea mult să numărăm, pentru că nu avem ce. Dacă facem de o masă şi un pachet de ţigări, e bine. Ne ajutăm cum putem, că altora nu le pasă de noi“, ne-a spus nea Gigi, cu gândul la mai marii ţării. Nu e supărat pe nimeni, e prieten cu vecinii de masă şi tot timpul pus pe glume, iar „domnişoarele“ blonde, roşcate şi brunete de pe tarabă îi ţin companie.

Pensii mici şi impozitate

Ceva mai departe, un bătrân din Suraia voia să vândă un teasc. Nu cerea mult pe el şi preţul era negociabil, ca orice în târgul de vechituri. Leii vechi au rămas la putere în Obor. „Îl dau cu 3 milioane, negociabil. E nou, făcut anul trecut“, susţine Ilie Bândar, din Suraia. Nu mai are acasă un alt teasc, dar îl vinde. Îşi va face altul în această vară, căci până în toamnă, când vine vremea strugurilor, e tot timpul. E pensionar şi ca tuturor bătrânilor, i s-a tăiat şi lui din pensie. Nici soţia nu a scăpat de auste-ritatea conducătorilor de la Bucureşti. „E sărăcia asta mare! Ne-a tăiat şi mie şi nevestei din pensie. Nici nu mai înţelegem cum calculează ăştia. Au zis prima dată că scad 5,5% din ce depăşeşte 740 de lei şi acum s-au sucit. Scad 5,5% din toată pensia. Eu am plătit odată pentru serviciile medicale, când eram tânăr“, spune cu necaz nea Ilie. S-a chinuit puţin cu teascul până l-a adus la Focşani, dar dacă îl vinde scoate mâncarea pe o lună. Nea Ilie a fost fotograf în tinereţe şi îşi aduce aminte cu plăcere de acele vremuri, când „făcea bani frumoşi din fotografii“. Acum are aproximativ 70 de ani şi a ajuns să-şi vândă teascul în târg...
Lângă el stă un alt bătrân, nebărbierit şi cu o folie întinsă pe jos. Acesta voia să vândă un telefon fix, câteva vechituri şi o pereche de schiuri din lemn pentru copii. Cere 30 de lei pe schiuri şi... mai negociază. „Au fost ale nepoţilor, dar au crescut şi nu mai am ce face cu ele. Tot aşa, cineva să le ia pentru copii sau nepoţi. Au tot ce le trebuie, au cureluşele la ele, suporţii“, ne-a spus vânzătorul de schiuri.

Ceasuri de peste un secol

Cărţi vechi, casete cu cântăreţi celebri, haine second-hand şi telefoane mobile dezafectate se puteau zări la tot pasul, ieri. O marfă mai rară era adusă de la Buzău, de un proprietar pasionat. Aproape 50 de ceasuri de colecţie erau expuse, iar trecătorii nu ezitau să întrebe de vechimea acestora. „Cel mai nou ceas are 30 de ani, iar cel mai vechi 125. Am vorbit cu cineva de aici, din Focşani, şi mi-a zis că vrea să le ia pe toate, să vedem acum“, ne-a spus vânzătorul.
Cel mai ieftin ceas era şi cel mai „tânăr“, 200 de lei, iar cel mai bătrân ajungea la 500 de lei. „Pentru cei pasionaţi, ceasurile sunt o mică avere. La banii ăştia, nu găseşti aşa ceva în magazin“, ne dă asi-gurări „ceasornicarul“ din Buzău. Mai are ceasuri acasă, şi mai vechi, dar pe acestea le vinde ca să poată să îşi cumpere altele, mai celebre şi mai trecute de vreme.
În preajmă erau şi vânzătorii de piese de maşini. În cazul acestor vânzători, timpul funcţionează în sens invers acelor de ceasornic. Pieselor de maşină le creşte valoarea cu cât sunt mai noi şi mai puţin utilizate. Volane de Dacie, planetare modificate sau bielete vechi zăceau în aşteptarea unui amator de chilipiruri. Chiar şi faruri sparte, de la care nu mai ai ce să foloseşti, erau expuse în aşteptarea oricărui interesat.

Dar ce să-i faci, ca să ai ce pune pe masă, scoţi la vânzare chiar şi faruri sparte...

Sursa: Monitorul de Vrancea

Hrubele "Stefan cel Mare" Panciu

Amplasate pe partea dreapta a vaii Zabrautului, in punctul numit Valea Cerbului, hrubele Panciu au fost construite in pamant lutos (loess) si se compun dintr-un culoar central din care se ramifica un numar de 36 de galerii laterale ce totalizeaza impreuna aproape 3.000 m.
Hrubele apartin epocii lui Stefan cel Mare si Sfant (1457-1504). Documentar, hrubele sunt atestate la sfarsitul secolului al XVII-lea, un act din 19 august 1700 mentionand modul de folosinta si proprietarii acestora - serdarul Ion Costin, fiul marelui logofat Miron Costin.
Hrubele "Stefan cel Mare" Panciu monument istoric sunt in patrimoniul UNESCO si se afla in administrarea Veritas Panciu din anul 1949. Aici se produce prin metoda clasica Champenoise cea mai buna sampanie - Sampania Panciu.

Podgoria Panciu-Jud. Vrancea

Pozitia geografica a Romaniei cat si relieful sau deosebit de variat, cu numeroase siruri de dealuri si coline orientate de la Nord spre Sud si de la Est spre Vest, deschid adevarate amfiteatre de lumina in care vita de vie reuseste sa exprime in rod toate insusirile ei.
Intr-un asemenea cadru natural in care se spune ca in timpuri stravechi petreceau laolalta zeii, profetii si stramosii nostrii, se afla Podgoria Panciu.
Situata la curbura muntilor Carpati, cu o suprafata de aproximativ 10.000 ha, Podgoria Panciu este una dintre cele mai intinse zone cultivate cu vita de vie in Romania, iar strugurii si vinurile produse aici sunt reprezentative sub raportul cantitatii si al calitatii.

Vinurile albe si rosii din Podgoria Panciu

Vinurile albe si rosii de Panciu sunt vinuri armonioase, echilibrate, pretentioase, intr-o gama variata din soiurile : Feteasca Alba, Feteasca Regala, Tamaioasa Romaneasca, Babeasca Neagra, Aligote, Traminer, Riesling Italian, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Pinot Gris, Merlot, Chardonnay, Pinot Noir.
Tot pe teritoriul actualei podgorii se elaboreaza si un vin unic, incompatibil, unul dintre cele mai bune vinuri - vinul spumant dupa metoda clasica Champenoise.


Veritas Panciu

Amplasata in inima Podgoriei Panciu, ca o lacrima curata a soarelui prelinsa in bobul auriu, Veritas Panciu SA se inscrie de peste 50 de ani de existenta pe aceleasi coordonate ale calitatii in producerea vinului.
Varietatea deosebit de mare a sortimentelor de vin, cat si cererea pe piata interna si externa au impus dotarea combinatului Veritas din punct de vedere tehnic cu utilaje dintre cele mai moderne pentru fermentarea dirijata a mustului, conditionarea si stabilizarea vinului, filtrarea si imbutelierea vinurilor si sampaniei.
Veritabil leagan al traditiei, Veritas Panciu pune toata priceperea in serviciul satisfacerii gustului consumatorilor.
Cele mai bune vinuri si vinuri spumoase produse de Veritas Panciu se distribuie in toata tara prin DistribTeam Import SRL.

În localitatea Vizantea-Livezi găsiţi izvoare cu apă minerală cu proprietăţi terapeutice

La doar 50 de kilometri de Focşani, localitatea Vizantea-Livezi este un meleag binecuvântat nu doar prin frumuseţea locurilor şi a oamenilor. Zona ascunde şi alte bogăţii. Izvoarele cu ape minerale tămăduitoare.

Am ajuns la primul izvor, bătrânii spun că este apă bună pentru stomac. Acest foraj s-a făcut în 1988.

O potecă şerpuitoare care trece printr-o pădure de conifere ne duce
într-o poiană plină de verdeaţă. Aici dăm de al doilea izvor, cu apă bună pentru afecţiuni de vedere. Ceva mai departe, alt fir care vine din străfundurile pământului.

Am ajuns la izvorul cu apă sulfuroasă, izvorăşte de la 160 de metri adâncime, nici acesta nu e exploatat cum trebuie, miroase a sulf e bună pt reumatism aşa spun bătrânii.

Localnicii au înţeles ce bogăţii ascunde zona în care trăiesc şi le-au valorificat. De ani de zile, cară apa tămăduitoare din munţi, iar turiştii care vin în zonă fac băi terapeutice. Bătrânii pun apa sulfuroasă în căzi mari de lemn, apoi aruncă în ea bolovani încinşi bine. Tanti Anica este vestită pentru tratamentul vindecător.

"Sunt persoane care au venit mai să le dăm jos din maşină cu
targa, de la 2 băi nu le-a mai trebuit cârjă, baston, nimic am persoane care de ani de zile fac treba asta", ne-a spus Tanti Anica.

Înainte să ne continuăm plimbarea, ne oprim la o gustare. Îmbrăcate în straie tradiţionale, tanti Viorica, Margareta şi Florica ne primesc cu braţele deschise.

În Vizantea Livezi să mergeţi şi la biserica ridicată pe la 1850 de călugării greci.

Tot aici, arheologii au făcut o descoperire controversată, este vorba despre mai multe pietre perfect tăiate despre care se crede că s-ar afla acolo încă de pe vremea dacilor.

Comandant nou la Brigada 282-Ianuarie 2011

Colonel conferenţiar universitar doctor Adrian Tonea a pre-luat, ieri, funcţia de comandant al Brigăzii 282 Infanterie Meca-nizată „Unirea Principatelor“ din Focşani. Ceremonia de predare – primire a funcţiei de şef s-a desfăşurat la sediul Brigăzii 282, departe de ochii presei.
General de Brigadă doctor Nicolae Ciucă, actualmente comandant al Diviziei 2 Infanterie „Getica“ din Buzău, a predat funcţia de şef al Brigăzii 282, pe care o deţinea de la finele anului 2009, colonelului Adrian Tonea. „Vineri, 28 ianuarie, s-a desfăşurat ceremonia militară de învestire în funcţia de comandant al Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată «Unirea Principatelor» a colonelului Adrian Tonea, la sediul marii unităţi din Focşani. La activitate au participat, pe lângă personalul brigăzii, gene-ralul de brigadă Ariton Ioniţă, şeful Statului Major al Forţelor Terestre, şi generalul de brigadă Nicolae Ciucă, comandantul Diviziei 2 Infanterie «Getica». Ceremonia militară s-a încheiat cu defilarea militarilor brigăzii, acompaniată de muzica militară a garnizoanei Focşani“, a precizat căpitan Marius Diniţă, purtătorul de cuvânt al Brigăzii Infanterie Mecanizată.
Colonel conferenţiar universitar doctor Adrian Tonea are 50 de ani şi s-a născut în localitatea Răsmireşti, judeţul Teleorman. Înainte de a fi comandantul Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată, a ocupat funcţia de şef serviciu secretariat în cadrul Statului Major al Forţelor Terestre.

Generalul de brigadă Nicolae Ciucă, până nu demult comandantul Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată „Unirea Principatelor“ din Focşani, a preluat funcţia de comandant al Diviziei 2 Infanterie „Getica“ din Buzău, începând cu luna ianuarie a.c. Plecarea acestuia a fost ţinută la secret, aşa cum s-a întâmplat şi cu ceremonia de predare- primire a funcţiei, desfăşurată ieri. Generalul de brigadă Nicolae Ciucă a fost învestit în funcţia de comandant al Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată Unirea Principatelor Focşani la finele anului 2009, funcţie pe care a îndeplinit-o până în primele zile ale lui 2011.

Sursa: Monitorul de Vrancea

Dimitrie Gusti la Nereju 1927-Jud. Vrancea

O aşezare pitorească: Nereju - Vrancea. Un sat mirific în care au poposit Dimitrie Gusti şi echipa sa de monografişti.
Cea de-a treia campanie monografică a Seminarului de Sociologie Etică şi Politică a Universităţii din Bucureşti, desfăşurată sub conducerea profesorului Dimitrie Gusti, a fost făcută în 1927, în judeţul Putna, regiunea Vrancei, satul Nereju. După 11 ani, cercetările au fost reluate, astfel că, în 1938, au fost puse la punct eforturile anterioare ale anchetei monografice.
În echipă au fost cooptaţi studenţi şi licenţiaţi în sociologie, coordonaţi de H.H. Stahl, asistent de monografie sociologică la Catedra de Sociologie a Universităţii din Bucureşti. Acestora li s-a alăturat un alt grup de cercetători care n-au participat însă la ansamblul cercetărilor, studiind doar anumite probleme, de aceea n-au rămas în sat până la finalul campaniei.
La 80 de ani de la iniţierea cercetărilor de către Gusti, dr Paula Popoiu, director al Muzeului Naţional al Satului, şi Ion Cherciu au reunit amintiri şi gânduri de o deosebită importanţă în volumul "Nerej, un sat din străvechiul ţinut al Vrancei". Imaginile sunt conturate cu măiestrie atât de Dimitrie Gusti, cât şi de H.H. Stahl, creionând deopotrivă întâmplări din timpul campaniei, asemeni lui Calistrat Hogaş.
Personajele amintesc de eroii lui Creangă ori de cei ai lui Marin Preda. Sunt oameni ai ţinutului Vrancei de ieri, oameni care trăiau simplu, dar frumos, oameni care ştiau să-şi ducă mai departe tradiţiile moştenite din moşi-strămoşi. Imaginile surprinse de fotograful Berman sunt de o încărcătură emoţională aparte. O poveste a vremurilor de demult: Nereju - Vrancea.HARTĂ SOCIOLOGICĂAici, Gusti, alături de monografişti, a făcut anchete complete, care epuizează realitatea socială, subliniind aspecte ale unei singure realităţi: voinţa socială. Întotdeauna, în echipele monografice s-au regăsit geografi, biologi, istorici, psihologi, folclorişti, jurişti, împreună formând o colectivitate de muncă ştiinţifică, un adevărat laborator cu o tehnică perfecţionată. Observaţiile au fost notate pe fişe speciale, riguros aşezate, fiecare detaliu fiind inserat într-o manieră logică, exact la locul potrivit.
Nimic nu a fost tratat superficial, ci cât se poate de complex, pentru statistica socială realizată prin recensământ, specialiştii mergând din casă în casă, pe la toate familiile, apoi fişele au fost completate unitar, de toţi membrii echipelor. Iată ce nota Dimitrie Gusti: "Pentru a evita pericolul sterilităţii, prin amânări permanente sau prin zăbovirea cu încăpăţânare asupra unei singure probleme, am stabilit un plan general de cercetări dedicate studierii realităţii româneşti. În acest sens am început deja să studiem, pe o scară mai mare, sate româneşti tipice, pentru diversele noastre regiuni geografice şi problemele lor.
Am întreprins studiul satelor de munte, de deal, de câmpie, al satelor vechi şi noi, al satelor suprapopulate, al celor industrializate. Tipurile de viaţă socială pe care ajungem astfel să le cunoaştem ne vor permite să construim harta sociologică a României, sinteză către care tind strădaniile noastre".
Cum se desfăşura viaţa oamenilor la Nereju? Iată la ce concluzie a ajuns Dimitrie Gusti: "Cuvinte, cântece, literatură, ceremonii, gesturi rituale, arta întreagă formează unităţi complexe a căror semnificaţie scapă celui care nu este capabil să analizeze funcţia lor socială. Economia politică ajunge în acelaşi mod să găsească noi structuri economice, pe care cărţile clasice le ignorau, inclusiv noi conexiuni cu ansamblul vieţii sociale.
Lumea ţărănească, de exemplu, are forme economice, sisteme de diviziune socială a muncii, de tehnică, de organizare, o anumită psihologie, care nu aparţin ciclului capitalist despre care vorbeşte majoritatea operelor de economie politică clasică. Nici o bibliotecă nu conţine tratate despre asemenea fenomene. Trebuie să le cauţi în realitatea ţărănească dacă vrei să judeci lucrurile din acest punct de vedere, cu totul inedit şi plin de promisiuni teoretice".
DIFICULTĂŢIN-a fost deloc uşor pentru echipele de cercetători. Plecarea spre ţinutul Vrancei a fost anevoioasă şi plină de aventuri, redate emoţionant de Henri H. Stahl: "Ca să ajungi pe vremea aceea în Vrancea trebuia, pe jos, să mergi zi şi noapte, să treci Putna cu piciorul prin vad, cam de vreo 30 de ori; sau cu carul cu boi sau droşca cu cai, dacă aveai norocul să le găseşti". Cu mare greutate ehipele de monografişti au început şi desfăşurat cercetările. Fiind mai mulţi decât în campania de la Ruşeţu, monografiştii au început recensământul, din casă în casă. Nu aveau însă formulare statistice.
Au fost făcute două propuneri de formular. Au căzut de acord asupra formularului Bucur şi, cu greutate, au obţinut de la jandarmeria locală un şapirograf pe jumătate uscat cu ajutorul căruia au realizat numărul necesar de formulare, sumare, abia lizibile, pe hârtie proastă pe care ploaia măruntă de munte le uda în timp ce scrisul se lăbărţa, iar numeroase ştersături şi adăugiri erau făcute cu creionul chimic. Pe acele petice de hârtie mucedă a fost descoperită adevărata cheie a monografiei: prin trecerea din casă în casă şi "iscodirea şi cotrobăirea" oamenilor, "cu păcate tăinuite şi trufii, pe te miri ce".



PĂRERI...Ce gândeau oamenii în acea vreme despre iscoadele care le poposeau la poartă ori prin sat? Iată ce cuprinde cronica echipei de cercetători: "Dra Stamate comunică că suntem socotiţi adventişti, dl Cioran fiindu-ne preot. Dl profesor confirmă cele spuse de dra Stamate, întrucât dsa a avut o convorbire cu o fată din Nereju, pe care o poftise, după înfiinţarea bibliotecii aduse de echipă, să vină să citească ceva cărţi, fata, drept răspuns, i-a spus că nu poate citi cărţi de-ale noastre, fiindcă suntem adventişti, fiindcă numai adventiştii dau cărţi fără bani".
"Se apropie sfârşitul lumii, cum scrie în Apocalips, că va veni vremea când toate se vor însemna pe hârtie." "Săteanul Beza a spus că mulţi împărtăşesc părerea că suntem chemaţi de dl Costică Macovei), (chiaburul satului) primar al comunei, pentru a interveni sau a face pe orice cale să li se ia pământurile." Dincolo de deznădejdea care cuprinsese iniţial membrii echipei, scopul sosirii la Nereju şi-a dat roadele. Seară de seară, echipele se adunau într-o sală luminată şi puneau cap la cap informaţiile pe care le culegeau peste zi despre traiul oamenilor şi viaţa locuitorilor din satul vrâncean.
H.H. Stahl avea să se confrunte cu o situaţie ieşită din comun. Problemele obştei vrâncene şi ale istoriei regiunii au fost descoperite de acesta într-un mod aparte. Preotul Neculai Mihail din Năruja a trimis vorbă profesorului Gusti să-l trimită pe acela dintre studenţii care urma să se ocupe de obştile vrâncene: "Am luat deci un cal şi am plecat, pentru prima oară în viaţa mea, călare, spre Năruja. Aveam să fac acolo nenumărate asemenea călătorii prin această Vrance, mirându-mă totdeauna de cuminţenia calului, care ştia să meargă pe potecile de munte, chiar şi noaptea, încercând cu copita terenul, să se asigure că nu luneca. (...)
Am mai mers cândva cu calul părintelui Neculai, spre Mănăstirea Neagră a Vrancei. «Dar nu ştiu drumul, părinte!» «Las' că-l ştie calul.» «Dar nu-mi dai ceva, scrisoare, la mână, către stareţ, să mă primească?» «Păi, nu te vede că vii cu calul meu?» E drept, acest cal ştia drumul foarte bine. Ba chiar prea bine, pentru că drumul până la mănăstire a durat câteva zile, calul ştiind şi popasurile pe care le făcea de obicei preotul de-a lungul acestui drum. Peste tot eram găzduit, ospătat şi ţinut pe câte o noapte, potrivit tipicului părintelui, stăpân nu numai al calului, ci a toată Vrancea".
Studiind îndeaproape Nerejul şi nerejenii, echipele de monografişti au luat aminte printre altele şi despre obiceiuri, tradiţii, datini pe care oamenii locului le păstrau cu sfinţenie ca pe o carte nescrisă. Cercetările amănunţite ale satului "devălmăşit" din ţinuturile Vrancei au fost notate în detaliu de monografişti şi lăsate mărturie generaţiilor următoare.

Priveghi, după datinăHenri H. Stahl a notat în lucrarea "Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a monografiilor sociologice" momente surprinse în timpul unui priveghi, însemnări redate în volumul "Nerej - un sat din străvechiul ţinut al Vrancei". "Odată, mi-aduc aminte că abia sosisem, când au venit la mine membrii echipei de sociologi şi etnografi, să mă ia cu dânşii să asistăm la un priveghi. Şi ceea ce am văzut era într-adevăr fantastic.
Se înnoptase când am intrat în curtea unde murise însuşi gospodarul, om încă tânăr. Se adunase destul de multă lume (...) în mijlocul ogrăzii ardea un foc mare mereu înteţit de aşchii de brad, care împrăştia în jur văpăi roşietice care încercau să destrame întunericimea nopţii (...) Sunt anumite ore în toiul zilei când este îngăduit plânsul, dar şi atunci numai un bocet ritual, cu anumite vorbe rostite după datină, la care participă numai femeile, şi sună ca un cântec straniu, potolit, fără disperare. Este credinţa că sufletul, care este nemuritor, rătăceşte încă 40 de zile prin locurile unde omul şi-a dus traiul (...) de aceea i se atârnă sub streaşină o legăturică cu alimente, cu vin şi dulciuri, numită «casa sufletului». (...) Însoţitorii mei mi-au arătat, sub năsălia pe care era aşezat sicriul, un ciubăr cu apă, în care erau puse bucăţi de fiare vechi, de diferite forme şi mărimi (...) «să tragă tot păcatul şi veninul mortului»".

Cascada Misina - Jud. Vrancea

Aria protejata cascada Misina este dominata de Culmea Misinei si plaiul Intarcatoarea, aflate la est si Culmea Fagetu Rotund la vest, ambele fiind orientate pe directia generala SV si NE. Sunt racordate la sud pe Culmea Lacului Rosu, dispusa pe directia est si vest; din aceste culmi care delimiteaza bazinul hidrografic al Misinei superioare, se detaseaza o serie de culmi secundare care, in general converg spre zona cascadei si confera reliefului un caracter puternic framantat, accentuat de reteaua hidrografica bogata si ale carei vai inguste au versantii abrupti si foarte greu accesibili. Din punct de vedere floristic, au fost identificate 122 specii de plante superioare a caror pondere, dupa originea fitogeografica, este asemanatoare cu aceea intalnita in ariile protejate invecinate, din Cheile Narujei: specii eurasiatice -40%, europene -39%, cosmopolite -11%, circumpolare -6%, si endemice -4%.

Habitatele forestiere specifice acestui etaj: paduri de tip Asperulo-Fagetum, paduri de tip Luzulo-Fagetum si paduri acidofile cu Picea adapostesc pe langa numeroasele specii de flora si fauna de interes comunitar, populatii reprezentative de carnivore mari din speciile Ursus arctos, Canis lupus si Lynx lynx, prioritare pentru desemnarea de arii de protectie conform Directivei Habitate. Rezervatie naturala, Cascada Misina se suprapune sitului Natura 2000 cu acelasi nume. In cadrul Retelei ecologice locale de protectie a carnivorelor mari din judetul Vrancea, situl propus este desemnat ca Zona de protectie insulara cu rol de coridor ecologic (de tip stepping stone) si se suprapune partial peste Zona de securitate pentru carnivore mari Vrancea Sud.

Caile de acces sunt pe drumul judetean Dj 205D Valea Sarii – Naruja (care se desprinde din DN2D), continuat cu DC 78 pana la Valea Neagra. Drumul forestier de pe vaile paraielor Balosu si in continuare, Misina, conduce in aria protejata.

Limita de nord:
- se suprapune unui sector al Paraului Fagetu Rotundsi si Culmii Namoalelor pana în albia Misinei si continua in aaval pana la confluenta cu Paraul Boului.

Limita de est:
- urmareste Culmea Boului pana la altitudinea de 1287m. de unde, urmand versantul drept intersecteaza albia Paraului Coada Calului, o traverseaza si continua pe versantul stang in amonte pana la 1285m. altitudine.

Limita de sud:
- traverseaza Paraul Misina, si Turcul.

Limita de vest:
- intersecteaz albia Paraului Fagetu Rotund.