Comuna Corbita-Judetul Vrancea

Localizare:

Comuna Corbiţa este situata la altitudinea de 90-348 m in partea de Nord a Judetului Vrancea, la extremitatea estica a Carpatilor de Curbura, la o distanta de 75 km fata de municipiul Focsani - resedinta judetului, 20 km fata de municipiul Adjud si 40 km fata de orasul Marasesti. Se invecineaza la Nord cu teritoriul administrativ al comunei Dealu Morii judeţul Bacău, la Sud cu teritoriul administrativ al comunei Tănăsoaia, la Est cu teritoriul administrativ al comunei Podu Turcului judeţul Bacău şi la Vest cu teritoriul administrativ al comunei Homocea. Este străbătută de le Nord spre Sud de Pârâul Berheci pe o lungime de 9 Km.

Geografie:

Din punct de vedere geografic teritoriul comunei Corbiţa este amplasat în zonă de podiş fragmentat în culmi şi dealuri prelungi, separate de văi paralele. Satele componente sunt amplasate de o parte şi de alta a văii pârâului Berheci şi pe colinele cuprinse între Valea Berheci şi Valea Siretului.

Istorie:

Aflat la extremitatea estica a Carpatilor de Curbura, teritoriul actual al comunei Corbiţa a favorizat, datorită conditiilor sale naturale si climaterice, o permanenta locuire a acestei zone în toate epocile istorice. Cele mai vechi dovezi de vietuire umana dateaza din neolitic, aproximativ 4.500 i.e.n., datarea fiind valabila pentru toate satele componente ale comunei Corbiţa. Marturiile neolitice din zona apartin purtatorilor culturii Cucuteni, cultura prezenta pe intreg teritoriul judetului Vrancea. 
Primul sat mentionat intr-un document medieval scris esta satul Lărgăşeni. Atestată documentar la 20 aprilie 1546. Aici există din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea o frumoasă biserică de lemn. In anul 1865 se înfiinţează prima scoala primara mixta.

Populatie:

Populatia comunei Corbiţa in 2002
Populatia comunei Corbiţa, conform recensamantului din anul 2002, este de 2100 locuitori, din care între 1 – 30 ani 832 persoane, 30 – 60 ani 665 persoane şi peste 60 ani 603 persoane. Repartizarea populatiei pe sate este dupa cum urmeaza : 
- satul Rădăcineşti :...
06.05.2007
Suprafata comunei
La momentul actual suprafata totala a comunei este de 3521 ha din care suprafata agricola este de 3165 ha, 306 păduri, diferenta de 50 ha fiind teren neagricol 
06.05.2007
Activitatile populatiei
  Activităţile principale ale locuitorilor comunei Corbiţa rămân în continuare agricultura şi creşterea animalelor. In paralel cu agricultura a luat amploare si sectorul prestarilor de servicii existant multe persoane autorizate ce desfasoara activitati de comert, construcţii, morarit si confectionarea mobilierului. Aproximativ 60 de locuitori sunt salariati la diferite societati si institutii din comuna si din afara comunei iar 945 locuitori sunt pensionari.

Legende Vii in Comuna Vintileasca-Lacul fara Fund-Judetul Vrancea

            Un alt loc de legenda din comuna Vintileasca este Lacul fara fund. Oamenii spun ca nimeni nu a putut sa vada cat este de adanc lacul. I s-ar spune asa de cand oamenii au incercat sa il sece pentru a valorifica pestele, insa nu au reusit. Si aceasta legenda a fost transmisa din om in om. „Se spune ca pe vremuri s-a produs o prabusire tectonica. Batranii spun ca acolo era o padure. Intr-o dimineata, cand s-au trezit au vazut acolo o adancitura care s-a umplut cu apa. Pe timpul lui Ceausescu in mijlocul lacului a crescut vegetatie, un muschi foarte mare cu nuferi frumosi, albi si galbeni. Pe lac erau si rate si gaste salbatice. Atunci ei eu zis sa scoata muschiul la mal si apoi sa valorifice pestele. Au scos o parte din muschi la mal, insa nu l-a putut distruge. Au incercat sa sece lacul, insa nu au reusit. Pestele a murit pentru ca iarna a ramas apa putina pentru ca ei incercau sa il sece dar nu reuseau. De asta ii spune lacul fara fund, pentru ca nu l-au putut seca. Dar acolo sunt venele de apa care il alimenteaza mereu. Nimeni nu a putut ajunge in mijlocul lacului”, spun satenii din Vintileasca. Din pacate, locul de legenda a adus si multe nenorociri, mai ales ca mult persoane si-au pierdut viata in lac. Unii au mers la scaldat acolo, altii au mers la pescuit. „Acolo eram sa mor si eu. Mie mi-a placut sa pescuiesc. Ma ducem cu fratele meu la lac, intram pe muschi pentru ca era un brad cazut in apa. Ajungeam pe muschi mergand pe acel brad. Si ma duceam la pescuit. Dupa ce au scos muschiul, a ramas o scoarta. Cand am ajuns la ea s-a rupt scoarta cu mine. Am strigat dupa ajutoare si a venit cineva de m-a scos ca ma tot duceam in namolul ala. Au murit multi care au fost la scaldat”, spune o localnica. Chiar si acum merg oamenii la pescuit la Lacul fara fund. Vara, vin turisti in zona care isi instaleaza corturile pe malul lacului. Tinerii merg la scaldat acolo, iar altii la pescuit, pentru ca ... „are lacul peste”. Satenii sunt insa nemultumiti ca nimeni nu a facut nimic pentru a promova aceste legende. „Eu va spun ca Vintileasca este o comuna plina de traditii vii pastrate si un loc de legenda. Ar trebui ca cineva sa faca o investitie in comuna. La Pietrele Fetei ar trebui imprejmuita zona si promovata, pentru ca ar putea deveni un punct de atractie pentru eventualii turisti. Si la lac s-ar putea amenaja ceva pentru tineri. Cu siguranta ca ar veni mai multi aici”, ne spune o localnica.

Legende Vii in Comuna Vintileasca-Pietrele Fetei-Judetul Vrancea

              Un adevarat taram de poveste poate decoperi oricine in comuna Vintileasca. Peisajul este salbatic, de parca omul nu si-ar fi pus amprenta asupra naturii. Peisajele vii de la Vintileasca sunt un remediu bun pentru oricine doreste sa scape de aglomeratia oraselor si sa se relaxeze in mijlocul naturii. 

Vintileasca, o comuna aflata la 70 de kilometri de Focsani este un taram aparte. Peisajele te imbie la visare. Te relaxezi in mijlocul celor mai inalti brazi, a numeroaselor paraie care coboara din munti, alaturi de oamenii locului care par a fi cei mai buni naratori. De la oricine iti iese in drum poti afla legendele locului. Oamenii povestesc despre legenda Pietrelor Fetei. Pe dealul cu acelasi nume zac ca dovada doua pietre uriase. Oamenii spun ca legenda ar fi adevarata, altfel nu ar fi explicabila prezenta celor doua pietre. Batranii povestesc ca au auzit de la stramosi legenda celo doua stanci. Nea’ Gheorghe, pe care l-am intalnit pe strada in timp ce se intorcea de la sararie, spune ca legenda s-a transmis din gura in gura si o stiau chiar si strabunicii sai. „Se spune ca inaintea noastra, pe aceste meleaguri, au trait uriasii. Batranii spun ca cei mai mici dintre uriasi, copiii, se intreceau aruncand pietre de pe munte. Asa se face ca doi dintre copiii de uriasi au urcat pe muntele Piatra de unde s-au luat la intrecere care arunca cel mai departe piatra. Mai intai a aruncat baiatul, apoi si fata. Ea si-a strans toate fortele si a aruncat mai departe decat baiatul. Atunci, el, de suparare, a luat o sabie si si-a taiat piatra in doua. Cica fata, ca sa nu ii taie si ei piatra, s-a ajezat in genunchi si a cuprins-o in brate. Chiar si acum se mai vad urmele de la genunchii fetei pe piatra”, povesteste Nea’ Gheorghe. Omul este de parere ca legenda ar fi adevarata. „Cine sie daca o fi asa. Eu cred ca exact ca in poveste s-a intamplat, ca daca nu a fi nu s-ar gasi motiv pentru acele pietre de pe deal”, ne mai spune batranul. Oamenii locului sunt convinsi ca uriasii au existat inaintea lor pe acele meleaguri. Ei mai povestesc si de primul contact dintre uriasi si oameni. Pe atunci, oamenii erau pe pamant doar niste gandaci. „Se zice ca intr-o zi unul dintre copiii de uriasi a gasi doi gandaci pe pamant. I-a luat in pumn si a fugit acasa, la mama lui. A deschis pumnul si i-a spus «Uite, am gasit doi gandaci». Atunci femeia i-a zis «Nu le face rau. Da-le drumul pentru ca ei vor fi urmasii nostri pe pamant». Vedeti, asta eram noi pentru uriasi,doi gandaci”, spune o femeie din sat.

Comuna Ciorasti-Judetu Vrancea

COMUNA SLOBOZIA CIORASTI-JUDETUL VRANCEA

           Comuna Slobozia Ciorasti are o vechime de 490 de ani asa cum reiese din documentele aflate in arhiva comunei.
Intre anii 1874 -1876 comuna se unifica cu Golesti cu resedinta la Sl. Ciorasti; pana in anul 1926 satul Oreavu a apatinut acestei comune dupa care a intrat in componenta comunei Gugesti nou infiintate. Gh. Moldoveanu considera in "Nume de locuri din Valea Milcovului ca " regiunea Milcovului a fost pana in anul 1859 regiune de frontiera cu populatie policroma putin stabila. Aici isi gaseau locul adeseori cei ce fugeau de dari din interiorul tarii pentru ca in caz de pericol sa-si poata gasi scapare in Muntenia. Probabil asa se explica numarul mare de "slobozii" din regiune.
Satul Jiliste prezinta o importanta cu totul deosebita; in limba româna veche "jiliste " insemna loc de sedere, locuinta (Dictionarul Lb. Romane vechi - sfarsitul secolului al X-lea inceputul sec al XVI-lea, G. Mihaila Bucuresti , 1974).
La 24 aprilie 1574 Ioan Voda cel Viteaz obtine o importanta victorie impotriva turcilor la Jiliste. Exista un bust al voievodului si un punct muzeistic iar la 24 aprilie in fiecare an comunitatea locala , elevii Scolii "Ioan Voda cel Viteaz " impreuna cu Asociatia Veteranilor de razboi Focsani cinstesc memoria voievodului moldovean.
Satul Armeni este infiintat dupa anul 1870 de oamenii adusi de boierul Simionovici pentru a-si lucra pamantul. Denumirea de Armeni deriva de la numele proprietarului care era de origine armeana .  

Troita jumatate crestina, jumatate pagana la Chiojdeni-Judetu Vrancea

In comuna din muntii Vrancei se mai pastreaza inca o troita veche, cu influente precrestine u istoricul Ionel Oprisan spune ca monumentul sacru este descendent din vechii "stilpi ai cerului"
Putini stiu ca in Vrancea se mai pastreaza inca un monument sacru, cu influente precrestine, despre care istoricii spun ca este descendent din vechile "coloane ale cerului", perpetuate de pe vremea dacilor, cu bogate semnificatii mitologice. Troita se afla la o raspintie in comuna Chiojdeni, linga o fintina, si nimeni nu ii stia trecutul pina cind, in anul 2003, prof. dr. Ionel Oprisan, cercetator stiintific Institutul de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu" al Academiei Romane, a scris o carte bilingva dedicata vechilor troite romanesti, monumentul din muntii Vrancei aparind chiar pe prima pagina a interesantei lucrari. Sculptata dintr-o singura bucata de lemn de stejar, troita din Chiojdeni este mai veche de 100 de ani si a fost ridicata, cel mai probabil, in locul unei alteia mult mai vechi. Cercetatorul spune ca monumentul provine dintr-un vechi "stilp al cerului" sau Axis mundi, transmis din perioada precrestina, dar care in timp a fost "slefuit de crestinism". Dupa cum spune savantul Mircea Eliade, cel mai cunoscut istoric al religiilor, in lucrarea sa "Sacrul si Profanul", stilpul cerului are rol ritual si închipuie axul cosmic, pentru ca, odata inaltat, teritoriul din jurul lui devine locuibil. Potrivit vechilor credinte, stilpul inlesnea comunicarea cu divinitatea. O posibila explicatie a existentei troitei pina in ziua de azi tine tot de credintele arhaice, potrivit carora daca stilpul se fringe comunitatea ar putea fi lovita de o mare nenorocire care putea echivala chiar cu "sfirsitul lumii". 

"E un miracol ca s-a pastrat"

Stilpul ritual de la Chiojdeni are sculptate mai multe figuri geometrice, dominant fiind un triunghi care ar putea simboliza "ochiul lui Dumnezeu". Deasupra triunghiului cu virful in jos sint daltuite doua cruci, care pot fi interpretate, simbolistic vorbind, ca fiind triumful binelui asupra raului. In ciuda faptului ca a fost vizibil atinsa de intemperiile naturii, cineva i-a pus o proptea de fier si un acoperis, astfel incit batrina troita mai poate fi vazuta si astazi. "N-a stat in calea oamenilor, daca era mai la vale cu citeva zeci de metri, cu siguranta acum nu mai exista. E un miracol ca s-a pastrat acolo atita timp. Am gasit in zona subcarpatica niste troite cu totul deosebite, de o simbolistica deosebit de complexa. Ele sint prelungiri in contemporaneitate a vechilor stilpi ai cerului, monumente cu profunde implicatii motologice, rituale, initiatice ... Stilpul a fost ridicat cu darul de a sanctifica locul. Insusi faptul ca este amplasat intr-o rascruce este interesant, pentru ca raspintia e un punct de intilnire intre toate fortele universului. Interesant este si faptul ca troita din Chiojdeni nu a putut fi total crestinizata", ne-a spus cercetatorul Ionel Oprisan. 

Din adincurile istoriei

In comuna Chiojdeni nimeni nu mai stie rostul stilpului care se inalta spre cer, iar crestinii se roaga aici ca la o troita obisnuita, cu toate ca-i lipseste forma clasica de cruce. Primarul Serban Pirlogea spune ca a aflat de la batrini ca troita troneaza acolo din timpuri stravechi si a ramas uimit sa gaseasca monumentul pe prima pagina a lucrarii cercetatorului Ionel Oprisan. Doua troite similare se afla si in comuna Dumitresti, insa nu la fel de vechi. Aceeasi tipologie de troite, care prezinta simboluri ezoterice, se intilneste si in unele localitati din muntii Buzaului, insa foarte putine la numar. Una dintre aceastea prezinta intr-un mod stilizat trupuri inlantuite de barbat si femeie care tind sa ajunga la cer. Cercetatorul Ionel Oprisan crede ca prin intermediul acestor coloane stilizate se poate "pipai" existenta unor monumente similare pina in adincurile istoriei

Cavoul lui Tanase Scatiu, transformat In camera mortuara-Judetu Vrancea

             Cavoul familiei boierului Dumitru Simionescu Rimniceanu, din Cimitirul Sudic al Focsaniului, a fost transformat in camera mortuara. Chiar daca monumentul funerar ctitorit de arhitectul Ion Mincu face parte din patrimoniul national, preotul parohiei, Lucretiu Patrascanu, a hotarat ca acest monument sa-i "gazduiasca" pe enoriasii trecuti in lumea celor drepti. Boierul Rimniceanu este prototipul lui Tanase Scatiu, personaj din romanele "Viata la tara" si "Tanase Scatiu".

Conacul lui Tanase Scatiu-Judetu Vrancea

Conacul lui "Tanase Scatiu", in stare jalnica

Conacul boierului Ramniceanu, alias Tanase Scatiu, din satul Bontesti, comuna Carligele, judetul Vrancea, a ajuns o ruina. In ciuda tuturor actelor doveditoare, urmasii familiei Ramniceanu nu pot sa-si recapete domeniul familiei din mainile fostului IAS.

  Conacul boierului Ramniceanu, alias Tanase Scatiu, din satul Bontesti, comuna Carligele, judetul Vrancea, a ajuns o ruina. In ciuda tuturor actelor doveditoare, urmasii familiei Ramniceanu nu pot sa-si recapete domeniul familiei din mainile fostului IAS.
Unul din cele mai simbolice locuri din istoria literaturii romane moderne, domeniul boierului eternizat sub numele de Tanase Scatiu, personajul principal al romanului "Tanase Scatiu", scris de Duiliu Zamfirescu, arata mai rau ca dupa Rascoala din 1907. Este vorba despre vestitul domeniu al celui mai instarit boier din partile locului, Constantinescu Petrica, socrul "parvenitului" Dimitrie Simionescu Ramniceanu din Bontesti, cel care a servit ca prototip pentru personajul Tanase Scatiu. Acest Dimitrie Simionescu Ramniceanu s-a casatorit cu unica fiica a boierului Constantinescu si a pus mana pe domeniul de la Bontesti si pe toate bunurile boierului din Focsani si Bucuresti. Fiul acestuia, Marin Simionescu Ramniceanu, mare om de cultura, academician, director al Fundatiilor Culturale Romane in epoca dintre cele doua razboaie mondiale, aducea in perioada interbelica lumea buna a Bucurestilor la conacul de vara de la Bontesti. 
Domeniul a fost confiscat de comunisti si trecut la Intreprinderea Agricola de Stat ( I.A.S. ) pentru o jumatate de secol. Astazi, la 18 ani de la schimbarea regimului, conacul este locuit de muncitorii zilieri veniti la munca in Podgoria Carligele-Cotesti, desi acestia nu au niciun drept asupra imobilului. Paradoxal, proprietarii de drept ai constructiei, in speta urmasii boierului Dimitrie Simionescu Ramniceanu se chinuie de tot atatia ani sa reintre in posesia domeniului, fara niciun succes. Asa cum locuinta scriitorului Duiliu Zamfirescu, aflata doar la cativa kilometri, a fost pratic abandonata si de mostenitorii legali si de autorititile locale, aceeasi soarta va avea si ansamblul arhitectonic al "Scatiului" de langa biserica brancoveneasca din Bontesti. Lasat in voia sortii de mai mult de jumatate de secol, unul din locurile cele mai cunoscute ale literaturii romane se va degrada din ce in ce mai rau. Odata cu el, va disparea si parfumul unei epoci in care, cand boierul Ramniceanu venea de la Bucuresti, la resedinta de vara din Bontesti, era asteptat cu fanfara si lautari, iar satenii chefuiau pe cheltuiala "ciocoiului" trei zile si trei nopti. Fata de ciocoii de azi, ciocoii de ieri veneau la conacele lor de la tara cu mici, braga si lautari dupa alegeri!